3,713 matches
-
De astă dată să pornim de la cuvintele imnului pe care îl intonăm toți, și anume: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând“. Într-adevăr ceea ce înțelegem acum mai deslușit decât oricând este faptul că moartea care ne pândește pe fiecare și de care nu scăpăm nici unul, deși este atât de înfricoșătoare, până la urmă are totuși un leac. Iar leacul ei este Iisus Hristos, care a zdrobit moartea înviind din morți. Iubiți frați și surori în Hristos Domnul, Despre
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
și ani. M-au lăsat pradă vulturilor. Eram asemenea lui Păunaș ascuns de mama lui, Agripina, în căpița de fân. Probabil scriitorul Gala Galaction a văzut dincolo de căpița aceea de fân și plânsul copilului. A văzut pericolul ce l-a pândit din văzduh. A văzut vulturii aceia ce i-au zărit lacrimile și l-au răpit pentru a-l sfâșia. Departe de căldura mamei, în căpița de fân nesigură am căutat prieteni, dar fiecare prieten și-a urmărit interesul. A așteptat
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
și să moblizeze resursele limitate pentru a nu se pierde nimic din ceea ce am avut și nici a se irosi talanții generațiilor contemporane. Grație eforturilor sale concretizate într-o întreagă generație de adevărați români și creștini, planurile dezintegratoare care au pândit valorile românești, au fost zădărnicite și vor mai fi prin neîntrerupta prezență vie a exemplului „Profesorului” și a recursului permenent la spiritualitatea și cultura generate de el în tezaurul neamului. Spiritul filosofic al lui Nae Ionescu trăiește și va trăi
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
fără Dumnezeu nu poți cunoaște sensul existenței umane și universale. 121. M-a întrebat cineva odată: Mă Petrică, tu când te așezi la masa de scris cum scrii? - Sunt emoționat de fila goală. Prima mea grijă e să nu fiu pândit de demonul originalității. Urmăresc să nu fiu original și să fiu cuviincios. - Ești inspirat? - Nu, nu stă niciodată un zeu în colțul camerei mele când scriu eu. Sunt foarte neliniștit. Eu, care sunt creștin... Am două neliniști; să nu se
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DE TINE, MOARTE, MI-E MILĂ! Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului De tine, Moarte, mi-e atât de milă, Căci te-am văzut pândind pe ascuns, La căpătâiul pruncilor, unde-ai pătruns Și-unde stăteai printre îngeri, umilă. De tine, Moarte, mi-e atât de milă Că tremuri în fața lui Dumnezeu, Iar eu voi primi de la Dânsul mereu, Speranță, credință, iubire... De tine, Moarte
DE TINE, MOARTE, MI-E MILĂ! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384367_a_385696]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > EREZIA EȘECULUI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Gingășia nu poate fi cuantificată Se pare că doar fericirea nu-ți pândește patria Cum și tu ești infernul Și nu crezi că-i a glomerație Delicat de periculos amurg de fată mare Orchestra-i de lacrimi Ro tunjimi lacrimogene Biografia iese la su prafața paginii albe urlând sânge sânge My job est
EREZIA EŞECULUI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384442_a_385771]
-
MILOASA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului MILOASA De un an sau chiar mai bine, Fără frică ori rușine Șoriceii vin de pradă Grâul pus în pod grămadă. Mâța noastră îi pândește Și pe unu-l găbuiește. Șmecherul începe-a plânge Și-n batistă lacrimi strânge. Ea îl pune să se jure Că în veci n-o să mai fure Și să plece-apoi îl lasă, Că așa e ea, miloasă! Și așa seară
MILOASA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384582_a_385911]
-
a scris „ciobanul de la turmă”, O, Țară plină de nevoi Și de plecații fără urmă! O, Țară plină de scaieți Și de omide târâtoare, Detună cerul în poeți Și plâng fântânile-n izvoare! E plin pământul de netoți Ce te pândesc la cotitură, N-ai voie să-i jignești pe hoți Și pe tâlharii ce te înjură Și tot mai mulți analfabeți Dau lecții de umanitate, Când se trezesc din somn sunt beți, În viață sunt „deștepți” la toate! „Mă doare
E PLIN PĂMÂNTUL DE NETOȚI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384617_a_385946]
-
inimă însângerată, flutură jalnic pe catarg. Pustiul și-a croit cărare, spre infinite constelații, Pervers se gudură taifunul să-i intre, cerului, în grații; Eol își scutură furia și-ngenunchează ramul gol, Galbene frunze eșuează pe buza unui vechi atol. Pândește Indra, ca o fiară, cu fulgere, stângând în brațe, Să-arunce tunete și ploaie peste grimase de paiațe; Scâncesc pe lujeri trandafirii și după verde iar tânjesc E moartea scrisă-n legea firii și diavoli, lacrimi, pârjolesc. Și totuși, în deșertul
LA BEAUTÉ DU MAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384691_a_386020]
-
păduchele în față... Țara e plină de flcari... și tot minte nu se-nvață. Fiindcă,-atât o sufocarăți, ați răpus-o, nu mai poate Să înghită cu sughițuri la minciuni prea gogonate... Poporul-i sătul, nu mai rezistă, foamea îl pândește, Din sărac ce-a fost odată, zi de zi... tot sărăcește. Ah! dar să piardă POEZIA, versul prins în strofa ei?... De pe lista de urmași, eu v-am șters dintr-un condei! Cum în testament v-aș trece? Istoria să
21 MARTIE ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384678_a_386007]
-
ochiul în văzduh și își aruncă privirea spre pământ, mă usuc ca pomul fără rădăcini. M-a îndemnat să mă înalț, să devin izvor, dar eu râdeam și preferam răcoarea din zori, fără să mă gândesc la focul ce mă pândea din umbră. (Se ridică de pe valiză.) Da! Ușa albă! Poate, poate e un izvor, o mireasă ce mă așteaptă de ani de zile să mă întorc. Aleargă spre ușa albă și bate la ușă. (Ușa se deschide și se ivește
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
O tânără femeie? X: Cred că are în jur de treizeci și cinci de ani. Copilul: Aici sunt doar eu. Aceasta e ușa mea. Mi-a lăsat-o bunica când a plecat. Mi-a spus să am grijă de ea, fiindcă noroiul pândește pe la toate colțurile să acopere tot ceea ce este mai pur în lume. X: Și eu am fost cândva copil. Am avut și eu o ușa albă, dar nu mi-a păsat de nisipul ce se vântura prin fața ei, de furtunile
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
optsprezece, nouăsprezece ani, o copilă cu un păr galben ce-i ajungea până-n călcâie.) Copila cu părul galben: Cauți pe cineva? X: Tu trebuie să fii sora soarelui? Copila cu părul galben: Sunt sora focului, a șarpelui de munte ce pândește printre stânci. Sunt ageră și sprintenă. Mă aprind într-o clipă și ard totul în jur. Apar ca un fulger din spatele stâncii și frig prada în veninul colților mei. X: Mă scuzați. Eu caut pe altcineva. Copila cu părul galben
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
și în al meu verde cap întețesc pofta din zilele toate... auxiliară. În stânga bărbatul sirenă înotă spre cer cu fața toată un strigăt și coada vioară, în vreme ce lumea îl confundă cu un carnasier ce duce o violentă viață-arbitrară. În drepta pândește măgarul cu ochi... trei la număr, ascuns după raza de soare, printre pofte și-a bătătorit alei dintre ele eu fiind cea mai seducătoare. În spate înoată monstrul meu personal, preistoric, în sens invers decât piranha de dedesubt, în timp ce din
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
că și mie-mi place Și când vine noaptea, cu aroma-i dulce, Legănat pe brațe, nu vrea să se culce, Dar nici eu degeaba, nu mi-e somn de mult Și-așa, necuminte, stau și îl ascult Cum flămând pândește când în pat mă-ntind, Și aș vrea deodată întreg să îl cuprind... Inima îmi bate și-n tic-tac-ul ei Parcă-mi spune-n șoapte, știu, eu știu ce vrei! Aerul mă arde și atunci oftez Cum oftează pruncul gata
GÂNDUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382519_a_383848]
-
capul în jos, ei stau agățați în pom ca fructele coapte, poziție care pentru specie, e de mare folos. 54. Reperaj: femeia, albindu-se la față chiar dacă-i de culoare, cu frica în ochi și parul de acacia în mână, pândește felinic, ațipind uneori în picioare, feroce apărându-se de fiarele ce noaptea vin pe la stână. 55. Reperaj: femei tinere, bătrâne, copii și bărbați sunt chipurile Africii vii îmbrăcate atât de colorat încât te tulbură și-ți vine viața s-o
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
sunt în existența mea din plin. Atropos învârtește întruna fusul meu pe care firul soartei se așează. Din când în când surâde, e tristă, lăcrimează așa cum eu am fost prin ani mereu. ȘI Clotho o ajută și deapănă de zor pândind ca firul meu să nu se rupă. Nu vrea să aibă noduri deloc și-o preocupă să fie plin ciudatul meu fuior. Alături stă Lachesis și-așteaptă ziua când o să le dea surorilor poruncă, iar ele-ascultătoare se vor opri din
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382659_a_383988]
-
etc. În perioada urmatoare se aruncă în vâltoarea muncii de birou, dar și de teren. Are atâtea de făcut!!! Îl așteaptă teancuri de proiecte, planuri,planșe, adrese, diverse solicitări! Și el trage de sine precum sclavii din antichitate la galere...pândindu-l mereu biciul termenelor și al comenzilor. Velu Popa, inginerul structurist, un tip cam de 55 de ani, astenic, cu mustață scurtă, neagră și fața smeadă de arab, îi calcă pragul biroului într-o dimineață. - Salutare,Fane ! - Respectele mele, domnule
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
-S CLIPE ... VĂRTEJUL TRĂIRILOR NU-ȚI DĂ DECÂT ARAR RĂGAZUL SĂ PRIVEȘTI ÎNAPOI PENTRU A REGĂSI ACELE: DULCI AMINTIRI mi-aduc aminte... mi-aduc aminte prin răstoacă adeseori te urmăream erai copila ce din joacă în zâna bună o schimbam pândeam parfumul din cosiță de undeva ascuns în fân doream să văd lângă căpiță mijindu-ți mugurul de sân și doamne, ce mai zarvă mare a fost când eu lângă pârâu m-am apropiat de scalda-n care te adânceai ca
DULCI AMINTIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383377_a_384706]
-
perechi... De vei voi să pleci în crângul verde, Cu fluturii și ghioceii-n urma ta, Să știi că toate-am să le las deoparte Și , dragă primăvară, te-oi urma! Să nu mă lași în seama toamnei sure, Care pândește să mă arămească, Tu, primăvară, dă-mi în suflet cerul Și-n inimă dă-mi flori să înflorească! Te-ai rătăcit în mine, primăvară, Și-m zboară rândunelele prin gând, La tâmple ghioceii se răsfață In suflet răsări-vor maci
S-A RĂTĂCIT ÎN MINE PRIMĂVARA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383507_a_384836]
-
Decise că nu era lista bună, așa că o bagă în gură și o mânca. Tom intra în salon, îmbrăcat într-un pardesiu negru care-l făcea să arate ca un zeu. Ea-și aduse aminte de săptămânile în care-l pândise și-n care-și imaginase cum ar fi fost dacă ar fi făcut dragoste cu ea. Fusese doar un vis care a devenit realitate și care apoi s-a transformat în coșmar. Citește mai mult Abigail stătea în camera albă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
Decise că nu era lista bună, așa că o bagă în gură și o mâncă.Tom intra în salon, îmbrăcat într-un pardesiu negru care-l făcea să arate ca un zeu. Ea-și aduse aminte de săptămânile în care-l pândise și-n care-și imaginase cum ar fi fost dacă ar fi făcut dragoste cu ea. Fusese doar un vis care a devenit realitate și care apoi s-a transformat în coșmar.... ÎI. NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ DE CARMEN
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
a unui nevăzut univers. Truda răpune pe rând câte unul Totuși noi mergem spre malul cel sfânt Îngerul nostru ne apară drumul Și nu-i prea departe de-acum de Cuvânt. Podu-i subțire și se clatină-ntruna Viscole mari ne pândesc din ocean E timpul să-nceapă în lume furtună Pirați ne privesc printr-un magic ochean. Și totuși convoiul de suflete urca Pe podul luminii aprins Țărmu-i departe și parcă-i năluca E tot mai greu, tot mai greu de
PODUL DE LUMINẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382876_a_384205]
-
dărui ție în crispare, Îmbogățind cu mine seva ta. Dar chiar cînd totul pare-atît de bine, Sau cel tîrziu cînd ne-am mai liniștit, Să fim conștienți că-n legea firii vine O despărțire, poate și-un sfîrșit. Ne vom pîndi, fără cuvinte,-n taină, Vei fi departe, n-o să te mai strig ‒ Doi condamnați fără motiv și haină, Tot dîrdîind printr-un oraș de frig... De-aceea îți propun luciditate, Prin vrajă, hai să trecem precaut, Se sting iubiri uriașe
CÎRJĂ DE LUMINĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383067_a_384396]
-
seara a ascuns-o între tufele de pistornic din fundul grădinii. A fost tevatură mare. Abia l-a scăpat biata maică-sa din ghearele lui tuțu care l-a iertat după ce i-a trecut supărarea. Însă, frații lui, îl tot pândeau să-i fure nuiaua. Li se pusese pata că era blestemată și le purta lor ghinion. De aceea o luase cu el la moară și se plimba peste tot cu ea, de se-mpiedicau oamenii care cărau sacii. Tot cu
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]