1,318 matches
-
Ea nu găsește alinare decât în societatea unui bărbat care-i oferă cele mai prețioase ajutoare, , care îi îngrijește soțul în crizele de epilepsie și vine s-o vadă în lungii ani când ea trăiește singură în lipsa soțului internat la ospiciu. Cât se scuzabil e să simți născându-se în ea un sentiment de tandrețe recunoscătoare pentru acest prieten a cărui prezență o susține nenorocirile ei: un soț închis, o fiică paralizată și mută! Ea se sperie de ceea ce simte și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
uni s-au pierdut și ei,alții care trăiesc au uitat de cei care leau dat viață, pentru că așa este factorul timp, cel care vindecă rănile, alină durerile și acționează în special asupra simțului uitării, altfel mulți ar lua drumul ospiciilor dacă nu ar uita toate fenomenele și întâmplările petrecute în timpul vieți. Am fost de Sf.Paște acasă, în satul natal și avînd timp mai mult ,fiind singur,m-am plimbat prin cimitirul care constituie anexa satului, unde-mi sunt înmormântați
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
a făcut un botez pentru copil de au stat toată mahalaua să-i asculte, a ținut două zile și o noapte. Marina propusese să-l botez eu, parcă era bătută n cap, am și spus că o internez la un ospiciu dacă mai spune la cineva, a fost mare tambalău, dar au trecut toate de parcă nu-mi vine să cred. Marina însă, a rămas tot atât de pasională și îndrăgostită, poate că nu mă crezi, dar mă întâlnesc și acuma cu ea, este
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
bucură-te, pentru că asta este adevărata slujbă de Înviere: când oameni din toate colțurile pământului plâng împreună de dorul tău. Scrisoarea 182 Italia este un pericol dacă întâlnești oameni nepotriviți. Și sunt destui. Apropo, aici, după 1980 au fost desființate ospiciile. S-a considerat că ei pot fi tratați corespunzător doar în mediul familial, înconjurați de afecțiune și dragoste. Dar nu s-a luat în considerare faptul că ei nu mai sunt ace leași persoane care stârneau afecțiunea și dragostea. Mulți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
în poeme bucuria de a fi scăpat torturii totalitare. Poemul descrie o Budapestă tristă, posibil apăsată încă de comunism, iar printre rânduri descifrăm sentimentul de ușurare al poetului că a scăpat la vreme. Găsim aluzii politice la opresiunea totalitară în Ospiciu: lipsa libertății de exprimare (dublată de o imensă libertate a gândurilor individului), ospiciul ca unic refugiu pentru disidenți. "Ospiciul" e singurul adăpost pentru cei ce vor să fie liberi, să gândească independent. Țările comuniste erau cândva uriașe ospicii, iar George
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tristă, posibil apăsată încă de comunism, iar printre rânduri descifrăm sentimentul de ușurare al poetului că a scăpat la vreme. Găsim aluzii politice la opresiunea totalitară în Ospiciu: lipsa libertății de exprimare (dublată de o imensă libertate a gândurilor individului), ospiciul ca unic refugiu pentru disidenți. "Ospiciul" e singurul adăpost pentru cei ce vor să fie liberi, să gândească independent. Țările comuniste erau cândva uriașe ospicii, iar George Szirtes le descrie ca pe un loc unde puțin a lipsit să nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iar printre rânduri descifrăm sentimentul de ușurare al poetului că a scăpat la vreme. Găsim aluzii politice la opresiunea totalitară în Ospiciu: lipsa libertății de exprimare (dublată de o imensă libertate a gândurilor individului), ospiciul ca unic refugiu pentru disidenți. "Ospiciul" e singurul adăpost pentru cei ce vor să fie liberi, să gândească independent. Țările comuniste erau cândva uriașe ospicii, iar George Szirtes le descrie ca pe un loc unde puțin a lipsit să nu se găsească el însuși prizonier. Are
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
totalitară în Ospiciu: lipsa libertății de exprimare (dublată de o imensă libertate a gândurilor individului), ospiciul ca unic refugiu pentru disidenți. "Ospiciul" e singurul adăpost pentru cei ce vor să fie liberi, să gândească independent. Țările comuniste erau cândva uriașe ospicii, iar George Szirtes le descrie ca pe un loc unde puțin a lipsit să nu se găsească el însuși prizonier. Are o imensă simpatie pentru cei prinși în capcana lor, ba am putea chiar spune că nu-i vine greu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe un loc unde puțin a lipsit să nu se găsească el însuși prizonier. Are o imensă simpatie pentru cei prinși în capcana lor, ba am putea chiar spune că nu-i vine greu să se simtă acasă între ei: Ospiciul nu are de-a face cu nebunia, el e normalitatea ca regulă. Poetul înțelege că sub comunism unica bucurie era să gândești altfel, să gândești interzis, împotriva autorităților și a sistemului: Cultura e nebunia pe care toți o moștenim. Complexul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
exegeza în materie. "Trebuie să vorbim, din când în când, și despre un Eminescu care e în sală. Este bine să-l luăm uneori din icoană, să-l facem să coboare din Olimp și mai ales să-l scoatem din ospiciul în care i-a plăcut mult veacului al XIX-lea să-l așeze"194. Îndemnurile lui Noica rămân valabile și astăzi, când tendința preluării unor clișee interpretative funcționează încă. Fiecare dintre măștile care i-au fost atribuite jurnalistului împreună și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
definire a obligațiilor lor religioase care sînt codificate în 1215 la conciliul de la Latran și morale în special în domeniul vieții conjugale și de dezvoltare a unor forme de pietate cum ar fi pelerinajele. Îngrijirea trupurilor prin înmulțirea spitalelor, a ospiciilor (hôtels-Dieu), a azilelor (maisons-Dieu)... Toate acțiunile de asistență sînt în mîinile clericilor. La fel și acțiunile din domeniul învățămîntului, cu înnoirea școlilor catedrale; cele de la Chartres și de la Paris sînt cele mai cunoscute. Cruciada. Dar aceasta nu e totul. Biserica
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
scris Ireligia viitorului și era convins că arta, ca funcție socială, va lua locul credinței, studiază pe larg acest soi de artă sub aspectul literar și o numește „literatura decadenților”. El o pune pe același plan cu producțiile „dezechilibraților” din ospicii și vede în ea semnul disoluției sociale. În Occident, fenomenul acesta e specific marelui oraș, în cosmopolitismul căruia insul, dezrădăcinat de viața organică a colectivității, se simte izolat, numai el cu eul său propriu, decolorat și vlăguit „de responsabilitatea morală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se îneacă în viciu. Să împărtășești același viciu este începutul pieirii în doi. Luana și Andi, înecați în aburii alcoolului, împărțindu-și singurătățile între cearșafuri sordide, e un cuplu trist care se sfâșie până când unul din ei, Luana, ajunge la ospiciu. Ospiciul ca mecanism al degradării umanului. Andi e preluat apoi în vârtejul unei pasiuni de Marga care i se agață de gât doar pentru a scăpa de fostul ei iubit. Oamenii intră în iubire cu tot trecutul lor, cu întregul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
îneacă în viciu. Să împărtășești același viciu este începutul pieirii în doi. Luana și Andi, înecați în aburii alcoolului, împărțindu-și singurătățile între cearșafuri sordide, e un cuplu trist care se sfâșie până când unul din ei, Luana, ajunge la ospiciu. Ospiciul ca mecanism al degradării umanului. Andi e preluat apoi în vârtejul unei pasiuni de Marga care i se agață de gât doar pentru a scăpa de fostul ei iubit. Oamenii intră în iubire cu tot trecutul lor, cu întregul lor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
un tip cu halat îl înduioșează, îl momește cu o fată care zice că va fi minunat să se cunoască, să stea de vorbă... Și coboară. Își ratează și sinuciderea. Pentru a urca în dubiță. La spital? Mai degrabă la ospiciu. - Cărțile despre ratați previn ratarea. Cărțile pe care le citim vin în momente diferite ale vieții noastre. Uneori citim din inerție, nu ne mai putem opri, e firescul nostru. Alteori citim pentru a ne adăposti de săgeți felurite care ne
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
n-ar candida și Ossama bin Laden la președinția Crucii Roșii Internaționale? După cum arată lucrurile, tot ceea ce poate aduce luna iunie la Uniunea Scriitorilor este o nouă Ciolaniadă de Vară. (Jurnalul Național, 27 mai 2005) Pacientul național Este râvnit de ospicii și pușcării dar libertatea de care se bucură îl ajută să facă el viața politică asemănătoare unui ospiciu ori unei pușcării. Nostalgiile unora pentru groapa de gunoi a istoriei continuă să-l trimită în Parlament, instituție pe care el a
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
aduce luna iunie la Uniunea Scriitorilor este o nouă Ciolaniadă de Vară. (Jurnalul Național, 27 mai 2005) Pacientul național Este râvnit de ospicii și pușcării dar libertatea de care se bucură îl ajută să facă el viața politică asemănătoare unui ospiciu ori unei pușcării. Nostalgiile unora pentru groapa de gunoi a istoriei continuă să-l trimită în Parlament, instituție pe care el a reușit să o transforme într-un circ al cărui unic rol este să-i asigure imunitate. Are mâinile
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
pentru funeraliile naționale: Este În joc proba trădării aproapelui Că partinica rezolvare a celor ce nu sunt cu noi, Sunt Împotriva noastră. Respirația s-a oprit În pustietatea unui blestem misterios. Tăcerea obeza devora metodic Și În timp, se desfasoara „Ospiciul groparilor”: „Au fost chemați groparii de gips la părăstas/ Cei ce mai sunt sechela pustiului imund/ Dar că o fiara franța În hâite s-au retras/ Să caute prin hăuri strigoiul muribund./ Cu urlete macabre cei ce-au adus din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
persecuție : Este în stare să nu doarmă o săptămână, să tune și să fulgere, să-și ruineze sănătatea, să se distrugă, câștigând ceva derizoriu (II, p. 625). Amenințarea morții se face tot mai mult simțită o dată cu aceea a izolării în ospiciu. După ce a alunecat în mod inexplicabil în râpă, cea mereu acuzată că bate câmpii (III, p. 638) spune că simte prin fereastra deschisă un aer amar, care vine din cimitir [...] un aer uscat, fără oxigen, fad [...] care vine din altă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se retragă, dar faptul a fost luat ca pretext pentru a fi masacrați mii de evrei, acuzați că au comis atentatul." O lumină ciudată apăru în ochii învățătorului: "Vezi, nebunii lăsați liberi pot fi mai periculoși decât cei închiși în ospicii. Ce părere ai de asta?" "De fapt... poate..." " Iar Filip a murit pe front, sunt sigur..." "Cum poți să fii sigur?" Nu era omul care să supraviețuiască războiului..." Nel nu capitulă lăuntric. După atâția ani, după un război și nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Walch, de la Academia de Arte Frumoase din München (desen); G. Moceanu (gimnastică); Mugur, dirijor de cor bisericesc (muzică vocală); E. Hirsiu, stenograf (stenografie); A. Ferlendis (profesor de pian); F. Ferlendis (profesor de vioară) (pp. 346- 347). Case de sănătate: Caritas, ospiciu, Calea Buzești; Caritatea, casă de sănătate și ospiciu de alienați, str. Plantelor, 1; Casa de sănătate, str. Teilor, 31 (p. 348). Medici și chirurgi: Alexianu, G., medic legist al Capitalei, profesor la Facultate; ore de consultații, în fiecare zi, de la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
desen); G. Moceanu (gimnastică); Mugur, dirijor de cor bisericesc (muzică vocală); E. Hirsiu, stenograf (stenografie); A. Ferlendis (profesor de pian); F. Ferlendis (profesor de vioară) (pp. 346- 347). Case de sănătate: Caritas, ospiciu, Calea Buzești; Caritatea, casă de sănătate și ospiciu de alienați, str. Plantelor, 1; Casa de sănătate, str. Teilor, 31 (p. 348). Medici și chirurgi: Alexianu, G., medic legist al Capitalei, profesor la Facultate; ore de consultații, în fiecare zi, de la ora 1, str. Colței, 62; Alinescu, I., str.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
aici prin ,,locul binefacerii’’ ori care chiar acum îmi erau colegi de salon, camarazi de suferință. În urmă cu un an făcusem destule vizite aici la un prieten apropiat. Probabil că încă nu realizez faptul că mă aflu într-un ,,ospiciu’’ cu pretenții de sanatoriu pentru cei bolnavi de boli de plămâni și căi respiratorii, astea toate, poate că le voi constata în timp dacă ele există cu adevărat. Sper să nu devin unul dintre ,,veteranii’’ acestui loc, nici nu aș
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
României, dar și tranziția Alinei. Mai ales că aveați atunci, la Revoluție, 25 de ani. I. De ce a căzut comunismul ? Din zodia peștilor • Tinerețea sau revolta familială • Unde sunt rădĂcinile Alinei • Medic în preajma Revoluției • Cioran și Ceaușescu • Planul la copii - ospiciul ca refugiu • Originile corupției • Votca SĂniuța și țigările Carpați • Secera și buldozerul A.M.P. : Am împlinit 25 de ani în martie 1989. Începuseră primele mișcări în Ungaria, în Germania de Est, în Polonia. Lumea începuse să demonstreze și în Uniunea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
la chioșcuri. Închipuiți-vă nebunia după ziare care era atunci, foamea extraordinară de informație ! Biroul nostru de redacție rămĂsese tot cu o singură cameră la Casa Tineretului. Deci eu stăteam la biroul meu bătând direct la mașina Consul, luată din ospiciu, editorialul ziarului și vedeam sute de mașini care opreau în marea intersecție din Piața Fundației, în fața Bibliotecii Centrale Universitare. Lumea lăsa mașinile unde se nimerea, nu era țipenie de milițian, și se așeza la coadă, cu răb‑ dare, să ia
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]