976 matches
-
țării sale “ce a crescut cu mine pe Bugeac, trupul să mi-l sature de viu”. Prietenia i-a adus poetului alinare “ ți-ai rupt cămașa toată de pe tine și rănile trupești mi le-ai legat”. În ultimele ceasuri de osânda balaurul, În sfarșit, Învins, “ Își suge veninurile toate”. Dincolo de rigorile și suferințele temnițelor poetul spera În seninul zilelor postume “În alt veleat, când rănile de acum/peceți În cartea țării se vor face”. El este sigur că “Într-o zi
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
veni la Dumnezeu cu înțelegere; dar dacă se va folosi rău, privind lumea prezentă contrar rațiunii cuvenite, nu e greu de înțeles cum, căzând în patimi de necinste, va fi aruncat pentru veșnicie, după cuviință din slava dumnezeiască, luând ca osândă înfricoșată pentru veacuri, nesfârșita înstrăinare de Dumnezeu"20. Prin urmare, omul ar trebui să fie cel care se folosește de dinamica tehnologiei, nu tehnologia de dinamica sufletească a omului. Dar asta se întâmplă doar dacă rămâne neclintit în credința sa
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
un lucru au în conștiința artistului o importanță egală. Să scrii despre bufnițe!... Ce se putea scrie? Că sunt prevestitoare de rele? O idee comună. Baudelaire descoperea că ele iubesc nemișcarea și meditează, și că numai omul poartă pentru totdeauna osânda de a fi vrut să schimbe locul. Dar despre pisici? Ce să scrii despre o pisică? Edgar Poe, ale cărei povestiri fantastice le citisem, arăta că o pisică putea împinge la crimă. Baudelaire le iubea ochii, în care contempla ora
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de la cel bătrân... Cuconu Iordache a avut vătav la Avrămeni pe unu Neculai Arnăutu... Era vrednic și rău - ia așa cum îi Faliboga al nostru... Ș-apoi în vremea lui și Neculai Arnăutu fusese hoț de codru și-și făcuse și osânda la ocnă... L-a scos boierul și l-a adus la moșie - ca să mai îngrozească oamenii... că și pe vremea aceea oamenii erau mai leneși... Țiganul privi în depărtări pe ușa deschisă - parcă din neguri chema amintirile. Lepădatu, c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
omenesc trăitor sub soare! Icioglanii se retrăseseră. Sultanul se cumpănea înainte și îndărăt în locul său, clătinat de spaima singurătății. Murmura versete sfinte. O Allah! Ila Allah! singur mă aflu în valea mâhnirii... Chiamă pe rob sub lumina ta; contenește-i osânda. A lovit cu inelul gongul din dreapta sa. A poruncit negrului care s-a arătat sub perdeaua de catifea să cheme pe Selim-Hafiz. Bătrânul tâlcuitor al legii Prorocului a ascultat mărturisirea domnului meu. A luat în mânile-i cu unghii cârligate cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
balanța lor măsluită.“ Mulțimea Îl asculta sastisită și temătoare, gîndind că are de-a face cu-n sforar, căutînd Înțelesul ascuns al vorbelor. Căci lumea era deprinsă cu stăpînirea fariseilor, care Învăluiau cu vorbe mieroase și promisiuni, mai apoi urma osînda. Și acum Îl pîndeau și pe el, doar s-o trăda cu o vorbă - să spună, pînă la urmă, pentru ce venise, ce atîta vorbărie deșartă. De aceea stăteau să-l asculte. Nădăjduind că pînă la urmă avea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
creștini care lucrau în minele de aur de pe domeniile Stăpânului. Prinșii pe care îi văzuse seniorul Ishida fuseseră urcați pe cai de povară cu stegulețe albe făcute din hârtie și erau târâți pe străzile mari ale orașului către locul de osândă. De pe cal, schimbau câte o vorbă cu cei pe care-i cunoșteau din mulțime și nu păreau să se teamă de moarte. — Printre ei erau și padrens străini. Ai văzut până acum vreun creștin sau vreun padre? — Nu, Măria Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vas de pământ cu rădăcini de copac fierte fără măcar să încerce să cheme un doctor. Neavând încotro, eu și Luis Sasada i-am pus părintelui Vasquez pe frunte un ștergar muiat în nămol ca să-i mai domolim fierbințeala. Dacă ziua osândei noastre va mai întârzia, pesemne că mai devreme sau mai târziu, vom cădea bolnavi și noi. Cu toate că mă străduiesc să-mi primesc soarta, uneori frica de moarte îmi împunge sufletul ca o sabie ascuțită. Îmi spun cu toate puterile că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un pește stricat. După cum îi lămuri temnicerul, aceasta avea să fie ultima lor masă, căci după rânduială, în dimineața cu pricina, osândiților nu li se mai dădea să mănânce. Printre osândiți erau și unii care de frică vomitau la locul osândei tot ce mâncaseră. — Aveți vreo dorință? Și Velasco și Luis Sasada cerură să li se aducă niște foi de hârtie. Fiecare voia să-și scrie testamentul. În lumina palidă ce pătrundea printre zăbrele, Velasco scrise către confrații săi de la mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Suzuta. Mâine o să fiu și eu osândit împreună cu dumneavoastră. Le povesti că fusese prins la sfârșitul anului trecut în ascunzătoarea sa din apropiere de Nagasaki și că îl mutaseră din temnița sa de la Suzuha aflată între Ōmura și Nagasaki pentru osânda de mâine. În întuneric Velasco zâmbea. Nu era surâsul său disprețuitor dintotdeauna. Zâmbi fără să vrea când băgă de seamă că nu simțise nici un pic de dușmănie sau de furie aflând că stă de vorbă cu un preot din Ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fierbinte la Dumnezeu să treacă toată acea suferință pe umerii lui. Părintele Carvalho îngenunche alături de Sasada și se rugă și el pentru tânărul care plângea tremurând din tot trupul. Curând celula începu să se lumineze puțin câte puțin. Sosise dimineața osândei. Zori de zi. Era senin, dar vântul sufla tare. Când fură scoși din temniță, în grădină erau deja aliniați pedestrași cu sulițe și puști, iar în vânt fâlfâiau flamuri cu blazonul domeniului Ōmura. În fața steagurilor, stăteau așezați pe scăunele pliante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pini pricăjiți plantați în pâlc ca să ațină vântul tremurau ca niște pitici. În depărtare se vedea un gard din pari de bambus. Alături stăteau și aici aliniați niște pedestrași cu puști. Acest loc se numea Hokonbaru și era locul de osândă al domeniului Ōmura. Cu privirile ațintite asupra mării, Velasco mergea pe plaja înțesată de rămășițe de scoici și alge de mare risipite. Vântul îi biciuia fruntea. În largul portului se zăreau munții lini de un purpuriu palid ai insulei Hario
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
proaspete, sticle cu vin, duzini de butelii cu șampanie. La ora dejunului și la ora prânzului o mare masă era întinsă în camera mea - fiindcă erea cea mai mare - și aci mâncam cu toții, plus doi militari condamnați cari-și făceau osânda la Văcărești, plus Luca Manovici, prieten al nostru, al tutulora. Am spus că Luca Manovici erea un tip. Foarte inteligent, foarte isteț, foarte boem, foarte original, dar și foarte vițios. Nu făcea sat nicăieri, ori în ce slujbă erea numit
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
mele încă tânjind/ după dragoste.// Adesea mă simt o relicvă/ a unei glorii creându-și/ din nevăzut o nouă viață umilă.// Un os într-un muzeu descriind/ curbe de sânge în spațiu.// O monedă ce n-a capitulat/ nici în osânda trândăviei.// O, moarte, dezaprobare tăcută/ a tot ce-am făcut/ și totuși armonie, lucire de plîns etern.// Tu nu cauți trofee niciodată,/ căci biruința-i absolută/ și fără dovezi.// Zadarnic s-a umplut cimitirul/ cu morți pe jumătate culcați/ în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
verbul enecho, „a (se) ține, a fixa”. În NT, enochos are sensuri speciale: „expus la”, „pasibil de” (Evr. 2,15); sau „vinovat față de”, ca în fragmentul nostru. ¦ hamartolos: în manuscrisele vechi există alte variante. În loc de hamartolos: kriseos, krimatos („judecată”), kolaseos („osândă”). Luca 12,8-10 „Oricine va mărturisi șcă esteț cu Mine”: exact, „oricine va mărturisi în Mine”. Ebraism cu sensul: „va mărturisi că este cu mine, de partea mea”. La fel și pentru „cu el” de mai jos. τ „împotriva Fiului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
evreu, considerat în bloc trădător al lui Isus și opac la revelația prin Duh. Prin faptul că au refuzat să recunoască și să accepte minunile săvârșite de Isus, prin lucrarea aceluiași Duh ca și al profeților, vor avea parte de osândă și aici, pe pământ (distrugerea Ierusalimului de către Titus), și în lumea „ce va să fie” (Gheena fără de sfârșit). Ieronim Ieronim își expune părerea asupra logion-ului în Scrisoarea 42 către Marcella, redactată la Roma în 385. Marcella îl consultase cu privire la acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fost și mai rău. Ai zis că n-o să-l lași să câștige, dar cred că tot el a câștigat. Cei doi frați se fixau unul pe celălalt. Pedeapsa focului arzător, a spus Ahmad pe un ton blând. Am pregătit osânda flăcărilor. Apoi Ahmad a plecat capul. Eram tulburat. Furios. Tata era un bun musulman. Asta e ceva ce un băiat încăpățânat și rebel nu poate să priceapă. El s-a abandonat lui Dumnezeu, așa cum cere legea; și asta a așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
viață, toată suflarea Moldovei la tine se-nchină, în dansul pământului e zâmbetul rece pe față. Venim la tine ca la un Dumnezeu, să-ngenunchem pe corabia de cer sângeroasă, Din sabia ta curge un sânge albastru de Promoteu Peste osânda țăranului întoarsă pe oază. Venim la tine, ai milă de toți cei flămânzi, bolnavi și plini de-ntuneric căci pământul mai iartă fărâme de nopți și seacă în trecerea calmă aerul sferic. Venim la tine cu sufletul-chin, din trupul nostru
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pământ, după datină. Nu-și va da duhul de bătrânețe, da' nici de boleșniță, nici de rană de pușcă, da' nici de lamă de cuțit. Hârdăul cu murdărie îi va fi și scăpare și mormânt... Rosti frazele ca pe o osândă, nezorită, cu voce înceată și hodorogită, astfel că nimeni nu înțelesese ce a bolborosit Sempronia, iar câteva babe au crezut doar că a trecut un rădvan fără arcuri pe drumul pietruit din fața casei. L-au hrănit cu salep fiert în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
își găsește locul potrivit strofa: „Religia-o frază de dânșii inventată Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug, Căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată, După ce-amar muncirăți mizeri viața toată, Ați mai purta osânda ca vita de la plug?” Versuri din poezia „Împărat și proletar” de Mihai Eminescu (6). a.7. Arderea gazului metan în scop religios. Arderea gazului metan cu flacără deschisă, în curțile unor biserici sau lângă statui, cu pretext tradițional religios. Arderea
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
balanța lor măsluită.“ Mulțimea Îl asculta sastisită și temătoare, gândind că are de‑a face cu‑n sforar, căutând Înțelesul ascuns al vorbelor. Căci lumea era deprinsă cu stăpânirea fariseilor, care Învăluiau cu vorbe mieroase și promisiuni, mai apoi urma osânda. Și acum Îl pândeau și pe el, doar s‑o trăda cu o vorbă - să spună, până la urmă, pentru ce venise, ce atâta vorbărie deșartă. De aceea stăteau să‑l asculte. Nădăjduind că până la urmă avea să‑și adeverească temeinicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici osândă. Zăgazuri pământene n-aveau... Alt Demiurg Le stăpânea, desigur, cu-o pravilă mai blândă Făptura lor ciudată și vecinicul amurg. O, simplă înfrățire, pătrunderea lor oarbă!... - Când, când, interioarele mări vor izbuti Ca ele să se-mbine, ca ele să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
La noi, în poezia lui Eminescu, același val de romantism germanic împietrește alb și ideal, în felul regiunilor de pe lună. Eminescu era mai ales om de gândire și studiu concentrat. Și iată, atingem culpa originară a poeziei Arghezi, principiul de osândă pe care îl închide. E o poezie castrată. Atributul clar al ideei i-a fost smuls. Vagi funcții feminine o turbură și atunci se întoarce sau se epuizează în spume de injurii. Cel mai adesea împletește, palidă ă...î, plesne
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ca să urce apoi în celulele lor înghețate unde Galois relua, de-a lungul ceasurilor de insomnie, firul întrerupt al meditațiilor lui matematice. La 16 martie 1832 Galois e pus în libertate, pe garanția cuvântului de onoare, deși nu-și isprăvise osânda. Sănătatea lui scăpăta tot mai mult. Dar abia ieșit din închisoare, Galois cade în mrejele unei femei mediocre, unealtă a destinului și poate și a politicei regești. Despre această făptură se știe foarte puțin. Raspail, unul din biografii lui Galois
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
că mai ba! Discipolii ți-i nimerești la întâmplare: buni sau nemernici, inteligenți sau idioți... Tu, Fată a Vânătorului, dreptate aveai: florile din preajma ta și din poiana cu arborele în formă de candelabru chaldeean s-ar fi sufocat, aici în osânda suficienței, a stupidității indiferente... Balada culeasă de la Vânătorul O'Piatră cel cu care vibrez în chip surprinzător cu greu va fi învoită și cu greu va avea acces la priceperea semenilor mei... Îl trezi din cugetarea-i aparte directorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]