1,395 matches
-
are o damigeană de vin mișto. Așa că după ce mai cerem Încă o tură de vin, sîntem deja matoli, ne trezim În stradă ținîndu-ne unii de alții de rîs. — Asta a fost cea mai tare dumă pe care am auzit- o. Ospătarul se felicită că a scăpat de noi și nu protestează cînd ieșim cu pahare cu tot, pentru că mai avem În ele vin, deși, dacă la primul colț ne saltă miliția, s-ar putea să aibă și el probleme. SÎntem În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sper să mă țină până la capăt. Nu au costat mult, dar mi se par practice. După 15 km ajung la L’Isle Jourdain, o localitate liniștită unde mă opresc pentru a mânca o salată de 5, 5 euro. Degeaba insistă ospătarul să mai cumpăr ba ceai, ba cafea, sau sucuri. Imi ajunge aceasta, iar apoi, pe furiș adaug în ea o porție bună de cașcaval ce-l am în rucsac. Ies apoi puțin prin localitate și-mi atrage atenția o mică
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
1995, surprinde prin modul în care permanenta sa preocupare de actualizare a materiei epice investigate reușește să se conecteze la un trecut al memoriei îndrăgostite, nostalgice. Romanul Urma scapă turma, scris în 1988, al cărui erou principal practică meseria de ospătar și în același timp încearcă să devină campion de box, volumul Conspirația inocenților, alcătuit din povestiri scrise în timpul regimului comunist, ori romanul de rezonanță autobiografică Refugiu în Vechiul Regat și Visul văduvei stau mărturie pentru alegerile tematice predilecte. Mai puțin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
specifică. Firicelul arzător s-a prelins, neobservat, printre marginile dantelate ale tejghelei, până jos, pe podea. De-acolo, pe dedesupt, mereu alimentat, de la alte și alte farfuriuțe; flăcărui albastre, se întindeau, pe jos, antrenând,în ardere, marginile lemnului. Unul dintre ospătari, când a abservat focul, de jos, care se întindea cu o viteză uimitoare, dorind să atragă atenția, a scuturat puternic rafturile,în care se găseau tot felul de substanțe spirtoase ușor inflamabile. Alea s-au răsturnat, venind,în dezordine, unele
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Că, era plină, lumea, cu de alde ei! S-a făcut o năucitoare propagandă, pe tema recalificărilor. Impotenta conducere a județului a inițiat cursuri în acest scop. De fapt, praf,în ochii, împăenjeniți de durere, ai șomerilor. Cu două specialități: ospătari și menegeri. Golii s-au prins,în ele, tot așa, cum se prind, hamsiii, în undița sărmanului pescar. Le-au absolvit. Au primit și hârtiile doveditoare. Acum, căutau; dar, unde să se găsească, atâtea locuri de ospătari și de menegeri
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Cu două specialități: ospătari și menegeri. Golii s-au prins,în ele, tot așa, cum se prind, hamsiii, în undița sărmanului pescar. Le-au absolvit. Au primit și hârtiile doveditoare. Acum, căutau; dar, unde să se găsească, atâtea locuri de ospătari și de menegeri, pe aceste locuri? Cu fiecare zi, care trecea, în sufletele lor, și nu doar în ale lor, durerea, mânia și disperarea, se adunau. Creșteau,îngemănate, cum crește o drojdie, din care urmează să se facă pâine. În
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
se comporta era însă ușuratic. Auzind o călcătură îndesată în urmă, iuți pasul. În zadar, căci fu strigat. În silă, Neculai se opri. Chipul lui pe care niciodată nu se citea nimic arăta de data asta contrariat. Îl urmărise un ospătar de la bufet, acolo unde cerșetorul se aciua adesea pe la colțul meselor la care găsea resturi într-o farfurie. Pe drept cuvânt filosoful era neliniștit. Și altădată i se interzisese să cânte sau să cerșească. De data asta însă omulețul cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
la ceas. Era abia trei. Cu ajutorul unui somnifer, am readormit și, de data aceasta, am visat ceva foarte încîlcit. Locuiam, încă, pe Bulevardul Eroilor și mă dusesem să beau un ceai la barul din stația de metrou. Când a venit ospătarul să ia comanda, s-a revărsat de pe scară un furnicar de călători, gălăgios și, oarecum, agresiv, care nu se mai sfârșea. M-a cuprins o spaimă teribilă. Ceea ce vedeam prin geamul barului mi se părea monstruos. Am luat-o la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
spre capătul trenului străbătînd vagon după vagon, prin trenul grăbit, pînă ce ajunse la vagonul restaurant. Aici domnea strălucirea, mișcarea, luxul, căldura senzuală și veselia. Parcă toată viața trenului se adunase acum În acest loc. Cu pași ușori și siguri, ospătarii treceau repede printre mesele trenului În plină viteză oprindu-se la fiecare masă pentru a servi din platourile mari, cu mîncare gustoasă, pe care le duceau pe tăvi. În urma lor, sommelier-ul scotea dopurile sticlelor zvelte și aburite, pline cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
străbătînd tăcerea apăsătoare de la țară și cum sufletul oamenilor era plin de tăcere, de uimire și de Întrebări nerostite și cum Își vedeau de treburile gospodărești ca de obicei. Povestea despre anii ce veniseră după război, cînd era ucenic de ospătar la Baltimore, despre bucurii și necazuri de demult, despre fapte și Întîmplări uitate, povestea, furat de amintiri neșterse, despre americani dispăruți - americanii de odinioară, necunoscuți, dispăruți, morți, despre chipurile Împodobite cu favoriți, estompate și fără grai, ale americanilor de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
după miezul nopții dacă ții slujbă a doua zi. De aceea amîndoi preoții Își scoteau ceasurile și le puneam În fața lor cînd se așezau la masă. Părintele Chris O’Rourke bea numai bere și, imediat ce se așeza la masă, un ospătar Îi aducea șase pahare cu bere, pe care le bea deodată. Dar dacă se afla un pahar cu bere pe masă cînd venea miezul nopții, cei doi preoți Îl lăsau neatins; indiferent ce era, indiferent dacă terminaseră sau nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Gosseyn se găsea așezat la masă susținut de doi servitori. Imediat corpul lui Ashargin se contractă. În așteptarea unui reproș. Alarmat, Gosseyn combătea leșinul posibil. Aruncă o privire la Enro, dar dictatorul înfuleca de zor. Nici preotul nu-l privea. Ospătarii îl abandonară și începură să-l servească. Mâncarea aceasta îi era cu totul străină lui Gosseyn, dar de fiecare dată când era ridicat un capac, simțea în el însuși o reacție favorabilă sau defavorabilă. Iată că impulsurile inconștiente ale corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gosseyn se găsea așezat la masă susținut de doi servitori. Imediat corpul lui Ashargin se contractă. În așteptarea unui reproș. Alarmat, Gosseyn combătea leșinul posibil. Aruncă o privire la Enro, dar dictatorul înfuleca de zor. Nici preotul nu-l privea. Ospătarii îl abandonară și începură să-l servească. Mâncarea aceasta îi era cu totul străină lui Gosseyn, dar de fiecare dată când era ridicat un capac, simțea în el însuși o reacție favorabilă sau defavorabilă. Iată că impulsurile inconștiente ale corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
biroul directorului. Un secretar al acestuia îi dădu o adeverință de primire. Încredințat că făcuse tot ce-i stătea în putință, Grosvenor merse la cantină, pentru a-și lua masa de prânz, măcar la ora asta târzie. Îl întrebă pe ospătar unde era felina. Ospătarul nu știa precis, dar socotea că aceasta se află undeva, în sala cea mare a bibliotecii. Grosvenor intră în bibliotecă și rămase acolo, cu ochii țintă la Corl, care stătea tolănit pe covorul gros. După vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
al acestuia îi dădu o adeverință de primire. Încredințat că făcuse tot ce-i stătea în putință, Grosvenor merse la cantină, pentru a-și lua masa de prânz, măcar la ora asta târzie. Îl întrebă pe ospătar unde era felina. Ospătarul nu știa precis, dar socotea că aceasta se află undeva, în sala cea mare a bibliotecii. Grosvenor intră în bibliotecă și rămase acolo, cu ochii țintă la Corl, care stătea tolănit pe covorul gros. După vreo oră, una din ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
niciunul dintre agregatele lui de imitat frigul. El, care adora soarele și lumina incendiată din miezul verii, se lăsă prima oară cuprins de îmbrățișarea ninsorii și de îngheț. Dacă n-ar fi fost inginer, gândi că s-ar fi făcut ospătar. Zece ore din zi ar fi dus farfuriile și paharele celor adunați la o masă, într- atât îi plăcea să îi vadă pe alții mâncând. „Sufletul cheamă îngerii când mănâncă“, se zicea în tradiția lui de zartosht și de-aceea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
imposibilă. Nimeni nu râdea, nimeni nu ridicau vocea în semn de voie bună, doar mârâituri și oftaturi de neputință se făceau auzite în pauzele dintre notele chinuite ale instrumentului. Împotriva voinței sale, Salitov își croi drum înspre bar, unde un ospătar adolescent trudea la șters pahare cu o cârpă murdară. Tânărul se oprea din când în când, ajutat de sunetele neregulate ale concertinei și nu își putea continua treaba până când următoarea notă nu se făcea auzită. Purta o rubashka murdară, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu înțelegeți nimica? Simțea, pe scalpul său, contaminarea. Se întinsese pe suprafața corpului și acum îl pătrundea. Cu orice secundă petrecută în aceste locuri contaminarea se adâncea. Tremurând de ură, examină podeau cu gândaci și se uită din nou la ospătar ca și cum ar fi descoperit unul. Fără ajutorul băiatului, însă, un bărbat rotofei și cu ochi indolenți își făcu apariția în spatele său. Acesta avea fața murdară și părul și barba încâlcite, iar corpul său în formă de pară era strâns în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
faci de râs. Una dintre sprâncenele patronului se ridică și se coborî cu elocvență. ă și nu ridica din sprânceană la mine! Îndrăznești să îți ridici sprânceana la mine? Impertinentule... Salitov îl lovi pe bărbat peste față cu dosul palmei. Ospătarul sări înapoi șocat. Însă patronul abia de-și clinti capul și îl întoarse imediat ca și cum ar dori încă o palmă. Acum îl privea pe Salitov cu ochii lăsați. Asta-i drept învățătură să mai ridici din sprânceană la mine. Patronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
știu numele niciunuia din acești bărbați. Făcu un gest către fețele înghețate de uimire care se uitau la ei din întuneric. Vin, beau, pleacă. Nu mă bag în treburile lor. Poate Keșa vă poate ajuta. Patronul înclină capul permisiv către ospătarul a cărui față fu brusc cuprinsă de panică la perspectiva unei discuții cu ofițerul de poliție. Un rânjet încet contorsionă trăsăturile lui Salitov. ă Foarte bine. Tu. Vorbește. Privirea lui Keșa zbura anxioasă între patron și polițist. Salitov ridică fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un aer oriental. Pe fruntea ei o duzină de coșuri păreau gata să explodeze. Un chelner Îi blocă vederea cu o tavă plină cu pahare, care se opri chiar În fața ei. Femeia luă două pahare și se uită fermecător la ospătar. Apoi ascunse un pahar sub canapea și Își Înmuie buzele date cu un ruj țipător În celălalt. Kitty se Îndepărtă repede, Întrebându-se cine era femeia aceea. Câteva minute mai târziu, Își făcu intrarea Într-o rochie grena din mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
credeam că nu mai vii, zise el, fericit să o vadă. — Da, Îmi pare rău, Charlie a Întârziat, a trebuit să-l așteptăm. Mulțumesc pentru mașină. — Vrei ceva de băut? o Întrebă el galant. — Un Mojito... — Un Mojito să fie. Ospătar, două Mojito. Ciocniră paharele, privindu-se cu acea anticipare plăcută, mai schimbară câteva vorbe cu australienii, apoi el Își trecu mâna pe după umerii ei, iar ea se cuibări lângă el. Kitty Îl rugă pe unul dintre necunoscuți să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
drept al șarpelui Ron, iar pe cel stâng Rona. Încă nu se hotărâse dacă era vorba de doi șerpi cu un singur corp sau de un singur șarpe cu două capete. Nu știa dacă să-i spună „el“ sau „ei“. Ospătarul sosi cu mâncarea, puse ouăle și salata pe masă. Oare șerpii erau vegetarieni? Nu, nu existau șerpi vegetarieni. Toți mâncau carne, susținea fericitul proprietar. Ouăle lor Benedict se răceau. Întoarse pagina. De cele mai multe ori mânca doar capul drept, cel stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bătea destul de tare și nu era nimic interesant de văzut, așa că intrară În primul restaurant italienesc pe lângă care trecură și se așezară la o masă Îmbrăcată În alb. — Vrei să auzi ceva amuzant? Întrebă Diane după ce-i comandase unui tânăr ospătar italian spaghetti bolognese și pâine cu usturoi. — Oricând! răspunse Kitty, apoi comandă o salată cu somon afumat. — Am cunoscut de curând un tip foarte tare, african, are douăzeci și trei de ani, zise Diane Îndată ce ospătarul plecă. — Douăzeci și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-i comandase unui tânăr ospătar italian spaghetti bolognese și pâine cu usturoi. — Oricând! răspunse Kitty, apoi comandă o salată cu somon afumat. — Am cunoscut de curând un tip foarte tare, african, are douăzeci și trei de ani, zise Diane Îndată ce ospătarul plecă. — Douăzeci și trei de ani? Întrebă Kitty. Asta reprezenta jumătate din vârsta lui Diane. Da, douăzeci și trei de ani. Te-ai gândi că măcar la vârsta asta nu-s luați, nu? Ei bine, am aflat că era căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]