1,607 matches
-
ce susțin cerul, Plantați la fiecare casă, Ies fumuri, ce cuprind eterul Într-o perdea, din stele trasă... Târziu, când se aude toaca Și soarele-i pe la chindie, Cei mici își încetează joaca Iar tata, vine de la vie... Se-ndreaptă ostenit spre casă Pentru-a-mbrăca o altă haină, Apoi vine la noi, la masă Și stăm la “cina cea de taină”... Pe casa veche, cu hambarul Își dă concertul cucuveaua, În timp ce scăpărând amnarul, Bunicul și-a aprins luleaua... Văd pe
AMURG DIVIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83736_a_85061]
-
După ce termină cu toate acestea, merse la bucătărie, dar aici totul era curat și ordonat, căci avusese mama grijă de cu seară. Atunci, se gândi că ar trebui să facă ceva de mâncare pentru când vor veni mama și tata osteniți de la muncă. Dar ce să gătească? A! Da! Îi sclipi o idee. Porni spre grădină, se urcă în corcoduș și începu să culeagă fructele care i se păreau mai galbene și mai coapte. Când își umplu sânul cu corcodușe plecă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
văzut acea venerabilă arătare, ci pe preoteasa Melissa, care prin puterea inelului apărea acum sub adevărata-I înfățișare. Ea I-a vorbit de motivele care o făcuseră să-i vină în ajutor, despre mâhnirea și îngrijorarea Bradamantei, care nu mai ostenea căutându-l. ‘’ Frumoasa amazoană, zise ea, îți trimite acest inel, care este un antidot pentru orice vrajă. Ea ți-ar fi trimis și inima ei dacă aceasta ar fi avut mai multă putere de a te ajuta.’’ Melissa nu a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și scut în veșnicele sale bătălii, sub stindardul Legiunii Arhanghelului Mihail. Legământul primilor legionari, punctul 83, cărticica șefului de cuib: „În dimineața zilei de 8 noiembrie 1927 ne-am dus la sediul nostru din Iași, și câțiva care s-au ostenit au venit și din alte părți. Nu mulți la număr, dar puternici în credința noastră neclintită în Dumnezeu și sprijinul Său, puternici prin hotărârea și încăpățânarea noastră de a sta neclintiți în mijlocul oricărei vijelii, puternici prin dezlegarea noastră completă de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
printre altele, se gătise ne voie mare, așa cum se cade pentru o recepție de 40 de per soane. Când l-a văzut pe principe apărând așa, l-a dat afară. — Bine i-a făcut. — Dar principele nu s-a mai ostenit să-și schimbe toaleta și nu s-a mai întors. — Tu cum te găteai când mergeai la concertele lui Sergiu? — Mă îmbrăcam în ritmul lui, adică în trei minute, înainte să vină mașina să ne ia. Iarna purtam mai totdea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum vă mai întoarceți iarăși la acele învățături începătoare, slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să vă supuneți din nou? 10. Voi păziți zile, luni, vremuri și ani. 11. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi. 12. Fraților, vă rog să fiți ca mine, căci și eu sunt ca voi. Nu mi-ați făcut nici o nedreptate. 13. Dimpotrivă, știți că, în neputința trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întîia dată. 14. Și, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
lumină roșiatică, ce aluneca Încet spre violet. Erau ultimele raze ale soarelui, strecurate prin răcoarea codrilor și prin căldura strivitoare a verii. Micul cortegiu plecase din fața porții și mersese până dincolo de herghelie, pe malul unui pârâu căruia nimeni nu se ostenise să-i dea un nume. Erau săteni, toți bătrâni, toți slujitori sau prieteni ai marelui logofăt. Aveau chipuri Împietrite, fără lacrimi. Nu spuneau nimic. Nu vorbeau Între ei. Știau că sunt priviți și că orice gest al lor era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
după învățăturile, pe care le-ați primit de la noi. 7. Voi înșivă știți ce trebuie să faceți ca să ne urmați; căci noi n-am trăit în neorînduială, între voi. 8. N-am mîncat de pomană pîinea nimănui; ci, lucrînd și ostenindu-ne am muncit zi și noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. 9. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înșine o pildă vrednică de urmat. 10. Căci, cînd eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85051_a_85838]
-
însă că unii dintre voi trăiesc în neorînduială, nu lucrează nimic, ci se țin de nimicuri. 12. Îndemnăm pe oamenii aceștia și-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-și mănînce pîinea lucrînd în liniște. 13. Voi, fraților, să nu osteniți în facerea binelui. 14. Și dacă n-ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnați-vi-l, și să n-aveți nici un fel de legături cu el, ca să-i fie rușine. 15. Să nu-l socotiți ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85051_a_85838]
-
are văduve în familie, să le ajute, și să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni în ajutor celor cu adevărat văduve. 17. Prezbiterii care cîrmuiesc bine să fie învredniciți de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura, pe care o dau altora. 18. Căci Scriptura zice: "Să nu legi gura boului cînd treieră bucate", și: "Vrednic este lucrătorul de plata lui." 19. Împotriva unui prezbiter să nu primești învinuire decît din gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. 11. De aceea, mîngîiați-vă și întăriți-vă unii pe alții, cum și faceți în adevăr. 12. Vă rugăm, fraților, să priviți bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cîrmuiesc în Domnul, și care vă sfătuiesc. 13. Să-i prețuiți foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiți în pace între voi. 14. Vă rugăm de asemenea, fraților, să mustrați pe cei ce trăiesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
adesea rezultate bune cu climatul ei, Lenora păru oarecum convinsă și, preocupată, ceru o oglindă, pe care doamna Eliza se duse tipăit și grăbit să i-o aducă. Lenora atunci mustră pe bărbatul ei: - De ce lași pe Eliza. . . să se ostenească? Fu începutul unei uimitoare scene, care cuprinse toată atenția lui Mini și o absorbi așa de mult că timpul îi păru scurt. Jocul se repeta neobosit. Lenora, subt o formă sau alta, implica la orice moment pe Eliza cu Doru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și, șovăielnici, aveau nevoie să-și lase simțirile în voie. Mini așteptă puțin ca să-i lase să se depărteze, apoi ieși. Pica acum din promoroacă un abur ud. In dreptul Ateneului, cei doi mergeau înaintea ei. Hallipa cu pasul vânătorului ostenit de goană, care duce la culcuș prada. Eliza agățată de brațul lui Doru. târând pantofii strimți, părea prin igrasie o rață de baltă, un vânat gâfâind, cald și bleg. Amândoi ar fi vroit să ajungă. Ea stând aproape pe loc
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Căci piatra din mijlocul zidului strigă, și lemnul care leagă grinda îi răspunde. 12. Vai de cel ce zidește o cetate cu sînge, care întemeiază o cetate cu nelegiuire! 13. Iată, cînd Domnul oștirilor a hotărît lucrul acesta, popoarele se ostenesc pentru foc, și neamurile se trudesc degeaba. 14. Căci pămîntul va fi plin de cunoștința slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă. 15. Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
Dumnezeu, fără vină în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume, 16. ținînd sus Cuvîntul vieții; așa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar. 17. Și chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre, eu mă bucur și mă bucur cu voi toți. 18. Tot așa și voi, bucurați-vă, și bucurați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare. 21. Căci este cîte un om care a muncit cu înțelepciune, cu pricepere și cu izbîndă, și lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Și aceasta este o deșertăciune și un mare rău. 22. Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui și din toată străduința inimii lui, cu care se trudește sub soare? 23. Toate zilele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
9. Gustă viața cu nevasta, pe care o iubești, în tot timpul vieții tale deșerte, pe care ți-a dat-o Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îți este partea în viață, în mijlocul trudei cu care te ostenești sub soare. 10. Tot ce găsește mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuința morților, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune! 11. Am mai văzut apoi sub soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
printre altele, se gătise ne voie mare, așa cum se cade pentru o recepție de 40 de per soane. Când l-a văzut pe principe apărând așa, l-a dat afară. — Bine i-a făcut. — Dar principele nu s-a mai ostenit să-și schimbe toaleta și nu s-a mai întors. — Tu cum te găteai când mergeai la concertele lui Sergiu? — Mă îmbrăcam în ritmul lui, adică în trei minute, înainte să vină mașina să ne ia. Iarna purtam mai totdea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Să calce pasul ei ușor Sălbatec prins de frenezie. Iubirii mele îi fă pat Pe-o frunză albă de ninsoare Iar ochii-n patimile ce se zbat Să doară-n veșnică uitare. Iubirii mele-i fă pridvor S-adoarmă-n palma-ți ostenită Sub mângâierea stelelor Să te sărute-a ei ispită. Iubirii mele-i dă tu glas Tăcerea-mi nimeni să o știe Din viața mea tu fă popas Sau pierde-mă în galaxie. Potrivire Sunt eu, ești tu, e potrivire? Răspunsul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Pot să-mi înfig temeinic picioarele-n pământ, Pot să pășesc alături de mari și de mai mici; Pot să îți fiu prieten când ceilalți nu îți sunt, Pot fi dușmanul aprig, ... indiferent ce zici! Pot lenevi întruna, simțind că-s ostenit, Pot alerga continuu fără un țel precis; Pot să adorm o clipă de visuri stăpânit, Pot să fiu treaz o viață, dar să trăiesc în vis! Iarăși prin sat... După mulți ani mă întorc iar în sat Și parcă trăiesc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
10. Noi suntem nebuni pentru Hristos: voi, înțelepți în Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, puși în cinste: noi, disprețuiți! 11. Pînă în clipa aceasta suferim de foame și de sete, suntem goi, chinuiți, umblăm din loc în loc, 12. ne ostenim și lucrăm cu mîinile noastre; cînd suntem ocărîți, binecuvîntăm; cînd suntem prigoniți, răbdăm; 13. cînd suntem vorbiți de rău, ne rugăm. Pînă în ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor. 14. Nu vă scriu aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
Cunoașteți casa lui Stefana; știți că ea este cel dintîi rod al Ahaiei, și că s-a pus cu totul în slujba sfinților. 16. Fiți și voi supuși unor astfel de oameni și fiecăruia care ajută la lucru și se ostenește. 17. Mă bucur de venirea lui Stefana, lui Fortunat și lui Ahaic; ei au împlinit ce lipsea din partea voastră, 18. căci mi-au răcorit duhul meu și al vostru. Să știți dar să prețuiți pe astfel de oameni. 19. Bisericile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
glasul! 2. Ascultați, munți, pricina Domnului, și luați aminte, temelii tari ale pămîntului! Căci Domnul are o judecată cu poporul Său, și vrea să Se judece cu Israel. 3. "Poporul Meu, ce ți-am făcut și cu ce te-am ostenit? Răspunde-Mi! 4. Căci te-am scos din țara Egiptului, te-am izbăvit din casa robiei, și am trimis înaintea ta pe Moise, Aaron și Maria! 5. Poporul Meu, adu-ți aminte ce plănuia Balac, împăratul Moabului și ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
o țesătură. — Gata cu plecăciunile, îl aud spunând către ciocănitoare. Astăzi sunt plictisită încă dinainte de a mă da jos din pat. — Doamna a dormit bine? se aude vocea lui An-te-hai din curte. Mă ridic în capul oaselor și nu mă ostenesc să-i răspund. — Bună dimineața! Eunucul pășește înăuntru cu un zâmbet blând. Sclavii dumneavoastră sunt gata să vă asiste la spălat, doamnă. Spălatul meu de dimineață e un adevărat eveniment. Înainte ca eu să mă dau jos din pat, eunucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fii amabilă să-mi reamintești? Dacă vreau? A mai avut cineva de pe acest tărâm norocul să-l audă pe Fiul Cerului spunând „Ai vrea să fii amabilă“? — Haide! Cum te cheamă? La ce bun osteneala? — Majestatea Sa vrea să se ostenească. — Ar fi mai bine să nu o facă. O să-i dea coșmaruri. — Cum așa? — Habar nu am dacă mă voi transforma într-o fantomă bună. Iar o fantomă rea îi bântuie pe cei vii. Presupun că știti asta. — Înțeleg. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]