1,224 matches
-
era Sam Stuart, care o privea zâmbind În timp ce ea Îl dădea afară. Se Întoarse În apartament și, În mod straniu, totul părea acum nou și strălucitor, Însă ea simțea că toate lucrurile o sufocau și erau vechi. Ecranul laptopului ei pâlpâia bizar, ca o lampă de veghe În noapte, și deodată zbura și ea În noaptea de-afară și de-acolo vedea lumina care venea de la laptopul ei, singura din Întreaga clădire. Pe când zbura, trăgea telefonul după ea, ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vizitatori. Ne vedem mai târziu! spuse Kitty. Plecă vioaie, dar prezența lui mai stărui În jurul ei câteva secunde. Ce energie cuceritoare avea acest om! În rulotă, primii doi vizitatori se uitau contrariați la micile DVD-uri. Vedeau niște imagini ciudate pâlpâind simultan, dar ecranele erau prea mici ca să poată Înțelege ceva. Kitty se grăbi să le explice. — Această scenă surprinde niște imagini pe care artista le are În exclusivitate, mutilarea organelor genitale ale unei tinere din Kenya. Aceste femei care dansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Algor, mâine dimineață, când s-au răcit, scoatem piesele, o să vedem cum au ieșit. Câinele Găsit îi însoți până la ușa casei. Apoi se întoarse lângă foc și se culcă. Sub fina peliculă de cenușă, iradiind o lumină palidă, jăratecul încă pâlpâia. Doar când jăratecul s-a stins complet Găsit a închis ochii să doarmă. Cipriano Algor visă că se află înăuntrul noului său cuptor. Era fericit pentru că reușise să-și convingă fiica și ginerele că brusca creștere de activitate a olăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fotografia. Era mai mult decât o pasiune pasiunea Laurei. Furtuna era, cumva, viciul ei. Se purta ca o posedată atunci, cu toate simțurile, instigate de furtună, în delir. Întreg sufletul îi vibra, iar trupul i se transforma într-un cântec. Pâlpâia ca o flacără surescitată și după fiecare furtună rămânea parcă istovită, cu nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întâlnirea cu Laura mi-a dat o altă optică asupra furtunilor. Fiecare dragoste cu pedagogia ei. Dar și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai era, se dusese să se ghemuiască printre niscaiva coaste metalice, dihania o sfârtecase, o digerase, o făcuse să dispară În altă dimensiune. Tesseract. Cub tetradimensional. Acum vedeam printr-o arcadă o lumină mișcătoare, chiar două, roșu și alb, care pâlpâiau - desigur, vreun avion căutând aeroportul Roissy, sau Orly, cine știe. Dar imediat - fie că mă mutasem eu, sau avionul, sau Turnul - luminile dispăreau În spatele unei nervuri, așteptam să le văd reapărând În celălalt pătrățel, dar nu mai erau. Turnul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ar avea vreo legătură cu Biroul Metropolitan al Igienei Publice, nu? Spre dezgustul și disperarea lui Tomoe, Takamori a continuat cu prostii de felul ăsta până au ajuns acasă la Higurashitei. Când s-au apropiat de podul feroviar, au văzut pâlpâind lumânarea de pe taraba bătrânului ghicitor. Știau că-l vor găsi la treabă. — Gas, vrei să-i facem o surpriză bătrânului? La sugestia lui Takamori, Gaston s-a îndepărtat de cei doi și s-a strecurat după un stâlp de telegraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din holdă la cer, și descântă păcatele peste toate satele. [1937] * SATUL MINUNILOR Ajuns-am prin pulberi și miriști unde răzbat fără sfat numai unii. Drumeaguri ades ocolit-am prin liniști după mersul albastru al lunii. Lângă fântânile darului harului pâlpâie boalele, țipă lăstunii. Plin este satul de-aromele zeului ca un cuib de mirosul sălbăticiunii. Legi răsturnând și vădite tipare minunea țâșnește ca macu-n secară. Cocoși dunăreni își vestesc de pe garduri dumineca lungă și fără de seară. [1938] * BELȘUG - Negrule, cireșule
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mâinile spre foc. Sângele cald îmi dădea, repede, o stare bună, fericită. Acum, totul e altfel. Uneori, până și lumina care mi-e atât de dragă e ca o făgăduială de care îmi amintesc. Mai ales la amiază, când chiparoșii pâlpâie întunecați. Poate că mi-a fost hărăzit ca, după o viață care m-a răsfățat, să rămân atât de singur încît să nu mai împart această singurătate cu nimeni ― Vezi de ce zic că, fără voia ta, totul capătă la tine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
așază un vraf de ziare. În fața Palatului Viminale, câțiva muncitori de la compania de gaz, portocalii, În hainele lor fosforescente, repară o țeavă. Au aprins o lampă ce luminează prin ceață, fantomatică și orbitoare. Din când În când, flacăra de sudură pâlpâie, stropind cu jeturi de scântei. Mașina poliției, cu sirena urlând, urcă pe strada Cavour, trece pe lângă biserică și pe lângă vagabonzii care dorm pe bănci, Întoarce la dreapta și intră pe Carlo Alberto. Girofarul aruncă umbre albastre asupra a doi marocani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ce nu era prea bine focalizată: două chipuri tremurânde, Încadrate Într-un chenar luminos, de parc-ar fi fost doi criminali sau doi sfinți. Ambele fețe aveau surâsuri stereotipe și dinți perfecți, clape de pian. Sub fotografii - căci fotografii erau - pâlpâiau două numere, alcătuite din câte două cifre, pe care la Început nu le putea desluși. — Regina Coeli? Dar Închisoarea din Roma nu se numește Rebibbia? comentă Fabio Merlo, fără obișnuitu-i respect. — Ce vrei să insinuezi? mormăi Elio, sâcâit de Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru probleme sociale, promotor al unei inițiative parlamentare pentru recunoașterea importanței sociale pe care o aveau oratorii parohiali În lupta Împotriva prostituției și a comerțului cu carne vie, pentru tutela drepturilor embrionului și a recunoașterii juridice a fătului. 46,7% pâlpâia sub chipul onorabilului avocat Fioravanti. Adică el Însuși, chiar dacă nu se recunoștea cu nimic În acel om surâzător și optimist, făcut să arate cu cel puțin zece ani mai tânăr - În parte, pentru că fotografia fusese făcută cu zece ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu este loc și pentru ea. În spatele jaluzelelor lumina e Încă aprinsă. Un fir subțire de speranță. Arată-te, arată-te la fereastră, dragostea mea. Din când În când, câte un suflet stins ieșea din scări de bloc, În care pâlpâiau tuburi cu neon, economice, și se târa până la stația de autobuz - unde erau acum, În obscuritatea cețoasă a acestui sfârșit de noapte, adunați câțiva oameni așteptând cursele. Alții dezmorțeau motoare, Își scoteau rablele din parcare, porneau camionete și furgonete. Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o orfană. — Tatăl meu a fost pentru mine asasinul, Începu Valentina. Clasa izbucni În râs. După două ore de ascultat la căști plângerile clienților, capul Îi zumzăia ca și când ar fi fost plin de gândaci. O usturau ochii: pe ecranul computerului pâlpâiau doar cifre verzi. Căută o cale de scăpare - dar pereții nu ofereau nici un fel de relaxare, iar dincolo de postul ei displayul din sală arăta alte numere chiar mai neliniștitoare: informațiile statistice generale asupra principalilor indicatori de trafic și de performanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cizmele lungi, cu mersul ei vaporos și indiferent, care-i amețea pe bărbați. Deschise ușa și nu-și bătu capul s-o mai Închidă În urma ei. Traversă salonul, se așeză la postul ei, Își puse căștile și, pentru că pe ecran pâlpâiau trei apeluri În așteptare, răspunse. II A. Descriere: Tatăl meu Tatăl meu este avocat. Și lipsește tot timpul, căci are prea multe treburi Într-o comisie din Parlament unde se scriu legi. E o muncă foarte importantă, dar eu prefer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spuse proprietarei că le cumpăra pe toate - smochingul cel micuț, papionul, cămașa albă brodată, chiar și pantofii. — Rămâne Îmbrăcat? Întrebă patroana privind mirată etichetele ce atârnau din costumul cel nou al lui Kevin. Da, răspunse Maja privind numerele verzi care pâlpâiau pe casa de marcat. Suma Îi păru Înspăimântătoare. Magazinul acesta era rușinos de scump. Nu se poate cheltui atât pentru o hăinuță pe care un copilaș abia dacă o va purta de trei ori. Nu mai vin pe la hoața asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rămână singur cu ea - nu avea nici o intenție să o ducă la general și se gândea cu frenezie la străzile pustii din spatele Forului Italic - Începu să depășească mașinile Încolonate spre centru. Șoferii care veneau din față Îi claxonau și Își pâlpâiau farurile pentru a-i atenționa că erau pe contrasens. Antonio simți o greață instantanee față de Tiburtina, strada aceasta Înnebunitoare, banală, mărginită de fabrici, de firma de informatică, de hale, de construcții dizgrațioase, o stradă pe care până și copacii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
umeri. Și se Îndreptă spre celălalt capăt al galeriei. Ea se Întoarse Înapoi. La câteva sute de metri mai Încolo se sfârșea un trotuar Înalt - poate capătul unei stații de metrou. Dar nu știa al căreia. La capătul liniei electrice pâlpâiau câteva lumini slabe. O țesătură de cabluri electrice se intersecta cu șinele de tren - pe sub picioarele ei și pe deasupra capului său. La intrarea În galerie, pe pereții care străluceau de umezeală erau prinse două felinare pătrate, care dădeau o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În gluga hanoracului său. Nu avea să i le mai Înapoieze niciodată, indiferent ce s-ar fi Întâmplat În noaptea aceasta. Maja Îi dădu mâna și după câțiva pași se cufundară În Întuneric. În urma lor, palidele lumini ale Romei care pâlpâiau pe coline nu se mai zăreau. Acum putea să vadă doar sclipirea inelului de argint pe care Aris Îl purta pe nară. Acum o purta doar graba de a lăsa În urmă explicații și promisiuni. De a ajunge dincolo de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ne luăm rămas-bun acum, ar fi vrut să-i spună Emma. Cândva citise un vers, dar nu-și mai amintea al cărui poet. Spunea cam așa. Cine știe ce Îți rezervă cuvântul adio. Sasha apăsă telecomanda pentru antifurt, iar farurile Peugeotului său pâlpâiră În Întuneric. Semnalele acelea luminoase păreau că vor să-i spună ceva, dar Emma nu-și dădea seama ce. Îi deschise portiera și când ea se așeză, el o Închise la loc, delicat. Omul acesta nu izbea niciodată ușile. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de zăpadă va reveni. Burcă Roxana, clasa a V-a Colegiul de Științe „ Grigore Antipa” Brașov profesor coordonator Obreja Rodica-Ioana Comoara din întuneric Sunt într-o încăpere întunecoasă unde e umezeală și destul de frig. Caut întrerupătorul și aprind becul. Lumina pâlpâie palidă. Inspectez camera câteva minute și îmi dau seama că sunt intr-un beci... mai exact, beciul casei bunicii mele. Analizez cu privirea fiecare colțișor și tocmai când vreau să ies ceva îmi atrage atenția. E un cufăr maroniu, lăcuit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au întărit și s-au făcut fierbinți. I-au ușurat durerea cu comprese călduțe, dar laptele s-a uscat. Lea, care mă alăpta pe mine atunci, l-a luat și pe Iosif la sânul ei. Vechea ranchiună a Rahelei a pâlpâit din nou, dar s-a stins când a văzut că Iosif, un copil agitat, care se zbătea și țipa, nu se liniștea decât în brațele mamei lui adevărate. PARTEA A DOUA POVESTEA MEA CAPITOLUL UNU Nu sunt sigură că primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a Adei ne-a liniștit pe amândouă. Lumina începuse să pălească când Iacob și Esau s-au apucat să spună povești. Servitorii noștri au adus lămpi cu ulei și sclavii lui Esau aveau mereu grijă să le umple. Lumina lor pâlpâia pe fețele familiei mele, care dintr-odată se făcuse foarte numeroasă. Eu și Tabea stăteam cu genunchii lipiți una de alta și ascultam povestea stră-străbunicului nostru. Avraam părăsise orașul vechi Ur unde se venera luna în numele Nannei și al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o poveste lungă, misterioasă, plină de plante și animale necunoscute. Totul se desfășura într-un loc foarte rece, unde vântul scrâșnea de durere. Eram speriată, tremuram și mă simțeam foarte singură. Când s-a oprit, focul se stinsese și mai pâlpâia doar o singură lampă. Cei mici adormiseră în brațele mamelor și chiar câteva dintre femei moțăiau, cu capetele căzându-le pe piept. M-am uitat la fața mesagerei, dar nu părea că mă vede. Avea ochii închiși deasupra buzelor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Moartea nu mai lâncezește acolo unde e învinsă. Vocile celor patru femei se auzeau în jurul meu, trăncănind, râzând, toate cu glas tare. Am căzut pe saltea și n-am mai știut nimic. M-am trezit în întuneric. O singură lampă pâlpâia lângă mine. Podeaua fusese spălată și chiar și părul îmi mirosea a curat. Fata care fusese pusă să mă păzească a văzut că am deschis ochii și s-a dus s-o cheme pe Meryt, care ducea un ghemotoc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spirtul din ultimul, apoi ne-a spus să bem până la fund în amintirea lui taică-su. Eu n-am prea vrut să beau, fiindcă mai aveam încă în gură un iz de pălincă, dar uitându-mă la flacăra albastră care pâlpâia, până la urmă mi-am ridicat borcanul, și am gustat din spirtul cenușiu, avea un gust de fum lichid, la început mi-a zgârâiat, rece, gâtlejul, pe urmă a început să mă ardă, de m-a apucat tusea, au început și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]