4,332 matches
-
al adoptării acestora de către nou-veniții în disciplina respectivă. 66. Uneori, acest mecanism este desemnat de termenul proiecție, specific domeniului psihologiei, care, în sens mai tehnic, înseamnă mecanismul psihologic prin care un subiect îi atribuie altui subiect sentimente sau caracteristici (precum ostilitatea și reaua-credință) pe care nu le agreează la propria persoană și pe care vrea să le renege. Întrucât, în anumite cazuri, acest mecanism poate reprezenta baza psihologică a imaginii în oglindă, cele două concepte, care acționează la niveluri diferite, nu
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
informații privind un atac iminent al Occidentului asupra Uniunii Sovietice. Potrivit unui studiu detaliat despre cazul Penkovsky, MI6 „se temea că un semnal de avertizare transmis prin intermediul sistemului de radiolocație DISTANT poate să fie interpretat greșit sau să conducă la ostilități, dacă nu este evaluat și supravegheat cu atenție”. Marea Britanie era convinsă că orice avertizare ar trebui să fie mai întâi procesată de Comisia Mixtă pentru Activitatea de Informații (JIC), forul britanic superior de evaluare a informațiilor, înainte de a ajunge la
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
care stau la baza acesteia a fost enunțată pentru prima dată de către Kent și colegii săi în cursul activității desfășurate în cadrul Departamentului de Cercetare și Analiză a OSS, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Potrivit istoricului Barry Katz, în fața ostilității acestei birocrații adânc înrădăcinate și, în absența unei structuri stabile care să monitorizeze această activitate, singura modalitate de protecție aflată la îndemâna Departamentului șnou-înființatț a fost vălul invizibil al obiectivității sociale... În mod surprinzător, ideea unei examinări atente a acestei obiectivități
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Odessa, unde, sub semnătura Avion, face cronici privind războiul. În 1917-1918, în condiții ingrate și cu un grad din ce în ce mai mare de risc, redactează ziarul „Depeșa”, prin care caută să le ridice moralul refugiaților români, supuși unor teribile încercări. După încheierea ostilităților, întors în țară, se consacră, fără să-și ofere prea multe clipe de răgaz, promovării culturii armenilor. Conduce, din 1922, Școala Armeană din capitală și în același an este ales secretar general al Uniunii Armenilor din România, al cărei diriguitor
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
supranumit Cel Negru sau Karagheorghe). Moartea neașteptată a generalului, în 1869 (s-a presupus că a fost otrăvit), aruncă familia, care până atunci dusese o existență seniorială, în dificultate și lasă să se instaleze la adolescentul M. ideea persecuției, a ostilității mediului. El a primit, acasă, de la un preceptor, învățătură în limba franceză, apoi în limba română, la liceul din Craiova, certificându-i-se absolvirea clasei a IV-a (1867-1868). Având sănătatea șubredă, este trimis pentru tratament și studiu în străinătate
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
mit al poetului - dezmoștenit al sorții - se întrevede, dincolo de complexul frustrării, sentimentul unei incompatibilități definitive între aspirațiile geniului și obtuzitatea, trivialitatea lumii: „Poetul trebuie să fie îngerul-om”. Ceea ce le reproșează el contemporanilor este insensibilitatea la valorile superioare ale spiritului; ostilitatea și ingratitudinea împing spre mizantropie (La bestii), tensiune vindicativă (Ură) și orgoliu al solitudinii (Moise, Leul). Adversitatea destinului și încercările dureroase de a-l depăși sunt reluate într-o amplă orchestrație romantică în câteva dintre Nopți: viziunea grotescă a înmormântării
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
ereziei; a nu o lua în seamă ar fi o neglijență de neiertat. Lupta lui Augustin a fost dusă până la capăt cu succes, dar victoria n-a fost definitivă: convertirile forțate realizate prin mijloace polițienești nu au dus la încetarea ostilității față de catolici, și donatiștii au continuat să existe în Africa și sub dominația ulterioară a vandalilor, ca să întâmpine apoi cu entuziasm invazia arabă. Bibliografie. Ediții: CSEL 51, 1908 (Psalmus contra partem Donati, Contra epistulam Parmeniani, De baptismo: M. Petschenig); 52
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
niște invadatori pentru că se stabiliseră deja în interiorul granițelor imperiului: tocmai de aceea reprezentau o problemă, atât concretă, cât și teoretică. Din această perspectivă, barbarii dăduseră naștere unei dezbateri între intelectualii păgâni: unii propuneau o politică de netă intransigență și de ostilitate față de ei (o atitudine veleitară și greu de pus în practică), iar alții voiau să găsească mijloacele prin care să fie folosite forțele proaspete ale acestor popoare ieșite la rampă pe neașteptate, în ciuda tuturor dificultăților pe care le presupunea o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
paradiziace, fiind locul potrivit pentru exercitarea înțelepciunii, adică a controlului asupra propriilor patimi. Într-adevăr, moartea nu e dorită ca o modalitate de eliberare din lanțurile trupului, ca și cum omul ar fi legat de ceva rău. La Euherie nu există acea ostilitate față de trup, caracteristică monahismului oriental și prezentă și la Ieronim. Nu există apoi nici o referire la doctrina păcatului originar și această tăcere trebuie înțeleasă ca o polemică implicită contra lui Augustin. Asemenea motive nu sunt menite să contureze modelul unui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Egipteanul Serapion este susținătorul monofizismului, foarte puternic în acea regiune, și lui i se opune Arnobiu, ca apărător al doctrinei Sfântului Scaun. Arnobiu afirmă că hotărârile papei Leon cel Mare concordă cu doctrina lui Chiril din Alexandria și de aceea ostilitatea Egiptului față de Roma este nejustificată. Așa cum se întâmplă și în alte opere centrate pe controversă, catolicul Ammonius și egipteanul Decius Constanțiu, care sunt judecători, nu pot face altceva decât să-l declare învingător pe Arnobiu. Ca o exemplificare a doctrinei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Însă atunci când Boethius a început să scrie, după ce și-a desăvârșit educația, problema nu exista încă. Cel puțin în primii ani ai domniei sale, Teodoric nu considera că atitudinea tradiționalistă și filoimperială a anumitor cercuri romane ar fi o dovadă de ostilitate față de el. Și astfel, Boethius a putut deveni faimos și a putut face o carieră politică, atât cât era posibil pentru un roman sub dominația ostrogoților, adică doar cu aprobarea regelui, nu ca urmare a existenței unei forme libere de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
voia s-o pună în practică, l-au determinat să abandoneze încântătorul sediu de la Arles și să întemeieze și să conducă el însuși, începând din 499, o mănăstire. În 502 a devenit episcop de Arles și a rămas aici în ciuda ostilității pe care a trebuit s-o îndure în primii ani din partea lui Alaric al II-lea, regele vizigoților, stabiliți în actuala Provence, care l-a trimis la Bordeaux. Cezar a fost însă reînscăunat ca episcop de Arles de către un sinod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
episcop al capitalei devenise un reprezentant al unei autorități bisericești care era la mare concurență cu Alexandria l-a alarmat evident pe Chiril care a profitat de greșelile lui Nestorios. Într-adevăr, acesta nu s-a mulțumit doar să provoace ostilitatea creștinilor de tendință ariană incendiindu-le biserica, ci, dezvoltând tezele cristologice ale antiohienilor - care, pentru a apăra integritatea naturii umane în Cristos, subliniau distincția dintre Fiul lui Dumnezeu și omul Isus - a negat Fecioarei Maria titlul de Theotokos, „mamă a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de ei), însă nu-i numește. Din acest motiv, cel mai recent editor, G.M. de Durand, crede că acest dialog este anterior tratatelor contra lui Diodor și Teodor, compuse în jurul anului 438; scrierea pare să dateze dintr-o epocă de ostilitate mocnită, adică din anii 434-437. De Durand propune anul 437, în măsura în care putem identifica această operă într-o scurtă carte despre întruparea Unului-născut, în trei părți, despre care Chiril afirmă că tocmai a terminat-o în epistola 67, scrisă probabil în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Sfânta Treime a pătimit”, propovăduită, așa cum vom vedea imediat, de către călugării sciți. Era susținută, astfel, în același timp, dualitatea și unitatea lui Cristos, astfel încât influența cristologiei alexandrine a devenit dominantă, și în consecință, tradiția antiohiană a fost tratată cu ostilitate. Aparțin acestei tendințe Ioan, ulterior, episcop de Scythopolis (cf. aici, pp. ???-???); Nefalie din Alexandria, combătut de Sever de Antiohia (aici, p. ???); Ioan de Cezareea, și el una din țintele polemicii lui Sever (aici, pp. ???-???). Un grup de călugări sciți care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
raporturilor sale cu papalitatea - deteriorate deja încă din vremea lui Damasus când Acacius participase la hirotonisirea lui Flavian de Antiohia -, și abia mai târziu papa Inocențiu I (402-417) a acceptat să reia legăturile cu el cu condiția să renunțe la ostilitatea față de Ioan Hrisostomul și față de partizanii acestuia. A corespondat cu Chiril din Alexandria, deși criticase inițial anatematismele acestuia; nu a luat parte la conciliul de la Efes din 431 din cauza vârstei foarte înaintate, însă a participat prin scrisorile sale la negocierile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în prima jumătate a secolului al șaselea; apoi, Maas a descoperit în imnul Despre cutremur și pârjolire referiri la unele evenimente din vremea lui Justinian, cum sunt unele cutremure devastatoare, pârjolul de la Constantinopol, răscoala Nika împotriva împăraților Justinian și Teodora; ostilitatea pe care o arată poetul „Elinilor” ar fi un ecou al persecuției inițiate de Justinian contra ultimelor școli de filosofi păgâni, încă active în epoca sa. În imnurile sale, se mai găsesc referiri la cutremurele din 551 și 554. Ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
opera pentru că afirmă că istoria Bisericii nu mai fusese povestită de nimeni de la jumătatea secolului al cincilea. Istoricul e un ortodox riguros: provenea dintr-o regiune (Apamea, în Siria) unde locuitorii credeau în dogma de la Calcedon și îl priveau cu ostilitate pe patriarhul Sever de Antiohia care era monofizit. De altfel, el observă că Eusebiu, istoricul care își scrisese opera cu două secole înainte și care în vremea lui era considerat încă o autoritate, nu fusese capabil să-i îndrepte pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
combate ca deputat în Adunarea Legislativă, al cărei vicepreședinte va fi de mai multe ori. E director în Departamentul Lucrărilor Publice (1861), membru în Consiliul Superior al Instrucțiunii Publice (1862), membru al Comisiei pentru Înființarea de Bănci (1863) ș.a. Din cauza ostilității multora, G. trece printr-o perioadă de depresie. În 1864-1865 participă, cu un rol de frunte, la coaliția care va provoca detronarea lui Cuza. Optase, în orice caz, pentru un principe străin. După complot redevine prim-ministru și ministru de
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
se mai oferă drept un spațiu paradiziac și ocrotitor. Dimpotrivă, este neliniștitoare, în sens expresionist, criptic-fantomatică uneori, adversă în solitudinea ei rece, primordială. Pe scurt, e o natură de o vitalitate depresivă, surprinsă în imagini de o expresivitate abruptă, sticloasă. Ostilității acestei lumi, poetul îi substituie spațiul citadin, în al cărui confort își regăsește intimitatea pierdută. Orașul nu constituie însă „conținutul” ca atare al poeziei, ci un mediu difuz, parcă hipnotic, care afirmă disponibilitatea autorului pentru straniu, pentru absurdul grațios sau
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
de scriitor și de folclorist a lui H. Format la școala realismului european (Turgheniev, Zola, Dostoievski) și împărtășind idei junimiste, compune, în volumul Schițe umoristice (1897), câteva „copii de pe natură”, inspirate din viața micii burghezii provinciale. Cartea i-a atras ostilitatea unor prelați bănățeni (de unde și plecarea scriitorului din Caransebeș), care s-au regăsit în prozele de aici sub măștile unor personaje profitoare și corupte (Fragmente vechi, Obiceiul pământului, Un contrar). Pe urmele lui I.L. Caragiale, prozatorul satirizează gazetari demagogi, lipsiți
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
era bun, personalul nici atât, iar banii lipseau și ei” (W.H.). În aceste circumstanțe, Podiumprogressiv s-a autodizolvat către sfârșitul lui 1990. Noile asociații apropiate de PDS Diminuarea resurselor, exproprierea unei mari părți a patrimoniului de către statul german reunificat și ostilitatea mediului politic imediat au Împiedicat PDS să aibă o „fundație” comparabilă cu a celorlalte partide germane, susținută de stat, care i-ar fi permis atât o continuitate În Învățământul politic, cât și o activitate de cercetare. În locul acesteia și așteptând
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
30% din voturile exprimate, avea argumene electorale: alegătorii săi se cunosc toți unii cu alții, toți știu că manifestaseră destul de puțină convingere când ovaționaseră schimbările din 1989-1990. Fiecare cunoaștea trecutul celuilalt, un trecut fără manifestări eroice, fără acte de rezistență. Ostilitatea pe care o manifestau unii la Început față de funcționarii comuniști se atenuase În folosul unei forme de complezenta, când nu chiar de complicitate. * Astfel, cei care aveau mai puține șanse de reconversie, din cauza vârstei sau a stigmatului cu care fuseseră
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Într-un moment sau altul, «literatura socialistă». Mircea Dinescu, președinte ales și poet tradus, admirat pentru fronda să, În vizită la Paris În ianuarie 1990 cu o Întreagă delegație de reprezentanți ai României eliberate, a trebuit să Înfrunte manifestările de ostilitate ale unei părți a emigrației românești, cu prilejul unei Întâlniri cu public organizată de FNAC din strada Rennes. Ziaristul de la Libération, acelasi care Îl intervievase pe Dinescu un an mai devreme la București, se arătă Înțelegător față de aceste critici. În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
nou la Viena în 1810, stipendiat acum de Cancelaria Imperială, L. satisfăcea politica acesteia de culturalizare a provinciilor, traducând în românește lucrări educative și religioase. Întors acasă în 1811, din anul următor este profesor la Seminarul Episcopiei Ortodoxe din Sibiu. Ostilitățile pe care le suportă în special din partea episcopului Vasile Moga, pe fondul unui conflict ireductibil între obtuzitatea clerului tradiționalist și deschiderea inițiativelor unui vizionar, vor culmina cu destituirea din profesorat în 1815 și compromiterea sa morală și politică în fața autorităților
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]