2,363 matches
-
Ungariei a fost slăbit de răscoalele țărănești. În plus, disensiunile interne au fragmentat solidaritatea nobilimii maghiare în timpul domniei regelui Ludovic II Iagello (1516-1526). Soliman Magnificul (1520-1566) a atacat Regatul Ungariei pretextând o ofensă diplomatică. După ce au cucerit Belgradul în 1521, otomanii au provocat o înfrângere decisivă a unei armate maghiare inferioare din punct de vedere numeric în Bătălia de la Mohács de pe 29 august 1526. Soliman Magnificul a mai trebuit să facă față pretențiilor asupra tronului Ungariei ale vasalului său, Ioan I
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
a încercat să-și zdrobească adversarii, dar el nu a reușit să cucerească Viena datorită condițiilor grele din iarna anului 1529. Titulul de rege al Ungarie a fost disputat de Zápolya și Ferdinand până în 1540. După cucerirea orașului Buda de către otomani în 1541, teritoriile Ungaria de nord și de vest l-a recuoscut pe împăratul habsburgic drept împărat, formându-se ceea ce avea să fie numită Ungaria Regală, în vreme ce părțile centrale și de sud au fost anexate de otomani, iar părțile estice
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
orașului Buda de către otomani în 1541, teritoriile Ungaria de nord și de vest l-a recuoscut pe împăratul habsburgic drept împărat, formându-se ceea ce avea să fie numită Ungaria Regală, în vreme ce părțile centrale și de sud au fost anexate de otomani, iar părțile estice au rămas sub controlul familiei Zápolya sub numele de Regatul Ungariei Răsăritene. După 1570, acest din urmă teritoriu avea să se transforme în Principatul Transilvaniei. În ciuda faptului că o bună parte dintre cei între 17.000 și
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
Ungaria erau slavi ortodocși membri ai cavaleriei ușoare, ei au participat la jefuirea teritoriului ocupat alături de achingii musulmani. Teritoriul Ungariei Otomane nu s-a bucurat de pace sub administrația sultanilor, habsburgii organizând incursiuni pentru cucerirea regiunii. Pe de altă parte, otomanii au încercat să se folosească de disensiunile dintre puterile creștine și, plecând de la bazele stabilite în Ungaria, i-au atacat pe habsburgi în 1620 și din nou în 1683, când au încercat pentru a doua oară să cucerească Viena. Teritoriul
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
creștinilor sub ocupație otomană era nesigură. Țăranii au părăsit satele din zonele deschise, refugiindu-se în păduri și mlaștini, formând grupuri de haiduci "(hajdú)". Menținerea controlului asupra Ungariei a devenit la un moment dat o problemă greu de rezolvat pentru otomani, care au fost obligați să cheltuiască fonduri importante pentru menținerea în regiune a unui lanț de fortificații și garnizoane întărite. Au existat și ramuri ale economiei ungare care s-au dezvoltat. Vitele crescute în Ungaria erau exportate în Germania și
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
au marcat începutul perioadei de stagnare și în cele din urmă, a schimbării definitive a balanței de forțe în regiune. Prin semnarea tratatului de la Karlowitz, prin care s-a pus capăt războiului dintre Imperiul Otoman și Liga Sfântă în 1699, otomanii au cedat cea mai mare parte a teritoriilor Regatului Ungariei cucerite după Bătălia de la Mohács din 1526. După acest semanrea acestui tratat, membrii dinastiei Habsburg au administrat un teritoriu mult mai mare decât Ungaria Regală, aproape egal cu cel al
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
sprijiniți de un număr necunoscut de recruți locali. Teritoriul cucerit a fost împărție în eyaleturi (provincii), care aveau ca subdiviziuni administrative sangeacurile. Funcționarul cu cel mai înalt grad din era pașa de Buda (Budin). La început, întreg teritoriul controlat de otomani în Ungaria făcea parte din Pașalâcul Buda (Eyaletul Budin). Mai târziu au fost formate o serie de noi diviziuni administrative: Eyaletul Temeșvar (Pașalâcul Timișoara), Eyaletul Zigetvar, Eyaletul Kanije, Eyaletul Egir și Eyaletul Varat (Pașalâcul Oradea). Capitalele acestor diviziuni administrative se
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
României, dar și Ungariei contemporane. De asemenea, eyaleturiele Budin, Zigetvar, Kanije și Egir cuprindeau teritorii aflate în zilele noastre în Serbia, Croația și Kosovo. Pașii și sangeac-beii erau funcțiori otomani responsabili pentru problemele administrative, juridice și militare. Interesul principal al otomanilor era apărarea cuceririlor teritoriale. Sublima Poartă a devenit principalul proprietar funciar din regiune și administra direct și pentru propriul câștig aproximativ 20% din teritoriul Ungariei. Restul teritoriului a fost împărțit funcționarilor civili și soldaților. Moșierii otomani erau interesați de obținerea unui
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
Societatea otomană era caracterizată printr-o relativă toleranță religioasă. Creștinismul nu era interzis, dar creștinii erau tratați ca niște cetățeni de rang inferior. Orientalistul britanic Thomas Walker Arnold susține că islamul nu era promovat cu forța în regiunile cucerite de otomani, dar amintește că un autor din secolul al XVII-lea apreciază că turcii foloseau alte metode prin care „...Îl alungau pe Cristos din inimile oamenilor. Căci turcii, este adevărat, în momentul de față nu obligă nicio țară prin violența la
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
devenit de-a lungul timpului un important centru cultural. În Peçuy (Pécs) a fost ridicată o mănăstire a dervișilor mevleviani de către un pașă născut în acest oraș. Cei aproximativ 150 de ani de războaie neîncetate între statele creștine și cel otoman au dus la încetinirea creșterii populației, iar rețeaua de așezări medievale maghiare, locuite de burghezia urbană, a fost distrusă. Compoziția etnică a teritoriului care fusese parte a Regatului medieval al Ungariei a fost modificată în mod fundamental datorită deportărilor, masacrelor
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
au avut loc în perioada anilor 1604 - 1606 când, pe fondul luptelor otomano-habsburgice, s-au suprapus efectele războiului pornit de Ștefan Bocskai La sfârșitul secolului al XVI-lea, populația Ungariei era de 900.000 de locuitori în zona controlată de otomani, 1.800.000 de locuitori în zona controlată de habsburgi și aproximativ 800.000 în Transilvania, adică un total de 3.500.000 de locuitori. Creșterea populației Ungariei Otomane în secolul al XVII-lea a fost de 100.000 de
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
grele până ce "domestikos" a aranjat o retragere pe mare a armatei la Constantinopol. O altă campanie de recucerire a Anatoliei nu a fost luată în considerare. Capitalele istorice anterioare, Nicomedia și Niceea, au ieșit de sub controlul imperial, căzând în mâinile otomanilor. Aceștia din urmă au construit o bază puternică, care în cele din urmă au distrus Imperiul Bizantin.
Bătălia de la Pelekanon () [Corola-website/Science/329624_a_330953]
-
Kiev , veniți cu monoxile primitive, au ocolit lanțul trecând ambarcațiunile pe uscat, dar au fost distruși total de bizantini cu ajutorul "focului grecesc". - In 1204, pe timpul Cruciadei a IV-a, venețienii au reușit să rupă lanțul cu un berbec. - In 1453 otomanii lui Mahimed al II-lea Cuceritorul au copiata solușia rușilor, trecându-și vasele pe o cale de uscat peste înălțimea Galata și relansându-le la apă în apele din Cornul de Aur. Cornul de aur este traversat astăzi de trei
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
punct de vedere religios, încă de la ocuparea de către turci, marea capitală a avut un caracter cosmopolit, desigur, cu diferite grade de constrângere din partea Inaltei Porți, cu diverse grade de toleranță. Religia non-islamică cea mai importantă, tolerată încă de la început de otomani a fost cea creștin ortodoxă, adică cea tradițională în vechiul Constantinopol. Tolerat a fost și creștinismul ecumenic romano-catolic prin bisericile din cartierul genovez Galata. Patriarhatul Ecumenic Ortodox a fost tolerat din prima clipă după cucerire de însuși sultanul Mahomed al
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
lățimea de 6,03 metri, cu plafoane sub formă de bolți alternative întrepătrunse. "Nartexul exterior" era încăperea rezervată celor care nu fuseseră botezați și cărora nu li se permitea intrarea în biserică. La extremitățile lui de nord și de sud otomanii au practicat niște uși de acces în minaretele ridicate de ei. Bolțile sale întrepătrunse sunt decorate cu frescă. "Nartexul interior" are bolțile decorate cu mosaic pe fond auriu, iar zidurile placate în partea de jos cu marmură de diverse nuanțe
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
invazia cruciaților din [[Cruciada a IV-a]], pe timpul căreia a fost parțial incendiat și devalizat de operele sale de artă. După recucerirea [[Constantinopol]]-ului de către bizantinii conduși de dinastia Paleologos, marele edificiu nu s-a mai putut reface. Mai târziu, otomanii nu au arătat nici un interes pentru cursele de care, sau pentru întreceri sportive. Nu cultivau o societate în care mulțimea să-și spună cuvântul în mari adunări. Ca urmare, "Hipodrom"-ul a rămas abandonat. Suprafața sa intrată în paragină a
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
paragină a mai găzduit rare ceremonii oficiale turcești, precum celebrarea circumciziunii prințului Mehmad, fiul lui Murad al III-lea, defilări fastuoase ale breslelor, trecerea în revistă a unor trupe, sau concentrări ale unor forțe militare. Se poade spune că pe timpul otomanilor locul s-a menținut mult timp ca maidan pustiu, după care spre sfârșit a început a fi acoperit de o locuire mizeră și anarhică cu locuințe din lemn. Cel mai venerabil monument păstrat pe locul fostului "Hipodrom" antic din Istanbul
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
aflată la 33 de kilometri de Timișoara, este cel mai cunoscut obiectiv turistic. Este singura rămășiță din vechea cetate. Localnicii îl numesc „Cula turcească”, deși aceasta a fost construită cu mult înainte de ocupația turcească, neavând nimic de-a face cu otomanii. În perioada 1390-1394, aici s-a ridicat o cetate puternică, înconjurată de o rețea de canale. A fost construit de familia de nobili maghiari Csaak - de unde se trage și numele actual, Ciacova (Csakovar), care a primit statut de oraș în
Ciacova () [Corola-website/Science/301014_a_302343]
-
Otoman în 1522. În 1551, populația de pe insula Gozo (în jur de 5.000 de persoane) a fost luată în sclavie de și duși pe în Libia de astăzi. Cavalerii, conduși de francezul , marele maestru al Ordinului, a rezistat de către otomani în 1565. Cu ajutorul forțelor spaniole și malteze, cavalerii au învins și au respins atacul. Vorbind despre această luptă, Voltaire spunea: „nimic nu este mai bine cunoscut decât asediul Maltei.” După asediu, ei au hotărât să extindă fortificațiile Maltei, în special
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
se îmbolnăvește și moare pe data de [[25 octombrie]] [[1924]], la [[Istanbul]], unde se dusese spre a se bucura de o perioadă de odihnă. [[Categorie:Secolul al XIX-lea]] [[Categorie:Secolul al XX-lea]] [[Categorie:Imperiul Otoman]] [[Categorie:Naționalism]] [[Categorie:Otomani]] [[Categorie:Scriitori turci]] [[Categorie:Poeți turci]] [[Categorie:Politicieni turci]]
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
a lungul secolelor. Unul dintre primele personaje românești prezente în anecdote este Păcală. Numele lui este derivat de la verbul „a păcăli” și, ținând cont că etimologia cuvântului este necunoscută, se presupune că el face parte din umorul specific românesc. Influența otomanilor a adus în cultura românească noi personaje și situații. Un urmaș binecunoscut al lumii fanariote este personajul Nastratin Hogea, creat de Anton Pann. Din vremea lui Caragiale dateaza apariția personajului mucalit Mitică și așa numitele miticisme. Odată cu venirea evreilor așkenazi
Umor românesc () [Corola-website/Science/299221_a_300550]
-
servicii credincioase făcute fără preget, cu îndemânare și cu cea mai mare grijă și vrednicie, în locurile și timpurile potrivite, pentru Sfânta Coroană regească”. Documentul arată că „dându-se o luptă lângă cetatea Hațeg împotriva cumpliților dușmani ai credinței catolice (otomanii), amintitul Ioan și alți câțiva frați și rude ale sale, fiind aruncați la pământ și uciși, au avut grijă să aducă serviciile lor pentru cinstirea Domnului nostru Regele (Sigismund de Luxemburg)”. Moșia Râușor și satul Șerel au fost dăruite „împreună cu
Șerel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300560_a_301889]
-
a fost un tratat de pace dintre Imperiul Otoman și Puterile Aliate semnat la sfârșitul Primului Război Mondial. Tratatul de la Versailles cu Germania a fost semnat mai înainte de semnarea celui cu Turcia și a anulat toate concesiunile și drepturile germane acordate de otomani. Franța, Regatul Unit și Italia au semnat de asemenea o „Înțelegere Tripartită” secretă la aceeași dată cu semnarea tratatului de pace. „Înțelegerea Tripartită” confirma concesiunile petroliere și comerciale britanice din Turcia și transfera fostele intreprinderi germane din Imperiul Otoman unei
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
Ferid Pașa, ambasadorul Hadi Pașa și ministrul educației Reșid Halis. Tratatul nu a fost trimis pentru ratificare Parlamentului otoman, care a fost dizolvat de trupele britanice pe 10 august 1920, în timpul ocupației Constantinopolului. Tratatul nu a fost niciodată ratificat de otomani La semnarea tratatului de pace nu au participat Statele Unite ale Americii și Rusia. Rusia a fost exclusă datorită semnării Tratatului de la Brest-Litovsk din 1918. În cadrul Tratatului de la Sèvres, la insistențele marelui vizir Talat Pașa, Imperiul Otoman a reprimit teritoriile pe
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
spre Comisia de Reparații. Drepturile de proprietate asupra căii ferate Bagdad-Berlin au revenit puterilor aliate. Efectivele armatei otomane au trebuit să fie reduse la 50.000 de oameni. Flota otomană a putut păstra doar șapte goelete și șase vase torpiloare. Otomanilor li s-a interzis să dețină aparate de zbor militare. Tratatul a prevăzut formarea unei Comisii interaliate de control pentru organizarea și supravegherea executării clauzelor militare. Tratatul a stipulat căutarea, judecarea și pedepsirea celor responsabili pentru „metodele barbare și ilegale
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]