928 matches
-
că Rusia să nu fi avut o posibilitate în plus de a produce un dezechilibru în cadrul alianței care ar fi defavorizat-o, date fiind suspiciunile sale că cele două aliate ar fi putut să-și coordoneze din nou politică lor orientala. De aceea, era nevoie stringenta de o contrapondere ce putea fi reprezentată, înainte de toate, de Prusia, adversara ireconciliabila a Austriei în spațiul german, si a Rusiei, deși în alți parametri, în Polonia. Aceluiași obiectiv trebuia să-i fie subscrisa și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Otoman, efort concretizat în bine cunoscutul hatt-i-șerif, emis de sultanul Selim al III-lea, separat, pentru Moldova și pentru Țară Românească, în luna septembrie 1802161. Succesul înregistrat de Rusia s-a datorat, însă, și politicii duplicitare a Angliei în problema orientala. Deși devenise clar că pozițiile britanice în Mediterana Orientala erau amenințate nu numai de Franța, ci, în egală măsură, si de Rusia, Marea Britanie nu a putut, totuși, să se opună deschis acelei amenințări, deoarece avea nevoie de colaborarea Rusiei împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sultanul Selim al III-lea, separat, pentru Moldova și pentru Țară Românească, în luna septembrie 1802161. Succesul înregistrat de Rusia s-a datorat, însă, și politicii duplicitare a Angliei în problema orientala. Deși devenise clar că pozițiile britanice în Mediterana Orientala erau amenințate nu numai de Franța, ci, în egală măsură, si de Rusia, Marea Britanie nu a putut, totuși, să se opună deschis acelei amenințări, deoarece avea nevoie de colaborarea Rusiei împotriva Franței în Europa. De aceea, "the principal task of
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
necesitatea de a avea un mijloc în plus de exercitare de presiuni asupra Porții Otomane, pentru a o determina să-i accepte condițiile privind Șerbia, relațiile comerciale bilaterale, precum și rezolvarea altor chestiuni ce interesau în mod deosebit Rusia în problema orientala, ce urmau a fi abordate la viitorul congres de pace200. Între acestea din urmă figură, din inițiativa mareșalului Prozorovskij, numit comandat șef al armatelor ce staționau în Principatele Române, în urma decesului mareșalului Michelson, obținerea pentru Rusia a dreptului de a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Cf., rapoartele lui Nils Gustaf Palin, din 13 august, 1 și 15 septembrie și 8 octombrie 1812 și 2 ianuarie 1813, în loc. cît. Alianță Porții Otomane îi mai era necesară Rusiei și din perspectiva rivalității sale cu Austria în problema orientala. Această din urmă nu și-a ascuns îngrijorarea provocată de faptul că tratatul de pace de la București asigura Rusiei o poziție dominantă la gurile Dunării, ceea ce putea prejudicia comerțul acesteia pe fluviu și pe Marea Neagră. Se vorbea, chiar, de intenția
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
fi echivalat cu expunerea la represalii din partea Franței care, chiar și în acele împrejurări, măi reprezenta, încă, un punct de reper în politica europeană a Porții Otomane. Este adevărat, otomanii doreau să scape de vecinătatea imediată a francezilor în Mediterana Orientala și să 218 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin din 1 septembrie 1812, în loc. cît. 219 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin, din 10 septembrie 1813, în loc. cît. 220 Cf., loc. cît. recapete suzeranitatea asupra Raguzei 221. O redresare reală
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
din 24 octombrie 1814, în loc. cît. Încheiere Așadar, "pacea de la Iași (1792) a dezlegat mâinile Rusiei în Polonia. Dispariția acesteia ca stat, înfiltrarea Franței napoleoniene în Balcani vor împinge Rusia și mai mult spre sud-estul continentului și Marea Neagră, iar chestiunea orientala va reveni la locul care i-a consacrat importantă și încărcătură explozivă" (s. Ven.C.)1. Așa se explică, deci, prezența neîntreruptă a Rusiei, și în perioada cro nologică care delimitează acest demers istoriografic, în problema orientala, a cărei evoluție
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
intrat într-o nouă criză, ca urmare a necesității resimțită de diplomația rusă de a se alinia blocadei continentale, instituită de Napoleon Bonaparte, la 21 noiembrie 1806, pentru a putea promova, cu mai mult succes decât până atunci, politica să orientala. Strânsă interdependenta a acestor două componente ale politicii externe a Rusiei a continuat a fi o realitate incontestabila, și în condițiile modificărilor dramatice produse pe planul raporturilor internaționale de invadarea ei de către armatele lui Napoleon, în anul 1812. În noile
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a fost Franța. Deși, oricât de paradoxal ar părea, tocmai diplomația ei a fost cea care a înlesnit Rusiei realizarea unor importante obiective ale politicii sale orientale, îndeosebi. Explicația acestei flagrante inadvertente trebuie căutată, însă, în înseși contradicțiile din politica orientala și din cea nordică atât a vechiului regim, cât și a celor care i-au urmat, cel republican și cel imperial, aflate mereu în căutarea unor soluții cu ajutorul cărora să rezolve numeroasele și complicatele probleme cu care a fost confruntata
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
european, în realizarea căruia se antrenase revoluția franceză. De aceea, existentă Imperiului Otoman trebuia asigurată, dar nu ca un obiectiv, în sine, ci pentru că lui i se puteau atribui sarcini importante în domeniul promovării politicii continentale, în general, al celei orientale, în special, ale Franței. Tocmai în acest scop se preconiza revigorarea vechiului sistem francez de alianțe continentale, cunoscut în istorie sub denumirea de "Barrière de l'Est", abandonat de vechiul regim, cel puțin în mod oficial, în anul 1756. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Barrière de l'Est", abandonat de vechiul regim, cel puțin în mod oficial, în anul 1756. Deoarece, acesta trebuia, în viziunea diplomației franceze, să constituie "vârful de lance" al politicii Franței față de Rusia, principala să concurență la supremație în Europa Orientala. Iată pentru ce constituirea, în jurul Franței, a unei largi alianțe formată din Turcia, Polonia, Suedia și Danemarca a devenit o preocupare constantă a diplomației Republicii Franceze. Or, în această ordine de idei, este de reținut faptul că includerea Danemarcei printre
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
necesitatea evitării că ea să fi fost integrată în sfera de influență a Rusiei, caz în care peisajul politic din Nordul Europei s-ar fi modificat în defavoarea Franței. După tratatul de la Campoformio, din 17 octombrie 1797, întreaga politică continentală și orientala a Franței a fost subordonată de Napoleon Bonaparte idealului sau de a crea o Europa unificată sub conducerea să, ideal în numele căruia a ignorat tot ceea ce a considerat că nu-l putea servi. Drept urmare, "îl tentativo violențo di unificare l'Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
resimțită prezenta și în Nordul Europei. În ceea ce le privește, cercurile conducătoare prusiene erau și ele conștiente că problemele cu care era confruntata Europa de Nord nu puteau fi rezolvate temeinic și durabil, daca nu se rezolvau și cele existente în Europa Orientala. Pentru această eră, însă, necesară o bună colaborare cu Franța. Or, raporturile cu această nu au evoluat pe făgașul dorit de prusieni. De altfel, nici situația politică din Centrul și Nordul Europei nu a conjugat interesele prusiene din aceste zone
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Empire à la merci de Șes voisins" (s. Ven.C.)6. Am schițat, așadar, doar câteva din concluziile care se pot desprinde din cercetarea naturii conexiunilor care au existat între interesele statelor nordice în spațiul baltic și cele din Europa Orientala. Concluzia cea mai importantă care se poate desprinde din parcurgerea acestor pagini, si anume, a fost necesar acest demers istoriografic?, o pot formulă, însă, doar Cititorii la dispoziția cărora îl pun. 6 Sveriges Riksarkivet, Kabinettet/UD Huvudarkivet, E2D Konstantinopel 1817-1818
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
legat de puterea statală, cultul împăratului a exercitat o anumită influență de prim plan, atunci când creștinismul, care refuza orice formă de divinizare a omului, a trebuit să intre într-un conflict teoretic și practic cu acest stat. 2.3. Cultele orientale În timp ce cultul împăraților, aparținând oficial statului, a avut o importanță și o difuziune generală mai mult în Orient decât în Occident, cultele orientale ale misterelor și-au păstrat fără întrerupere caracterul original privat, deși influența lor era sensibilă în mai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
atitudinea excepțională de rigorism moral a Africii (primele cazuri de obiecție de conștiință față de serviciul militar) are ca precedent scrierea lui Tertulian, De corona. Textul nu face nici o conexiune cu armatele occidentale necreștine (galice sau ilirice) și nici cu cele orientale, unde prezența și numărul creștinilor erau semnificative. Persecuția dioclețiană (298) nu viza neapărat oprirea unei răspândiri excesive a creștinismului în armata romană, pentru că nici un împărat, conștient de soarta Imperiului, nu putea să-și elimine o parte consistentă a propriilor trupe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ei au dat artei lor substanță vizuală și simbolică. XX. Puterea golului în caligrafia și pictura chineză (Pierre Jaquiliard și Ung Nolee). * * * În abordarea compoziției, atitudinea față de plinuri și goluri diferențiază net atitudinea occidentală, care caută conexiunea formelor, de cea orientală, în care se pun în evidență intervalele dintre ele. Artiștii chinezi ne învață despre spațierea care nu se limitează la copierea întâmplătoare și accidentală a intervalelor din realitate că spiritul nu i-ar putea fi receptat, iar dacă spațierea ar
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
Geangalău, prefață de Nicu Gavriluță, Iași, Editura Institutului European, 2001; Jean Palou, Vrăjitoria, ed. cit.; Marc Augé, Religie și antropologie, traducere și prefață de Ioan Pânzaru, București, Ed. "Jurnalul Literar", 1995; Marc Augé, Le Dieu objet, Paris, Flammarion, 1988; Surse orientale, Lumea vrăjitorului, traducere de Laurențiu Zoicaș, București, Ed. Symposion, 1996; Marcel Mauss, Henri Hubert, Teoria generală a magiei, traducere de Ingrid Ilinca și Silviu Lupescu, prefață de Nicu Gavriluță, Iași, Ed. Polirom, 1996; Wayne Shumaker, Științele oculte ale renașterii, traducere
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
pentru casa imperială romană fiind prieten al împăratului Claudius Germanicus, iar fii săi s-au unit prin căsătorie cu familia regală a regelui iudeu Agrippa. Flota comercială din imperiul roman era deținută în mare parte de ivriți iar comerțul din partea orientală a imperiului și Egipt era controlat de ei. Familia lui Fi-lon avea o veche tradiție sacerdotală și a emigrat din Palestina în Egipt la Alexandria, tatăl său avînd cetățenia romană, la care egiptenii nici nu puteau visa. Fratele mai mare
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
1 Dinu C. Giurescu, Op. cit., p. 287; 2 Andreas Hillgruber, Op. cit., p. 151; - 23 punct de vedere, România reprezenta unul din motoarele principale ale mașinii de război germane. Convorbirile au avut loc la cartierul general al Fuhrer-ului, din Prusia Orientala 1. La 11 februarie 1942, delegația română, în frunte cu Antonescu, l-a întâlnit pe Hitler la Rastenburg. Aici, se va solicita de către partea română ca și Ungaria și Bulgaria să se implice serios în război. Ambii șefi de stat
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
materii prime de care putea dispune, în vederea realizării marelui său plan de mobilizare. Din acest punct de vedere, România reprezenta unul din motoarele principale ale mașinii de război germane. Convorbirile au avut loc la cartierul general al Fuhrer-ului, din Prusia Orientala. La 11 februarie 1942, delegația română, în frunte cu Antonescu, l-a întâlnit pe Hitler la Rastenburg. Aici, se va solicita de către partea română ca și Ungaria și Bulgaria să se implice serios în război. Ambii șefi de stat aveau
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Chirurgie ginecologica. Puncte de vedere, Mihai Pricop • Iași et la Moldavie dans leș relations franco-roumaines. Histoire chronologique du 14e au 20e siècle, Felicia Dumas, Oliver Dumas • Paradigmă Rousseau și educația contemporană, Izabela Nicoleta Dinu Colecția ROMÂNIA ORIENTALIS • Manual sau Steaua Orientala strălucind Occidentului, Nicolae Milescu Spătaru • Viața lui Despot Vodă, Johannes Sommer Pirnensis • Ungaria. Attila, Nicolaus Olahus • Mărturisirea de credință ortodoxă, Petru Movila • Etnogeneza românilor. Noi lecțiuni din istoriografii latini, Traian Diaconescu • Scrieri alese. Poezia latină din epoca Renașterii pe teritoriul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
of Europe since 1945. New York: The Penguin Press. Kampe, N. (1987). Normalizing the Holocaust? The Recent Historians' Debate in the Federal Republic of Germany. Holocaust Genocide Studies, 2(1), 61-80. Karnoouh, C. (2011). Inventarea poporului-națiune: cronici din România și Europa Orientală: 1973-2007. Cluj-Napoca: Ideea Design & Print. Kedourie, E. (1961). Nationalism. Londra: Hutchinson University Library. Kohn, H. (1961). The Idea of Nationalism: A Study in Its Origins and Background. New York: The Macmillan Company. Krippendorff, K. (2004). Content Analysis: An Introduction to Its
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-lea și prima parte a celui următor. Însă, cum am avut în vedere inventorierea unor tineri români care obțineau titlul de doctor la Universitatea Liberă din Bruxelles (1863-1914) ori dinamică evoluției populației studențești, cu semnalarea celor care proveneau din Europa orientala, inclusiv din România, în anii imediat următori încheierii Primului Război Mondial, la Universitatea din Gând ori la cea de la Liège, investigația noastră se constituie și că o secțiune distinctă, mai puțin cunoscută, a unui mare domeniu de cercetare, anume istoria formării intelectualilor
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
sfârșitul veacului al XIX-lea în trei secțiuni: filologie clasică, filosofie și istorie (în secolul XX vor mai apărea secția de filologie germanica - 1910, de filologie română - 1920, de istoria artei și arheologie - 1931, respectiv Institutul de Filologie și Istorie Orientala & Slavă - 1930)51. Să mai spunem că în conformitate cu reglementările legale din 1890-1891, durata studiilor atingea un minim de patru ani (practic se dublă față de perioada anterioară), în care studenții trebuiau să treacă mai multe trepte: candidatura, licență și doctoratul; acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]