22,078 matches
-
123); "Văzul o înșelătorie" (fragm.46), "Gândurile oamenilor sunt jocuri de copii" (fragm.70). Ideile heraclitiene vor fi reluate de Heidegger, acesta absolutizând neliniștea, pe care o consideră temei primordial, definitoriu al existenței umane: Fenomenul neliniștii ne furnizează constituția ontologică originară a Dasein-ului". Sorge constituie esența abisală a omului. Este neliniștea morții, spaima faptului că omul este Sein zum Tode ființă întru moarte. Când homo faber a evoluat către homo cogitans, a apărut conștiința tragicului și a singurătății. A tragicului în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pierde această șansă pentru o eroare de ordin moral: uciderea unei făpturi. Prin urmare, răul intrinsec omului este vinovat a priori de perisabilitatea sa. Ca atare, omul se naște cu condamnarea sa la moarte. Nu merită nemoartea pentru că, în mod originar, ucide. De ce este rău? Legenda biblică imaginează un păcat adamic, iar alte scenarii, printre care cel din gândirea heideggeriană, împrumutată de la Empedocle, cred că odată ce Unul se manifestă divizându-se, multiplicatul nu dăinuie, este aruncat într-o experiență fatală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de o lume a amăgirii, a distrucției și a suferinței este întoarcerea în neînceput în neexprimat. În increat. Dincolo de posibil și imposibil, prin urmare, în transposibil. Acesta era absolutul deschiderii intelectului "eroic" eminescian. Așa cum am mai relevat, aceasta este experiența originară a lui Eminescu, experiența unei cugetări petrecută constant în tensiunea semnificărilor cosmice a înțelesurilor primordiale, în piscul minții (apex mentis) și acolo se întâlnește cu marile intuiții ale umanității. Căci, scrie Giordano Bruno, "cei aleși au inteligență cerească, posedă lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Prin multitudinea funcțiilor economice și prin atracțiile pe care le poate oferi un mare centru urban (principalul centru cultural, de învățământ și de sănătate din Moldova), Iașul a atras în ultimii 30-40 de ani un număr mare de etnici ruși-lipoveni originari din satele și orașele Moldovei și Bucovinei. Conform evidențelor preotului paroh Vasile Hușleag, în prezent nu se mai poate delimita un areal cu o concentrare mai mare a rușilorlipoveni, aceștia fiind răspândiți aproape în toate cartierele din oraș. Până acum
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
ultimii ani nu s-au constatat reveniri semnificative de populație ruso-lipovenească din țările occidentale în care aceștia s-au stabilit, ba din contră, fenomenul migrațional extern continuă, însă la un nivel mult mai redus. Un nucleu mai compact de ruși-lipoveni originari din Tg.Frumos s-a format în orașul Bermeo din nordul Spaniei. Aici, din cele 26 de persoane cuprinse la grupa 14-59 ani, 6 lucrează în sectorul secundar (industrie și construcții), 14 în sectorul terțiar (contabilitate, sănătate, comerț, activități domestice
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
68,24% din populația ocupată. Valorile reduse specifice localităților Brătești (2,03%) și Focuri (5,12%) se datorează ofertei reduse de locuri de muncă în activități ce aparțin acestui sector. Trebuie menționat și faptul că o mare parte din tinerii originari din satele amintite, după terminarea studiilor liceale, postliceale sau universitare se angajează în domenii specifice sectorului terțiar în orașele mai mari sau mai apropiate din Moldova (Iași, Pașcani, Suceava). La Todirești și la Lespezi ponderea mai ridicată a populației din
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
Acestea fiind date, se naște o nouă întrebare: nu este o ironie a sorții să cauți fericirea nu prin tine însuți, ci prin celălalt? Semn al celor aleși, ori al neputincioșilor? Platon imaginase o explicație mitică: nostalgia sufletului după întregul originar și dorința parcurgerii drumului de la un eros terestru la un eros celest. Nu cumva înțelepții caută fericirea în sine tocmai fiindcă prin celălalt nu durează decât o singură clipă (ultima)? Ce fel de bucurie există în renunțarea înțelepților? Superioară satisfacție
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Pâine și circ, asta le-a trebuit totdeauna... Pâine, slavă domnului, există din belșug în țara aceasta binecuvântată. Însă acești sălbatici au nevoie la fel de mult, dacă nu cumva în mod preponderent, de spectacol. Ei trebuie să afle că o realitate originară devine adesea joc, ba chiar destul de des, dar că adevărata plăcere și cea mai înaltă satisfacție spirituală ți-o oferă metamorfozarea jocului în realitate. Le va demonstra deci cât de frumos este jocul când îl reduci la „monadă”, ce rafinament
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ori mai mult...". Se lasă sărutat de Marina, strângând la piept copilul și recade în somnul vieții sale. Da, am fost dur, dar... dar este nevoie, trebuie să-mi împlinesc voința... și botezul? De ce? Pentru a se spăla de păcatul originar? Dar tu crezi că această inocentă creatură are păcat? Și vocea demonului familiar: Da, nu are păcat, dar duce păcatul originar: acela de a se fi născut din iubire, din legătură de instinct, din căsătorie inductivă; dragostea și pedagogia sunt
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
dur, dar... dar este nevoie, trebuie să-mi împlinesc voința... și botezul? De ce? Pentru a se spăla de păcatul originar? Dar tu crezi că această inocentă creatură are păcat? Și vocea demonului familiar: Da, nu are păcat, dar duce păcatul originar: acela de a se fi născut din iubire, din legătură de instinct, din căsătorie inductivă; dragostea și pedagogia sunt incompatibile; biberonul cere completare....". Nu îl săruta, nu îl săruta așa, Marina, nu îl săruta; aceste contacte sunt originea microbilor. Și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vor fi fatale indicii? A fost o cădere... o cădere... sângele matern... și acest om.... dar revenindu-și, adaugă printre dinți: "Taci! taci!". În timp ce copilul se joacă de-a creatorul formând din toate piesele cuvinte, creându-le, își afirmă originalitatea originară pentru ca mai târziu să se înțeleagă cu ceilalți; exersează forța creatoare divină a copilăriei, se joacă, creează cuvinte fără sens: puchulili, pachulila, titamimi... Fără sens? Nu a început așa limbajul? Nu a fost la început cuvântul și apoi sensul său
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
i se îneacă în gâtlejul mintal conceptul la... mărturisește-te Avito, la dragoste!" Și odată acceptat conceptul, aude vocea demonului familiar care îi spune: "O vezi? cazi, cazi și vei cădea de o sută de ori", continuă gândind: "Dragostea! Păcatul originar, pata originară a fiului meu, of, ce simbolism mai adânc aprinde acest păcat originar! Nu va ieși geniu; m-am încrezut excesiv în pedagogie, am disprețuit moștenirea și moștenirea se răzbună... Pedagogia este adaptarea, dragostea, moștenirea și mereu se vor
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
îneacă în gâtlejul mintal conceptul la... mărturisește-te Avito, la dragoste!" Și odată acceptat conceptul, aude vocea demonului familiar care îi spune: "O vezi? cazi, cazi și vei cădea de o sută de ori", continuă gândind: "Dragostea! Păcatul originar, pata originară a fiului meu, of, ce simbolism mai adânc aprinde acest păcat originar! Nu va ieși geniu; m-am încrezut excesiv în pedagogie, am disprețuit moștenirea și moștenirea se răzbună... Pedagogia este adaptarea, dragostea, moștenirea și mereu se vor lupta adaptarea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
odată acceptat conceptul, aude vocea demonului familiar care îi spune: "O vezi? cazi, cazi și vei cădea de o sută de ori", continuă gândind: "Dragostea! Păcatul originar, pata originară a fiului meu, of, ce simbolism mai adânc aprinde acest păcat originar! Nu va ieși geniu; m-am încrezut excesiv în pedagogie, am disprețuit moștenirea și moștenirea se răzbună... Pedagogia este adaptarea, dragostea, moștenirea și mereu se vor lupta adaptarea și moștenirea, progresul și tradiția, cum zice don Fulgencio? Nu este pedagogia
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
el nu a fost încă pus în situația - limită de a opta pentru un anumit act. Personajul intră în oraș deghizat, fiind un străin în patria sa, iar Electrei îi spune la început că se numește Fileb și că este originar din Corint. În Argos el găsește un oraș al tăcerii și căinței, în care oamenii sunt îmbrăcați în negru și par a fi copleșiți de o taină publică; un oraș plin de muște, al căror sens i-l dezvăluie Jupiter
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
cel nep?truns", cănd „umbră celor nef?cute nu-ncepusea se desface, / ?i În sine Împ?cât? st?pânea eternă pace!... " („Scrisoarea I"). Prin raportarea la dimensiunea mitic? a crea? iei lirice eminesciene, topos-urile poetice I?i amplific? semnifică?iile originare de elemente constituente ale peisajului. Atribuindu-le valoare arhetipal?, fantezia creatoare a poetului preschimb? simplul cadru natural Într un spa? iu fantastic, În care totul este Insufle?it ?i Înzestrat cu aură magic? a mitului. În acela?i timp, ele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de semnifică?iile mitice ?i cosmogonice pe care le aveau, În vechea spiritualitate oriental?, acele vechi desene cu valoare sacr? ce Întruchipau ideea de „imago mundi” de „centru al lumii" numite „mandata ". Natură are În poezia lui Eminescu sensul acesta originar de existen?? privit? În ipostaza devenirii sale, de dimensiune atemporal? care, de?i pare atât de abstract?, poate comunica, prin intermediul simbolului, esen?a lucrurilor Într-un mod atât de concret, apropiat de cel al percep?iei umane. Devenit el Însu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lumii ?i ap??? legea veche, mitul erotic, mitul oniric, mitul Întoarcerii la elemente, mitul creatorului ?i mitul poetic. ??zute din perspectiv? mitic?, elementele ce compun acest „cosmos viu" al universului poetic eminescian, I?i dep??esc limită impus? de sensul originar, devenind „topos-uri magice", „topos uri sacre" sau, pur ?i simplu „mituri". În partea a treia a lucr?rii au fost relevate semnifică?îi artistice ale unor toposuri poetice eminesciene, acestea fiind raportate la cele trei dimensiuni ce definesc coordonatele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
poate avea drept form???i scop decât deșt?inuirea subiectului În tendin?a lui de a se exprima ". (Hegel -Despre art???i poezie) Spa?iul poetic eminescian uime?te prin frumuse? ea lui unic?, fie c? eman? starea de armonie originar? a universului, fie c? sugereaz?, dimpotriv?, moartea, sfâr?ițul, pustietatea ?i odat? cu acestea sentimentul unei sfâ?ietoare triste? i metafizice pe care cel pornit pe drumul cunoa? terii o resimte pe m?sur? ce descoper? c? aceast? lume, nu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În aer ". St?pânit? de „vraj?", aceast? lume de-nceput este sacralizat? de prezen?a „cuvântului" (ce aminte?te de cuvântul primordial Cuvântul „cel dintâi"), este, prin urmare, singura În care devine posibil? „arhetipala condi?ie cosmic?" a unit??îi originare (Z.D.-Bu?ulenga). Cele dou? crea?îi artistice eminesciene „Melancolie" ?i „Cr?iasă din pove?ți" reprezint? astfel ipostaze poetice diferite ale unui peisaj dominat de astrul nocturn. Ceea ce confer? configura? iilor spa?iale circumscrise acestuia notă distinctiv? este
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
commonplace". Dar, odat? ce principalele forme ale cuvânt?rii cea politic?? ?i cea judiciar? au disp?rut, ace? tia au devenit obiect de studiu doar În ?colile de retoric?. Poezia a fost atunci retorizat?, iar retorica ? i-a pierdut sensul originar, invadând toate genurile literare; acesta a fost fenomenul cel mai complex ?i mai bogat În consecin?e din istoria retoricii antice. Din acest moment, topos-urile cap??? o func?ie nou?, „devenind cli?ee general valabile din punct de vedere
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
peisaj Întotdeauna „asociat cu un sentiment al sublimului", ve?nic deschis spre orizontul nem? rginit În care „simfonia naturii" ?i „sentimentul culorilor" alc?tuiesc un tablou fantastic) , „forme ?i structuri vizuale" (E. Papu), „figuri ?i imagini" (M. Eliade), „structuri arhetipale originare", „imagini arhetipale", „fragmente-motive" (Zoe D.-Bu?ulenga), „motive poetice" (I. Em. Petrescu) etc, acestea alc? tuind laolalt? un spa?iu magic „uria? sistem de conota?îi" (Zoe D.-Bu?ulenga), „cosmos viu" (M. Eliade), „re?ea original? de arhetipuri" (N.
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
devenirii fenomenale. Toposurile poetice devin astfel În poezia lui Eminescu „pilonii" pe care se sprijin? Întregul univers artistic al crea?iei sale. Prin raportarea la dimensiunea mitic? a crea? iei lirice eminesciene, topos-urile poetice I?i amplific? semnifică?iile originare de elemente constituente ale peisajului. Atribuindu-le valoare arhetipal?, fantezia creatoare a poetului preschimb? simplul cadru natural Într un spa? iu fantastic, În care totul este Insufle?it ?i Înzestrat cu aură magic? a mitului: „Imaginile din cultura să mitic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ea are un În? eles aparte ce poate fi reg?sit doar În vechiul cuvânt românesc „fire" (atât de bogat În sensuri) pe care totu?i, limba noastr? 1-a ?? strat, dar numai În contexte ce amintesc de sensul lui originar: „În graiul nostru „natur?" este un cuvant cu folosin?? relativ nou? S-a spus probabil statornic «fire », iar cuvântul acesta s-a men?inut ?i dup? adoptarea ?i integrarea fireasc? În limba noastr?, ca fiind de origine latin?, a cuvântului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i integrarea fireasc? În limba noastr?, ca fiind de origine latin?, a cuvântului « natur? »; [...] Men? inerea cuvântului vechi al?turi de cel nou nu Înseamn? chiar un lux al limbii". (C. Noica) Natură are În poezia lui Eminescu sensul acesta originar de existen?? privit? În ipostaza devenirii sale, de dimensiune atemporal? care, de?i pare atât de abstract?, poate comunica, prin intermediul simbolului, esen?a lucrurilor Într-un mod atât de concret, apropiat de cel al percep?iei umane. Astfel c? prezen
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]