978 matches
-
pâslă. Mai rău decât bunică-mea făcând draperii. Mi s-a strâns inima: Dacă se prinde undeva și nu cade pâsla, va fi vina lui. De la bun început n-am vrut să o acopăr. Există o șansă foarte mare ca pâsla să se agațe în sârma subțire. Am dat din umeri. Ei bine, acum e problema lui. M-am uitat la Bill și am observat pentru prima oară cât de preocupat părea, în ciuda feței sale inexpresive. Semăna cu un cartof, crestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ținut respirația, sperând ca Richard Fine, care băuse suficient până acum, să-și dea seama și să nu mai tragă, înainte să sfâșie o bucată din plasa de sârmă. Dar apoi, printr-o mișcare lină, însoțită de „ooh“ și „aaah“, pâsla verde fu eliberată și alunecă în valuri la picioarele lui Sir Richard, așa cum îmi dădeam seama că se întâmpla cu toate lucrurile, mai devreme sau mai târziu. Chestia III, alias Planeta plutitoare, atârna maiestuos în centrul atriumului, într-un raport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cincizeci de cuvinte și vreo sută de expresii pentru a zugrăvi feluritele nuanțe de durere), Își punea câteva rânduri de ciorapi - de bumbac, de lână - apoi carâmbi din blană de iepure, de miel, Încât trebuise să-i cumpărăm papuci de pâslă bărbătești, numărul 41 - șoșoni cărora ea le spunea: șoșontorogi. Uneori, când credeau ei că nimeni nu-i observă, șoșontorogii dădeau s-o pornească, singuri prin iarbă. În fapt, se deplasau câte un centimetru, doi, Însă li se putea deduce reușita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în același loc și în aceeași zi... Și atunci fusese îngrozită de viditatea care se crea în jur, trecea timpul, fulgerător de repede și ea nu mai reușea să-i mai stopeze cursul, se alarmase de vălul gros, ca de pâslă ce o înconjura, de sărăcia fluxului informațional, de vraja ce-o exercita asupra ei vocea Fanei, universul mărunt spre care se lăsa târâtă, tot mai adânc, mai comod, mai greu de înlăturat. Atunci se revoltase și voise să-i iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
același om foarte sigur pe el, ce se complăcea în ideea de a avea un viciu, poate era în sinea lui mândru de asta, poate îi plăcea să-și ascundă mica lui taină, s-o învăluie, s-o îmbrace în pâslă. La câte o curbă o privea complice și-i zâmbea, iar ea se umplea de duioșie și fluturi. La un moment dat îi strânse mâna cu putere, până la durere. În oraș se lăsa înserarea. Ce se petrecuse cu el femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
A mai lovit cu tacul de câteva ori, țintind cu o precizie uimitoare. Privindu-i părul strâns frumos, ca să nu o împiedice la joc, cerceii de aur sclipitori, poziția fermă a picioarelor, pantofii de lac eleganți, degetele ei subțiri pe pâsla mesei de biliard, am avut senzația că toată încăperea aceea se transformase într-un salon de mare clasă. Nu-mi mai petrecusem niciodată timpul numai cu ea până atunci și a fost o experiență minunată pentru mine. Am avut impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a murit. El a jucat excelent în ziua aceea, mult mai bine decât m-aș fi așteptat. Se părea că norocul era de partea lui. A jucat absolut perfect, iar mingile albe și roșii se frecau una de alta, pe pâslă, fără nici un zgomot. A fost o partidă superbă și îmi stăruie încă în minte cu foarte multă claritate. Apoi, timp de doi ani și jumătate, nu m-am mai atins de tac. În seara în care am jucat biliard cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vine iarna. Conflictul politic, înghețat... DINOZAURUL CU ÎNCURCĂTURĂ DE MAȚE Ce bine că există PSD! Ce ecou catastrofal ar face vocile răstite din coaliția de guvernare dacă de partea cealaltă nu s-ar lovi de un perete moale ca o pâslă. Cum ar fi dacă peste fiecare schimb de replici liberal-democrate nu s-ar suprapune rumoarea din PSD? Zice Hașotti că Băsescu bagă zâzanie în alianță, cere Crin Antonescu rediscutarea protocolului PNLPD? Acuză Ioan Oltean „orgolii necontrolate“? Ei bine, simultan, patru
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
s-au blocat la ora 6 și 37 de minute. Pe trepte, între etajul trei și etajul doi, cîteva obiecte par mai degrabă abandonate decît pierdute : un toc de ochelari (să fie al domnului Kuntz, saxofonistul ?), o pălărie neagră din pîslă (fără îndoială pălăria domnului Bragovski de la etajul cinci) și o periuță de dinți căreia X nu-i poate identifica proprietarul. În pofida faptului că Vocea îl îndeamnă acum să-și continue coborîrea, X nu poate să nu se oprească timp de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
precaut. Păi, cînd m-a trimis pe mine șefu', două zile m-am pregătit. Mi-am luat tot ce-ți trebuie, parcă m-am dus în Sahara, nu la Sarichiojd. Sarichiojd îi zice locului cu pricina. Ploscă de mînă în pîslă, ține apa rece, o canistră de ceai englezesc gata făcut, nici nu te apucă cufureala, conserve, ciocolată, o carte de citit, tutun, tutun am luat și pentru ei. Nu că n-ar avea, ăștia au de toate și, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ca lucru vechi, nu mai ține mult... Cum ajung acasă, de mâne încep a căra bârne... —Așa-i, rosti încet Băieșu, îți trebuie lemn din vreme... Stăteau amândoi așa, pe draghini, cu fețele umbrite de pălăriile late și tari de pâslă. Din când în când, caru-i sălta prin bolovanii răzleți ai drumului. Treceau acuma și se gândeau la căsuțele lor din satele de dincolo de baltă. Obrazul ars de soare a lui Hazu avea o lumină ușoară de mâhnire, care parcă izvora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și apuca la vale, pe cărarea zbicită. Tudorița era fata picherului Ion Rusu, un om cărunt, negru la obraz, fornăit și lăudăros. Acest Ion Rusu, cu un cortel mare de doc, cu straiele-i ponosite, cu o pălărie cenușie de pâslă în cap, bătea drumuri lungi, de la canton la canton, de la crâșmă la crâșmă, și-și lăsa gospodăria în plata Domnului. Nevasta de multă vreme-i murise; umblase cu trei copii din mahala în mahala, prin case cu chirie. Pe doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scotea aburi deși. Muncitorii așteptau cina. Erau oameni de toate felurile, felurit îmbrăcați. Erau figuri blânde, balane; erau obrazuri întunecoase, cu ochi scăpărători. Erau straie albe, ca pe malul Moldovei, erau straie mohorâte ca ale locuitorilor câmpiei. Pălării largi de pâslă, clopote de paie împletite, cusute cu ață roșie, căciuli roase de vechime, roșii de ploi îndelungate și de soare fierbinte. Unii din copii, de zece ori de doisprezece ani, erau cu capul gol, având drept apărătoare un păr des, stufos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu se mai poate face nimic. Brr! Va fi destul de greu. Și noaptea încă mai merge. Dar ziua... Absolut demoralizant. Ce Dumnezeu, doar sânt încă tânăr, abia m-am însurat! Să-mi fie frig la picioare și în papuci de pîslă...? 31 decembrie Se încheie încă un an. Ce încet trec zilele și ce repede trec anii! 1 ianuarie Surâd. În viața mea domnește ordinea. Aproape ca în cimitire. 2 ianuarie Când nu faci nimic obosești. Începi să te temi și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de umbră continuau să înainteze. Se apropiau din ce în ce mai mult, unele au început să se cațere pe pătură. Deodată ușa s-a deschis și a apărut Arhivarul ; s-a apropiat fără să facă nici un pic de zgomot, parcă avea picioare de pâslă, a strâns de pe podea și de pe marginea patului cioburile de umbră, le-a vârât într-un săculeț de hârtie, după care, ținând strâns săculețul de gură, s-a întors spre mine, examinîndu-mă rece și arogant prin lentilele ochelarilor. Și a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vecina se ridică, zicându-i: „Merg să vă ajut“, dar o oprește cu un gest hotărât: „Nu, nu, stai aici. O fac eu“. Își târăște picioarele descălțate între timp de pantofii tari și negri și vârâte în papucii moi de pâslă vișinie, de-a latul încăperii celei mari, prin vestibul, către bucătărie. Deschide ușa după bunul ei obicei, încet și puțin, atât cât să-și strecoare trupul subțire, cu privirea mai mult în pământ, îngânând niște sunete care nu seamănă deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în catranul nopților prea lungi, acoperind până și ticăitul nenumăratelor ceasuri și pendule care merg acum anapoda. S-ar trezi - mai bine spus, se trezea - înfiorându-se la orele când toți dormeau, își vâra cu atenție picioarele în papucii de pâslă vișinie, pe atunci noi, mergând în lung și-n lat de la dormitorul ei la bucătărie și înapoi la baie, pe întuneric, fără să se lovească de lucrurile cărora le știa cu exactitate locul, speriată când ajungea în dreptul unui scrin sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de pernele sprijinite de tăblia patului, privind lucrurile din jur, pe îndelete și îndelung, de parcă le-ar fi văzut prima oară sau trebuia să-și reamintească rostul lor. Neapărat cobora după aceea din pat, își vâra picioarele în papucii de pâslă vișinie, târându-i încet prin toate camerele, mergând la ferestre, pe rând, și privind în lumina fierbinte, ațâțătoare, plină de miresme, obositoare a orașului, oprindu-se în fața mobilelor și pipăindu-le pe îndelete, suflând un fir de praf, foarte atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
i se lipise de spatele subțire în două rotocoale mari, ca niște pete uleioase. Andrei Vlădescu și fiica ei s-au privit pe deasupra capului cu păr îngălbenit, în timp ce bătrâna doamnă se străduia să-și vâre picioarele umflate în papucii de pâslă vișinie. Probabil au gândit același lucru, pentru că le tremurau în același fel buzele și au spus aceleași cuvinte, încercând s-o convingă să nu se sperie. Dar mai mult s-au înțeles din priviri și vorbele esențiale nici n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Toate astea la un loc era ca și cum și le-ar fi spus din nou când o sprijineau de brațul și umărul tremurător, ea de o parte, Andrei Vlădescu de cealaltă parte, așteptând, răbdători, să-și vâre picioarele în papucii de pâslă vișinie și s-o conducă la baie. După care Andrei Vlădescu a închis ușa, lăsându-le acolo, dar așteptând la câțiva pași pentru drumul în sens invers și auzind toate zgomotele neputinței răbufnind și răsunând între pereții băii și șoaptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că îi va fi imposibil și atunci privea încordat malul celălalt, unde bărbații cu copii cu sănii și câini se înmulțiseră, chiuind și lătrând, însă nu numai glasurile, ci chiar și ecoul repetat de pădurea înghețată răzbăteau prin vămi de pâslă care domoleau stridențele și zgomotele în surdină păreau izbucnite dintr-o altă lume, de parcă ar fi prins deodată viață jocurile de iarnă pictate de Pieter Bruegel cel Bătrân sau de Franz Huys sau de Joris Hoefnagel sau copiii cu sorcova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ridicol al gasconului îngâmfat și-a împlântat, printr-o singură și puternică lovitură, frigarea neagră, cu vârful ascuțit, în dușumeaua de scânduri, presărată cu mucuri de țigări. Abia atunci l-am recunoscut, deși în noaptea crimei purta o pălărie de pâslă neagră cu borul tras dinadins peste ochi, niște pantaloni ce-i cădeau ca două burlane negre, groase și crețe și o pereche de papuci înflorați. - Cred că ai mai auzit de mine, începu el. - Vorbește te rog scurt și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În ziua plecării la „băi” se citea în ochii ei blajini bucuria cu care întâmpina luna de odihnă, cu toate că pe pleoapele ei ușor lăsate, stăruiau încă grijile. În fiecare an Moș Avram ne aștepta la gară. Purta o pălărie de pâslă cât căpăcelul ochiului mașinii de gătit. Uneori, ca să-mi facă plăcere, Moș Avram cu cele zece degete chircite de podagră, scutura tulpina strâmbă a părului din care curgea o ploaie de pere mărunte și dulci de culoarea chihlimbarului. Îl țiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Zice Zitta și mă privește rugătoare. ...Ah, uite-o și pe Laura apropiindu-se, cu mâna la gură, ca să-și acopere caninul ce-i lipsește. Sub marginea pilită a unghiei arătătorului i-a rămas aceeași paranteză neagră, alimentată zilnic de pâslele pălăriilor pe care le zgâria, ca să le scoată petele. - Ramses, îmi spune dânsa la ureche, mi-a murit și mamaă Am rămas lângă un om care nu vrea să munceascăă Zice că nu poateă Nu e în stare să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și eu, ca măgarul în mijlocul lor deși înghesuit încă, mă găsesc, totuși, singur. ...Cine mă vrea? „Nu pot să rămân multă vreme izolat în camera mea din această pensiune. Prin coridorul circular acoperit cu linoleum lustruit, trec mereu tălpile de pâslă, sau ghetele care scârțâie. O cheie nimerește anevoios în gaura ușii de alături. Se aude răsucitul ei în broască. Un bărbat spune ceva însoțitoarei care râde hohotind. După salvele de râs urmează o pauză, o romanță sau un reproș. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]