1,646 matches
-
când cu iușca, își mâna și-și îndemna cu glas blând boii albi. Așa ieșiră domol din târg; îngrămădirea de case rămase în urmă; și deodată câmpia Moldovei cu miriștile lungi, cu lanurile de păpușoi, cu fânețele neclintite sub lumina orbitoare, se desfăcu în toate părțile, până la dealurile depărtate care sprijineau cerul alburiu de secetă. Nu se simțea nici cea mai mică fâlfâire de vânt; un miros cald de fânețe plutea în lumina lui august. În depărtări se zăreau sate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
privea înainte-i, în lungul câmpiei. Te-am văzut că le-ai cumpărat covrigi, vorbi iar Dumitrache Hazu. Așa le cumpăram și eu, când mă duceam la târg... Tăcură; și caru-i duse așa o vreme prin singurătatea locurilor. Moldova sticlea orbitor acuma, printre zăvoaiele ei, parcă fierbea în lumina și în căldura verii, departe, în stânga drumului mare. Băieșu plesni din bici pe deasupra boilor și zise: —Ai luat preț bun pe juncani... Iaca, și eu am dat o mulțime de bani pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
costișe. Și în trăsura cu pânze, mare cât o corabie, legănat și scuturat pas cu pas prin bolovanii și gropile drumului, stăteam de vorbă cu doctorul. Priveam cum rămân în urmă lanuri singuratice, un sat care părea pustiu în lumina orbitoare a zilei, și mă miram că văd așa de puțini oameni. Sătenii parcă părăsiseră locurile. — Ne ducem pe pustii locuri! zise doctorul Andronescu, râzând cu toată fața-i ca o lună plină, săltându-și burta ca-n undoiri de val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de pulberi răsculate. Așa crescu bubuind buciumăria pădurii, învăluiri dese de stropi se abătură, duruiră ușurel și la geamurile mici, se depărtară - și deodată, ca o mânie care ostenește, cu oftări de ușurare, se alinară adâncurile, și soarele străluci deodată orbitor în toată poiana. Ieșii afară, pe prispă, cu nevasta pădurarului. Împrejurimile, neclintite, râdeau în lumină; o albină fulgeră ca un fir de aur; o gaiță trecu, cu penele-i albastre lucind; o mierlă începu o frântură de cântec răsunător, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puțin aplecat și cu urechea întoarsă. Scurta îi era desfăcută la piept, carabina atârnată de umărul stâng, cu țeava înainte și stratul sub cot. Se afla singur în pădurea rară și bătrână; o tăcere nemărginită apăsa brădeturile negre și albul orbitor. Liniștea pădurii îi țiui deodată în urechi. Cercetarea pe care avea a o face la locul anumit al pătulului era - după părerea lui Culi - mai mult polițienească decât vânătorească. De fapt, orișicare cercetare a lui într-acel domeniu organizat era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
undiță, altă dată șalăul. La vremea asta însă, începea să miște crapul. Bătaia în apa liniștită și joasă a lacului se isprăvise și peștele cel mare umbla iar după mâncare. Îndată ce soarele se urcă deasupra cununilor de sălcii, o lumină orbitoare împânzi bălțile. Cătră ora zece, căldura începu să devie copleșitoare. Crapul se arăta leneș. Tovarășii mei îmi dădură câteva explicații, din care puteam înțelege că, în unele zile frumoase, crapul trage deosebit de lesne la undiță; pe când în altele, tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cineva. S-a deschis o ușă și a apărut un tânăr: brunet, bine făcut, foarte zâmbitor, extrem de drăguț. —Bună, eu sunt Kevin, fratele mai mic. —Și eu sunt Anna... Oh, da, știm totul despre tine. Mi-a aruncat un zâmbet orbitor. —Oau. Ai vreo soră care să-ți semene? — Da. (M-am gândit la Helen.) Dar probabil că te-ar băga în sperieți. Nu și-a dat seama că vorbeam serios și a început să râdă, un râs sănătos, din toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
altă culoare. Acum șase, șapte, opt luni, nu realizasem că arăta pământiu și țeapăn. Am observat abia acum când își pierduse acea rigiditate oribilă și devenise vioi și plin de culoare. M-a zărit și a zâmbit larg. Un zâmbet orbitor, cum nu mai văzusem niciodată la el. —Anna. Hei, arăți grozav! Vocea lui era mai sonoră decât fusese înainte. —Mulțumesc. —Mda. Nu mai aduci așa mult cu o focă uluită. Aduceam cu o focă uluită? Nu știusem. A râs. — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ca să-l am protector pe Marte și, cu ajutorul lui, să obțin victoria. Fă în așa fel încât Marte să fie de partea mea. O rază de soare se strecură printre crengile frasinului și o scăldă pe Velunda într-o lumină orbitoare, pe care ochii n-o puteau îndura. Lumina o învălui pe vrăjitoare; pădurea păru că ia foc. Iarba deasă luă locul zăpezii, acoperind totul cu o mantie verde; era o primăvară magică: florile răsăriră din iarbă, o adiere călduță mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
el. Vitellius căzu de pe tricliniu. Nu apucă să se întrebe de ce nimeni nu-l oprea pe nebunul acela; simți mâinile lui Valerius în jurul gâtului, căutând scobitura traheii, apăsând. Simți cum gâtul îi ia foc; prin fața ochilor i se perindau lumini orbitoare. Înțelese că avea să moară și încercă să se apere. Fu salvat. Se rostogoli, respirând cu mare greutate, în timp ce Valerius, ajutat de cine știe ce zeu, se elibera din strânsoarea gărzilor. Se întoarse, smulse pumnalul de la șoldul lui Antonius și se repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Flamma să urce pe o platformă îngustă de lemn, apoi îi spuse lui Valerius să urce pe cealaltă. — Țineți-vă de frânghii! strigă. Scripeții se puseră în mișcare, scârțâind, și platformele începură să urce. Chepengurile se deschiseră și o lumină orbitoare îi învălui pe cei doi gladiatori care ieșeau din pământ, în aclamațiile mulțimii. Amfiteatrul apăru deodată în fața ochilor lui Valerius - un spațiu imens, amenințător, cu trepte unde se îngrămădea mulțimea, care i se păru un animal cu mii de capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l trimită cât mai repede în Africa, unde avea să-i fie predat lui Vespasianus. Privi în jurul său: orașul, armata lui, cadavrele îngrămădite unul peste altul pe valul de pământ, sângele ce îmbiba pământul... Totul se preschimbă într-o lumină orbitoare. Leșină și se prăbuși de pe cal. Oamenii îl ridicară, organizară în grabă o tabără și îl duseră în cortul Pretoriului. Trecuseră șapte zile de când Antonius se lupta cu moartea. — S-a terminat... Antonius abia își mișcă buzele când rosti aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rămase de la ultima călătorie. I-am întins o hârtie de douăzeci de dolari prin geamul spart. A deschis ușile și am coborât. Nu mai era nimic de spus. Și iată-mă rămas cu geanta-n mână, stând buimac în lumina orbitoare și ploaia care cade pe insulă. Apa murdară adunată lângă rigolă mă privește cu un ochi tulbure, iar în spatele meu se ivește lugubru corsajul industrial de pe Roosevelt Drive... Ar cam trebui să bată de opt, dar răsuflarea aburită a zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eu în barbă. — Domnule? — Nu, nu am bagaje. Doar pe mine, am răspuns cu un zâmbet ucigător... I-am telefonat lui Felix la Ashbery. El m-ar fi aprovizionat fără probleme. O să mă întorc... Am traversat clădirea, trecând prin lumina orbitoare, căutând un bar, urmărit de gândul unui toast în cinstea expedierii mele din New York. Am străbătut locul în lung și-n lat. — E ora zece și ați închis deja? m-am auzit eu urlând. — Ăsta e nenorocitul de JFK1, amice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dar numai atâta vreme cât noi suntem eroii povestirilor lor. Lumina moale a acestui iunie simpatie, care a luat forma unei pânze de corabie sau a unui sân, își înfoaie rotunjimile învăluind încăperea. Preț de o clipă, apărem cu toții într-o lumină orbitoare: arătăm ca niște monștri. Preț de o clipă tot restaurantul seamănă cu un borcan de murături în care se ține cleiul de perucă sau placa dentară. Dar de acum începe adevărata distracție. Terry aruncă în mine eu pâine și Nigel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aici ca să rămânem. Ia încercați să ne dați afară... Acum vin meniurile, dispuse ca niște bilete de examen, iar noi ezităm și rămânem tăcuți câteva secunde, murmurând încruntați deasupra ciudatelor tipărituri. Ora patru. Linex și Self se leagănă în lumina orbitoare în fața pisoarului subteran. Am auzit zăngănitul fermoarului de un metru al lui Terry, apoi zornăitul jetului care se înfigea în peretele faianțat. Și așa începe o nouă zi, ca atâtea altele, cu o pișare bună. — Ua, făcu Terry străbătut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
salonul de terapie intensivă. în ceea ce îl privește pe fiu, Doug - în ceea ce îl privește pe Spunk Davis - motivul pentru care se ține scai de heroina sindicatului e următorul: trebuie să-și hrănească patimile ce-l mistuie, hățișul sufocant și orbitor al dependenței de narcotice, care îl costă o mie de dolari pe zi. Fumător înrăit, jucător împătimit, băutor disperat și (ce o fi vrut Doris să spună) un maestru neîmblânzit al luatului la labă, Spunk se dovedește a fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ce lux. Ce servicii! Am țipat de bucurie când uriașa navă s-a zguduit la ora exactă și s-a cutremurat, mișcându-se greoi spre ring. Am urmărit lăculețele de lumină, goana basculantelor; și am simțit cum strânsoarea și lumina orbitoare a durului New York slăbesc în intensitate. Nu, nu mă mai poți prinde de-acum. Ne-am ocupat fiecare locul în încărcător, apoi am gonit, urlând eficient, prin tubul cel negru, după care ne-am luat zborul în noapte. * Când avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ninge Și ninge în orașul mare E noaptea plină de orgii, Iar prin saloane aurii S-aud orchestre, și fanfare. Femei nocturne, singurele La colț de stradă se ațin, Desfrâu de bere și de vin Prin berării, și cafenele. De orbitoare galantare De diamant, și de rubin... Și de averi orașu-i plin, Și ninge în orașul mare!... Plumb de iarnă Și iar... aceeași oră de dimineață... Pe toate mocnind același secret; Un frig violet, și fața e creață - - O, cum omul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
După cum spuneam, ziua a început destul de bine pentru tânărul Joe-Sue. Dar când acesta s-a trezit, ziua și-a dezmințit promisiunile de mai înainte. TREI Era ziua lui Joe-Sue. M-am trezit și am plecat. Cerul era de un albastru orbitor. Platoul, presărat cu corturi maroniu-roșcate, era de un verde închis intens, ca un deget mare și verde, ridicat sever deasupra unei lumi de un roșu-aprins și de un maroniu deșertic. Dacă Demonii învolburați se învârteau prin Vale, nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cuceritoare avea să fie acea frumusețe. Vultur-în-Zbor trebuia să se lupte cu el însuși ca să se poată uita în acei ochi fără să-și plece imediat privirea. Era frumusețea soarelui pe zăpadă, prea strălucitoare ca s-o privești. O perfecțiune orbitoare, tiranică. Maxilarul ei ferm, prelung și subțire era încleștat și împins în față, iar gura-i mare, mare, nu avea nici o urmă de zâmbet. Nasul scurt și drept era flancat de pomeții ca niște lame sau ca niște stânci albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fapt, la fel de inutile ca și o lanternă aprinsă sub lumina Soarelui, spre a lumina, în absurd, ceea ce este deja luminos, mai cu seamă pentru a încerca să lumineze o minte întunecată, în ale cărei colțuri nu a pătruns încă lumina orbitoare a Soarelui. Inutilitatea averilor strânse pe pământ este arătată și în Evanghelia lui Matei, capitolul 6, versetul 19: Nu vă strângeți comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde hoții le sapă și le fură; ci strângeți
Un urât frumos în societatea contemporană. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
uitându-mă la capătul celălalt al punții unde îi zăream silueta subțire, îmbrăcată în verde mentă, întreținând conversația. Pare a fi mult mai bine. Suki purta ochelari de soare închiși la culoare și oricum lumina soarelui pe fețele noastre era orbitoare; așa că nu-i puteam citi expresia feței. Dar părea a fi relaxată, cu brațele întinse în spatele său de-a lungul barei albe, cu capul ușor întins pe spate pentru a o prinde soarele. —Oricum, Felix este mulțumit, a adăugat. —Vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
țin minte ce și cum a fost. Revăd doar un salon cu câteva fotolii, cu tablouri, cu lumina difuză și Eftimiu tolănit pe un fel de sofa, cu o fetișcană tot roind în jurul lui. Mi s-a părut atât de orbitoare femeiușca aceea, într-o fustiță mai mult decât scurtă, cu o bluză cu decolteu larg, lăsându-i sânii aproape dezveliți, încât nu-mi dezlipeam ochii de pe silueta ei fremătătoare. Știu că Eftimiu mi-a vorbit ceva tot despre Moarte, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zor. O femeie de lângă urnă a dat să-l sărute pe copilaș. Înaintând spre noi, s-a oprit deodată locului și a rămas cu privirea țintuită pe șoldul meu drept. Instinctiv m-am uitat și eu într-acolo. În lumina orbitoare a reflectoarelor, în timp ce șoimul se chinuia să bage buletinul de vot în urnă, mi-am văzut chiloții. Unii negri, de sport. Tot cracul drept al pantalonilor era desfăcut, mult dincolo de genunchi. Am privit trist spre femeia care încă stătea țintuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]