1,141 matches
-
ediție nepublicată. În vol. colectiv Comunicările Hyperion, Filologie, 10, Volum coordonat de Dim. Păcurariu, Editura Hyperion, București, 2001. 2). T. Maiorescu: Raport asupra noului proiect de ortografie română. În Convorbiri literare, Iași, 15 aprilie 1880, p. 64-74. 3). Red. Cestiunea ortografică în Academia română. Loc. cit., p. 64. 4). Poesii de Mihail Eminescu/ Ediție de T. Maiorescu/, Editura Librărie Socec & Comp., București, 1884, p. 252. 5). Idem, Ed. a XI-a, 1913, p. 209. 6). M. Eminescu: Opere, Vol. I, Ediția
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
132. 10). Mihail Eminescu: Poezii. Publicate și adnotate de G. Bogdan-Duică. Ed. Cultura Națională, București, 1924, p. 143 (Exemplul următor, adlocum. Ca G.-B. D., și Ioan Scurtu, 1908) 11). Academia R. P. R. Institutul de Lingvistică din București: Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație. Ed. Academiei,/1959/. Norma nr. 2 la p. 5: " Se înlocuiește apostroful cu linioara, pentru a marca rostirea împreună a două sau mai multe cuvinte (s-a dus, m-a văzut, v-a scris, dusu-s
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
caricaturale atât de accentuate, încât, mai degrabă decât să amuze, irită și decepționează. Pentru a ne arăta că tatăl eroului central e lipsit de sensibilitate și incult, prozatorul nu apelează la subtilități de psihologie, ci la (de tot) grosiere licențe ortografice: „DRAG| PAULE, EȘTI DAT DRACULUI, VORBEȘTI CA DIN C|RȚI. M| FACI L|UD|ROS DAR ȘI ȚIE ÎȚI PLACE S| TE DAI DEȘTEPT. PÂN| O S| REALIZEZI TU CEAM REALIZAT IO MAI AI DE P|PAT MULT. NUS UN
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
și timpul ficțiunii), stilistica dialogului cu cititorii, clișeele figurilor semantice (de remarcat fragmentele dedicate preluării în presă a unor expresii eminesciene și caragialene), prelucrarea zvonurilor, precum și scurtele analize dedicate cronicii, interviului și anchetei (R. Zafiu scrie chiar și despre neglijențele ortografice), totul intră sub privirea cercetătoarei care radiografiază cu cruzime, aș zice, fenomenul publicistic de la noi. Iată o remarcă generală: texte "predestinate prin subiect narativității, își reduc nucleul epic la minimum, la o propoziție generală, nedeterminată [...]. Adevăratele știri de senzație sunt
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
intrigant" (cosmopolitan.ro). Primul termen (flatant) e un împrumut mai vechi din franceză, intrat în uzul curent; al doilea (chic) e un franțuzism destul de vechi, care (în ciuda eforturilor personajelor lui Caragiale și a includerii sale în DEX, în forma adaptată ortografic, șic) e încă scris, de multe ori, ca în limba-sursă; în prezent, e vehiculat și de texte în engleză, în care franțuzismul a pătruns mai demult. Cel mai straniu e intrigant, a cărui invariabilitate e o dovadă clară a preluării
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
glosar, 300 de pagini din dosarul receptării critice, 200, de bibliografie actualizată, extrem de minuțioasă - la a căror redactare și completare a contribuit substanțial Fănuș Băileșteanu. Însă și alte detalii au fost de retușat. Grigore Brâncuș a intervenit cu mici revizuiri ortografice (mai ales în sensul actualizării) și cu adăugiri "scandaloase, introducând în sumar cele două povești licențioase. A făcut și alte completări: poezia Oltenii în Iași, plus cinci scrisori. Cu un aparat critic îmbogățit, cu adaosurile impuse, chiar împotriva pudibonderiei, actuala
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
le-a dat bătăi de cap multor elevi, la diferite examene, ca exemplu de paronimie, și care nu prea e percepută de mulți vorbitori, a apărut destul de târziu. Dacă la Laurian și Massim opțiunea pentru forma a investi e condiționată ortografic, în dicționarele din prima jumătate a secolului al XX-lea (Candrea, Șăineanu) ea e neechivocă: a investi apare și cu sensul „a pune în posesiunea unui titlu, a unei demnități”. „Românizarea” a învesti, care s-a produs doar la un
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
pune în posesiunea unui titlu, a unei demnități”. „Românizarea” a învesti, care s-a produs doar la un sens al împrumutului cult, probabil pentru că acesta a părut mai legat de vechiul verb a învește, e deja prezentă în Mic dicționar ortografic (1953), a fost susținută de Al. Graur (de exemplu în Dicționar al greșelilor de limbă, 1982, ediție nouă 2009) și s-a impus ca normă a limbii cultivate.
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
a formelor de plural: dicționarele mai vechi (Damé, de exemplu) indicau mai ales plurale în -e: recensimente sau recensăminte; ulterior, s-a manifestat o preferință pentru pluralul în -uri (Dicționarul limbii române moderne, 1958; primele ediții din DEX etc.). Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM) impunea, în ediția din 1982, pluralul recensământuri; ediția din 2005 a revenit, în mod justificat, la pluralul vechi și mult mai răspândit în uz, acceptând doar forma recensăminte. Cele două indicații normative fără drept de apel
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]
-
mai mult formelor refăcute: domnia sa, domnia lui, domnia ei, domniile lor. Compusele refăcute și-au consolidat poziția în limbă, depășind zona "stilului solemn" în care le plasau de obicei gramaticile noastre. Faptul că se respectă tot mai puțin indicația Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 1982) de a le scrie cu majuscule inițiale (Domnia Sa, Domnia Lui etc.) - reflectă tocmai de-solemnizarea lor, folosirea curentă ca simple pronume de politețe. Nivelul stilistic e totuși cel al "politeții oficiale", frecvente în politică și
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
colegii săi de generație, nepoeți, nu se sfiesc să râgâie sonor pe stradă sau să păstreze guma de mestecat în gură în timp ce se sărută. Limba română este folosită neglijent. în unele cazuri este vorba de o încălcare voită a normelor ortografice ("plovăr" în loc de "pulovăr", "sânt" în loc de "sunt"). Alteori, însă, abaterile de la regulile gramaticale reprezintă simple agramatisme ("scârțâiai paturi" în loc de "făceai paturi să scârțâie", "s-a reîntors" în loc de "s-a întors", "vroia" în loc de "voia"). Trebuie spus totuși că din aceste deșeuri literare
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
și Sanda Râpeanu. Tot ce a făcut anonimul editor a fost să traducă plat câteva scrisori (în franceză, în original), să adauge 23 de note notelor savantului, numerotându-le însă împreună cu acestea (!?), și să „adapteze” textul din 1932 la regulile ortografice actuale. De prisos să spun că adaptarea este amatoristică și lipsită de preocuparea de a actualiza scrisul lui Iorga și al semnatarelor scrisorilor, fără a le știrbi, însă, particularitățile stilistice. Și prefața este mult sub nivelul unei reeditări îndelung așteptate
Iorga, feminist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4878_a_6203]
-
ei se simt proiectați direct în universalitate. Iar de acolo, privesc cultura română și filosofia românească bineînțeles de sus, considerîndu-se prea buni pentru ele. N-aș spune că ei sînt de vină. Pentru că nu știu scrie - adică, pentru că fac greșeli ortografice, pentru că nu știu face un rezumat sau o analiză de text -, de vină sînt școala generală și liceul, fiindcă acolo ar trebui să învețe toate astea. Pentru tînăra lor aroganță față de cultura română, meritul îl deține chiar Facultatea de Filosofie
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
azi, în glumă - ,pe autokar ne-am dixtrat" (racovita.8k.ro); ,ce faze v-au dixtrat în filme?" (sms.ac); ,kiar m-am dixtrat tare în Space" (tor.lx.ro; contextele par totuși să indice că e vorba de jocuri ortografice, precum cele ale lui Caius Dobrescu, din Deadevă, unde x notează grupul sc : încremenex, să vorbeaxă, baxulante). În iureșul vesel al sărbătorilor și al petrecerii, rămîne totuși cam iritant efortul mediatic de a produce permanent distracție la maxim.
Distracție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11006_a_12331]
-
autori să „nu confirme” (e o expresie care-mi displace profund) aparenta excelență a începuturilor. Aici însă e vorba chiar de excelență. Slavă Domnului, Lucian Vasiliu n-a intervenit decisiv asupra ediției inițiale. Remanierile sunt în primul rând de ordin ortografic („â” luând locul lui „î”) și de paginare, mai multe poeme compacte în 1981 fiind „sparte” acum într-o nouă dispunere strofică. Singura noutate veritabilă o reprezintă eliminarea unui paragraf onomatopeic din poemul Veciniada. Fragmentul „Se rostogolește/ cucuvaia din pom
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
în conflict cu semantica și cel mai cuminte e să ascultăm de autor ca să nu ne rătăcim în ediții. Iată, de pildă, banalul dialog din „Scrisoarera III": „- Tu ești Mircea? - Da'mpărate!" Sunt ediții care au :" Da, 'mpărate!" (în sistemul ortografic de după 1953, cu această cacografie: „Da,-mpărate!").Faceți diferența: vorba tărăgănată, cu virgula gramaticală, indică un răspuns spășit, umil. În sistemul celor două apostrofuri din vremea scrierii lui Eminescu, chiar poetul ezită: în „Convorbiri" are „Da'mpărate!", cu apostroful larg
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
autorului. Există pe de o parte o serie lungă de greșeli de ortografie, începînd cu distribuția aiuritoare a virgulelor, care nu-i pot fi atribuite lui Alice Voinescu, de vreme ce în Notă asupra ediției se spune că "au fost respectate normele ortografice în vigoare, corectînd tacit formele folosite de autoare conforme celor uzitate la începutul veacului 20" (ceea ce nu împiedică apariția unor formulări că "Fosta o simplă coincidență?"). Pe de altă parte, textul scrisorilor este, ca și cel al jurnalului, împînzit de
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
-
acest volum a fost pregătit pentru tipar de G. Pienescu sub supravegherea autorului, în 1962.” Formularea a suferit o modificare după moartea scriitorului: „Textul din acest volum s-a tipărit sub supravegherea lui G. Pienescu, conform indicațiilor autorului și normelor ortografice stabilite pentru seria Opere.” Volumul 13, Vremuri și oameni, apare în 1988, însoțit de o prefață semnată de Dumitru Micu, sub îngrijirea lui Victor Iova. Enumerarea publicării lor înregistrează următoarele date. Volumul 14, Vremuri și oameni, Lumea Nouă (1989). Acesta
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
Rodica Zafiu Un cuvânt argotic necuprins în dicționarele noastre generale, stabil ca sens, dar cu mai multe variante fonetice și ortografice, este ixivă (sau icsivă, exivă, ecsivă...). Termenul a fost înregistrat de V. Cota, în micul său glosar de argou din 1936 (Ar-got-ul apașilor. Dicționarul limbii șmecherilor), în forma de plural icsive, cu definiția "acte, hârtii fără valoare". După mai bine
Exive sau ixive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7181_a_8506]
-
fost denumită ŤExiveť (nume venit de la actele false folosite pentru aducerea în Italia a fetelor) și a urmărit anihilarea unei bande care s-a dovedit a fi deosebit de bine organizată" (Ziua, 24.10.2003). Aceeași formă apare (cu o variantă ortografică) și ca echivalent pentru " declarație": " păi ăsta a dat sute de eksive presarilor și niciodată nu a sifonat pe nimeni" (sport4all.ro, 7.10.2007). În ceea ce privește originea termenului, pare să existe un fir destul de solid care leagă forma argotică românească
Exive sau ixive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7181_a_8506]
-
epocii nu mergea prea departe cu fidelitatea. Cînd a publicat Fănuș Neagu Îngerul a strigat s-a plîns că i-a desfigurat cenzura romanul. Vine 1989, Fănuș se urcă pe baricadele luptei cu Securitatea, cu o contribuție să-i zic ortografică: cere să nu se mai scrie "Securitate" cu S, ci cu s, ca să le arătăm netrebnicilor cît îi disprețuim. Cititorii săi mai vechi și-au amintit de istoria cu desfigurarea Îngerului și au așteptat apariția ediției necenzurate. Ori că a
Șopîrlele de altădată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8901_a_10226]
-
un fals extraordinar: impunerea așa-zisei ,,limbi moldovenești" ca limbă de stat. La vremea respectivă, intelectualitatea noastră a pledat în primul rând pentru valorificarea clasicilor - interziși până în 1956. S-a recurs la o adaptare a limbii vorbite aici la normele ortografice ale limbii literare românești, cu mici variațiuni fonetice, iar în 1965, la cel de-al treilea Congres al Scriitorilor din Basarabia, s-a pus problema revenirii la grafia latină. Iată deci câteva acțiuni care au precedat evenimentele din 1987 - 1988
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
textul publicat în "Convorbiri literare" ori în "Almanahul României June". Editorii antumelor eminesciene au, după Maiorescu, fiecare în parte punctuație proprie, adeseori forme alese de el însuși ca editor - abia Perpessicius dacă încearcă o reconciliere consensuală în această privință. Reformele ortografice ale limbii române au fost, apoi, fiecare în parte aplicată în primul și în primul rând pe poezia lui Eminescu, oarecum cu sentimentul experimentului: dacă Eminescu rezistă, reforma se poate aplica limbii române în întregul ei. Rediscutarea acestor trei probleme
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
de 50 de ani. N-am să înțeleg niciodată cum poate cineva să fie supărat pe convenții. Ori cum poate să-și facă un ideal din a lupta împotriva regulilor care sunt stabilite în mod convențional. La ce folosesc normele ortografice? Ele încheagă limba scrisă, ajutând-o să evolueze și împiedicând-o să se risipească. Cu toate astea, un număr însemnat de intelectuali continuă să scrie conform vechilor reguli, de-acum aproape două decenii. Dar nu în jurnale intime, ci în
Nemulțumirea lui Vladimir by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7425_a_8750]
-
* Rodica Zafiu A apărut noua ediție - revăzută și adăugită - a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române - DOOM (Univers Enciclopedic, 2005), elaborat de Cristiana Aranghelovici, Jana Balacciu Matei, Mioara Popescu, Marina Rădulescu Sala, Ioana Vintilă-Rădulescu; ultima autoare fiind și coordonatoarea lucrării. Prima ediție, din 1982, e cunoscută de toată lumea: ca instrument
DOOM2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11632_a_12957]