1,525 matches
-
adevărată care este Hristos. Îndemnat de Irodiada, care plină de mânie, voia săl ucidă dar nu putea, Irod a poruncit totuși să-l prindă și să-l închidă pe Ioan în temniță. Sosind ziua sa de naștere, Irod a făcut ospăț mare. La acesta, fiica Irodiadei, Salomeea, a dansat și a plăcut lui Irod și celor ce erau cu el la mese. Acesta i-a făgăduit, amețit de băutură, că-i va da orice îi va cere, până chiar la jumătate
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Acesta trece însuși Dunărea; dar pățește mai rău decît Darius, căci armata lui constrânsă prin foame, e nevoită sa se dea prinsă. Totuși ginerele nu tratează rău pe socrul său și se zice că i-ar fi dat un mare ospăț în orașul Helis, la care s-ar fi servit Macedonienilor bucatele cele mai alese în vase prețioase, iar alături mâncau Geții fierturi ordinare în vase de lemn. Întrebând după aceea Dromihete pe Lizimac care din cele doue prânzuri îi plăcuseră
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
mai blânde decât acele ale patriei sale, fie prin relațiunile ce le avuseseră cu Grecii, fie prin învățăturile lui Pitagoras. Întors în patria lui, el îniință acolo o așezare în carea aduna pe fruntașii cetățeni, le dă mese și în timpul ospățului învăța că acei pe care-i primea la masa lui nu ar fi niciodată să moară, ci ar fi numai strămutați într-un loc unde s-ar bucura pentru vecie de toate bunurile dorite; pe când îi învăța astfel, puse să
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ei. Aceste condiții par a se fi referit mai ales la cumpătarea în mâncăruri si băutură, la înfrânarea de la viciul beției, pe care l-am cunoscut la Traci ca păcat național. De acea Zamolxis întrunea pe ucenicii lui la niște ospețe, de unde carnea era cu desăvârșire îndepărtată și fără îndoială că și vinul trebuia să fie alungat, întrucât găsim mai târziu pe Deceneus întrebuințând, pentru a ajunge la același rezultat, un mijloc si mai radical, stârpirea viilor. Am văzut că ideea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
divină. Asupra ideilor arătate în cultul lui Sabazius, zeul trac, nu avem niciun text antic; dai se află în catacomba cea mică din Roma, niște frescuri pe mormântul unuia Vincentius, care se intitulează de preotul zeului Sabazius. Tabloul înfățișează întăi ospățul celor 7 preoți ai colegiului zeului, între care figurează și Vincentius. Apoi se vede o scenă privitoare la soarta după moarte a Vibiei, desigur soția lui Vincentius; în ea se reprezintă întâi moartea Vibiei, redată printr-o înfățișare alegorică a
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
scurt timp, precum fusese și Zamolxis; iar drept semn de supunere către dânsul este că după sfatul lui ei se învoiră a stârpi viile și a trăi fără vin. Se pare într-adevăr că cu toată cumpătarea ordonată de Zamolxis, ospețele sale cele modeste degenerau în niște orgii în chipul Bacanalelor romane și că atari desfrânări loveau în puterea statului dac. Aceste obiceiuri, scandaloase trebuiau înfrânate și la Daci, precum fusese la Greci și la Romani. Fiind însă că cumpătarea, recomandată
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
se vlăguiseră din lipsă de hrană. De fiecare dată, se năpustise asupra acelor trupuri inerte, zdrobindu-le pentru a le stoarce fărâma de id care continua să le țină în viață. Corl se înfiora de plăcere, amintindu-și de acele ospețe. Scoase apoi un fel de mârâit, un sunet sfidător, repetat de ecou din stâncă în stâncă, înainte de a se întoarce în propriii săi nervi. Era o expresie instinctivă a voinței lui de a trăi. Deodată, încremeni. Zărise, cu mult deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se ascunse înapoia unei movile de moloz. Când își ridică din nou privirea, naveta zbura încetișor spre stânga, dar Corl pricepu că-i dădea ocol și că s-ar fi putut întoarce. Deși furios că fusese nevoit să-și întrerupă ospățul, își părăsi prada și porni înapoi spre nava spațială, alergând ca un animal hărțuit. Nu-și încetini pasul decât în clipa când văzu primul grup de lucrători. Se apropie cu băgare de seamă și trecu pe lângă ei: erau prea ocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
din prima. Gazda o invitase la cheful pe care îl pregătiseră chiar în seara venirii lui, nu fiindcă Godun adunase un „harap“ de pe drum, ci pentru că așa petreceau înaintea Anului Nou. La noi, asta ține douăsprezece zile, spusese în plin ospăț, doar ca să zică ceva, și atunci femeia îl întrebase: — Tu nu ești musulman? — Ba da, sunt zartosht, dar nici ea și nici ceilalți de la masă nu știau ce înseamnă asta. — Doar nu crezi c-am citit Coranul, fiindcă nici creștină
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Godun îi deschisese ușa mansardei, fusese luat de leșin, ca și cum ar fi stat deasupra unei prăpăstii: era o cutie ca de instrument muzical, lambrisată cu fag, cu pereții presărați cu tablouri. Dar se asemănau prin ceva: Godun prefera scenele de ospăț și naturile statice și tot astea îi plăceau și lui. Doar că gazda își împânzise cu cópii de bâlci fiecare locșor și, când se așezase, avusese impresia că vânatul, vasele cu flori și toți peștii au să-i cadă în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fi multă vreme corespondent sub Ahmadinejad-preșe dinte, însă viața la Teheran avea și picanterii, și plăceri. Prieteni vechi pe care îi uitase sau doar cunoștințe de prin redacții își deschideau casele și îl invitau să mănânce alături de familia lor, la ospețe care se prelungeau. Tocmai când începuse să se încreadă în mărinimia conaționalilor înțelese că, în vilele lor din zona de nord, cu piscine acoperite și garaje în marmură, el era un decor potrivit. Burghezia iraniană, care suferea de „occidentalită“, după
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
grijă și de compasiune provoacă o variabilitate a bătăilor inimii, coerentă și ordonată, care, la rândul ei, asigură un grad înalt de intuiție și claritate a gândirii, întărind în același timp sistemul imunologic. El m-a dus în casa de ospăț, și dragostea era steagul fluturat peste mine. [...] Să-și pună mâna stângă sub capul meu, și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! Cântarea cântărilor Emoțiile negative de supărare, teamă, frustrare și ignorare provoacă o mare dezordine în variabilitatea bătăilor inimii
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Lumea Nouă), dorința de a crea colonii etc. În 1494, papa a împărțit globul pământesc, precum un măr tăiat, între Spania și Portugalia, ceea ce a declanșat rivalitatea între ele, dar și venirea altor state, ca Anglia, Franța, Olanda, Rusia, la „ospățul colonial”. Principalele etape ale m. d. g. au fost: 1487: Bartolomeu Diaz descoperă drumul spre Oceanul Indian; 1492: Cristofor Columb traversează Oceanul Atlantic, căutând Asia, și descoperă insule de lângă America Latină; 1498: Vasco da Gama înconjură Africa prin sud și ajunge în India
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
piuă mare de piatră; peste piuă prăvăli o bucată de stâncă, pe care-o legă din toate părțile cu șepte lanțuri de fier. Înăuntru baba șuiera și se smulgea ca vântul închis dar nu-i folosea nimica. Veni iar la ospăț; când prin bolțile ferestelor, la lumina lunei, văzură două dealuri lungi de apă. Ce era? Mama pădurilor neputând să iasă, trecea peste ape cu piuă cu tot și-i brăzda fața în două dealuri. Și fugea mereu, o stâncă de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pornește să-ntîlnească pe moșneag și s-astupe borta vântului. Întâlnește pe D-zeu. - Na-ți bade, o cârjă, da să nu zici pân a casă: cîrje-ncîrjește-te. Ia cârja, vine pe la omul cela. Acu omul i-a dat și mai strașnic ospăț și s-a sfătuit că dac-or vede ce-a mai da și cârja, pe urmă să-l omoare, ca să nu prepue că el i-o luat. Acu zice omul femeii: - Măi, femee, noi hai cu cîrja-n zămnic (beciu) și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cristi, ajungând inginer . Pe parcurs mi-a părut rău că n-am rezistat și am mâncat din găină și chiar prietenul meu când s-a vindecat voia să mănânce din ea și a auzit că am participat și eu la ospăț, s-aș supărat pe mine și eu i-am spus că decât să se strice, am mâncat-o. Fiind un prieten bun m-a iertat, și am rămas prieteni mulți ani și când ne aminteam râdeam cu hohot, Așa prieteni
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
fărâmituri; fărâmituri de afecțiune, fărâmituri de glorie, fărâmituri de putere. Îmi venea să-mi zic: Bravo, Daniel Petric, te felicit. Ai reușit să ajungi un nimic. Nu ești decât un bufon al minciunii, căruia i se aruncă fărâmituri de la marele ospăț al vieții, la care alții, mai dotați, cu un egoism mai viguros sau cu ambiții mai îndrăznețe, își satisfac toate poftele. În fața pescarilor mă purtam ca o zdreanță. Și nici măcar pe Mopsul nu îndrăzneam să-l trimit în fundul iadului. Singurii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
al lui Gritas vine într-un suflet la tata spunându-i că l-a urmărit pe Gritas cum a luat elvețiana de frânghie și a proțăpit-o drept în porumbul tatei. Bazat pe mărturie, tata aleargă, găsește vaca în plin ospăț, o ia cu el acasă și seara, cam pe întuneric, se duce la Gritas și-i spune: - Măi, domnule Gritas, am venit să te întreb, ce vrei să faci cu pielea vacii, căci am prins-o iarăși și așa cum ți-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
falnicii, învingătorii, rasa superioară. Tatăl autoarei văzând starea lor deplorabilă de înfometați a trimis pe unul din funcționarii biroului lui să aranjeze o masă mare în curtea fabricii cât să încapă toți acești soldați, a comandat tot ceea ce trebuia pentru ospățul nenorociților flămânzi înainte ca ei să pornească la lungul drum ce-i aștepta. „Erau ucigașii părinților, ai surorilor lui. Erau ucigașii neamului nostru.” Autoarea face aici un reușit tablou colectiv asupra acestor ostași ca și când iar plasa sub lentila unui microscop
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lungul drum ce-i aștepta. „Erau ucigașii părinților, ai surorilor lui. Erau ucigașii neamului nostru.” Autoarea face aici un reușit tablou colectiv asupra acestor ostași ca și când iar plasa sub lentila unui microscop. Fiecare se comporta în felul lui la acest ospăț nesperat care le-a dat tărie să meargă mai departe... Un ofițer, mai marele lor a căutat să mulțumească în numele comesenilor și a rămas încântat când tatăl autoarei a vorbit în limba germană ceea ce l-a făcut să creadă că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fărâmituri; fărâmituri de afecțiune, fărâmituri de glorie, fărâmituri de putere. Îmi venea să-mi zic: Bravo, Daniel Petric, te felicit. Ai reușit să ajungi un nimic. Nu ești decât un bufon al minciunii, căruia i se aruncă fărâmituri de la marele ospăț al vieții, la care alții, mai dotați, cu un egoism mai viguros sau cu ambiții mai îndrăznețe, își satisfac toate poftele. În fața pescarilor mă purtam ca o zdreanță. Și nici măcar pe Mopsul nu îndrăzneam să-l trimit în fundul iadului. Singurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bună ca să-ți plasezi în redacție ciracii dumitale favoriți! Asta înseamnă că ne-ai mîncat banii! Ne-ai tras pe sfoară! Dar Bogdan-Pitești - care cu banii nemților cumpărase tablouri plătite galantonește lui Luchian, Pătrașcu, Ressu, Iser sau îi cheltuise în ospățuri princiare, sau trimisese lui Alexandru Macedonski, poet famelic împovărat cu o casă de copii, curcani fripți plini cu napoleoni de aur! - V-am mîncat banii, e adevărat, dar nu v-am tras pe sfoară! Căci cum v-ați închipuit dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de vârstă purtau o privire obidită, de om învins. Se ruga în țărâna drumului ca Dumnezeu să-i ierte păcatul cel mare și ascuns, pe care nu putuse să-l povestească nimănui: vânzarea lui Pampu, drumul prin livada de pruni, ospățul din curțile lui Mihnea și pe urmă seara în care îl dusese, legat și adormit, la Șotânga, în pivniță. Se ruga tremurător, ținut dintr-o parte și alta de Petru și Ion, care și ei aveau să mai vină câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
întoarce stomacul pe dos, dar, cu toate astea, am zâmbit, și atunci Marius s-a uitat la mine și mi-a zis La mulți ani, și apoi s-a uitat la mama și i-a zis că-i mulțumește pentru ospăț, dar acum să-i spună dacă vrea să cumpere umerașe sau nu, pentru că el trebuie să plece, pentru că n-a vândut mai nimic în ziua aia, și atunci mama a spus că bine, va cumpăra cinci umerașe și zece clești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tot sfârtecând-o bucăți În timp ce o pasăre măruntă și neagră le dădea roată, de parcă le-ar fi Îndemnat să Încheie o dată. Am plecat de-acolo de-a-ndaratelea, cu inima cât un purice. La mai puțin de o aruncătură de băț de ospățul șopârlelor, câțiva bivoli rumegau liniștiți, privind Întâmplarea cu ochi goi, ușor obosiți parcă. Hm. Odată demult, văzusem cum o haită de lupi Încolțise un bour din cei mari, undeva pe la poalele munților de acasă. Restul turmei era tare aproape de fârtatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]