3,270 matches
-
aud? Ileana, mă chema la dânsa. Nu era ea, spuse moșul, clătinând din cap bestia te ademenea la dânsa. Ai văzut de ce este în stare? Nu numai că se strecoară și te cuprinde pe nesimțite, dar poate să te și păcălească pe felurite căi. Nu-i trebuie prea mult ca să pătrundă în mintea ta și să găsească acolo cele mai ascunse taine pe care nu va pregeta să le folosească pentru a te înșela. Stând sub toiag și așteptând ca vâlva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sute de metri mai sus în munte. Cristian se descurca din ce în ce mai bine, reușea acum să se concentreze și nu îi mai permitea bestiei să se insinueze în mintea lui. Și dacă, la un moment dat, se va prinde că o păcălim? Dacă nu va mai dori să vină după noi? Atunci ce vom face? No, asta nu se va întâmpla, îl liniști Calistrat, e prea dornică să ne prindă. Să știi că pe vâlva noastră n-o prea dă deșteptăciunea afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și dintr-o dată m-am trezit că s-a făcut prea târziu. Ce să spun? Poate că domnița are dreptate și m-am lăcomit la un lucru care nu se cuvine. Cine mai știe? Ileana spune că am vrut să păcălesc moartea, că am vrut să trăiesc mai mult decât îmi era scris. O fi așa, dar ce-i rău în asta? Arată-mi-l și mie pe acela care vrea să treacă dincolo de bună voie! Câți ani ai? D-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
paznicului Calistrat nu putea să bage mâna în foc, în el nu avea încredere deplină. Chiar cu gura lui recunoscuse că i-ar fi plăcut să rămână în continuare acolo, ba chiar încercase, mai mult sau puțin pe față, să păcălească soarta. Inclusiv această alegere a lui, drept succesor al lui Calistrat, nu-i cădea bine de loc. Nu-i plăcuse niciodată să hotărască alții pentru el. Gândind retrospectiv la felul în care ajunsese el la Baia de Sus, începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
orice. No, dacă gândesc prost, te rog să mă contrazici! N-am spus că gândești prost. Ai perfectă dreptate, trebuie să o găsim cât mai repede. Întrebarea era cum procedăm acum? Mie mi se pare că vâlva încearcă să ne păcălească, vrea să ne întindă o capcană și, ar fi bine să nu cădem în ea. Absolut de acord cu tine. De asta am și spus că trebuie să ne întoarcem în pădure ca s-o căutăm. Ai răbdare numai câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lume nu se mai petrece acest fenomen, el fiind specific numai spațiului carpatic. Nu verificase niciodată acest lucru, îl luase ca pe o curiozitate, o informație interesantă și atât. Acum își dorea din suflet ca omul să nu-l fi păcălit. Era ud din creștet până în tălpi și aștepta cu nerăbdare să simtă cum ploaia se domolește. Din păcate nici drumul nu se mai vedea ca lumea. Panglica albicioasă dispăruse, apa îi schimbase culoarea, făcând-o aproape invizibilă în noapte. Fulgerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și își dăduse drumul la vorbă. Cristian nu-l văzuse niciodată atât de vesel. Îl știa morocănos și taciturn. În noaptea aceea descoperise un cu totul alt om, glumeț și plin de umor. Nu-i ieșea din cap cum îl păcălise acolo în pădure, când crezuse că-l va pierde pe moșneag. Ia, mai încetează cu glumele! îl apostrofă Ileana pe bătrân. Spuneți-mi și mie, ce s-a întâmplat!? Păi, nu ți-am spus? începu Calistrat, după care, văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi dezvăluie o ultimă taină. Ce taină? Mie nu mi s-a revelat nimic de genul acesta. Cu tine a fost altceva. Nu uita că Moș Calistrat nu avea nici o intenție să-și aleagă un succesor. El încerca să-i păcălească pe zei. Ești sigură? Dacă îți amintești, când ai venit tu la Baia de Sus, nu mă înțelegeam deloc cu Moș Calistrat. Motivul era tocmai acesta. Avea o vârstă înaintată și nici un succesor. Nu avea copii și nu era nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
absolut imposibil! decretă Cristian după câteva clipe de tăcere în care se străduise să socotească vârsta bătrânului. Ba da, dragul meu, vorbi cu glas scăzut Ileana dând încet din cap, exact ce îți spuneam mai devreme, Calistrat încerca să îi păcălească pe zei. Aproape o sută cincizeci de ani ... murmură inspectorul. Își făcuse un calcul simplu. Neavând un succesor, pe care oricum nu era dispus să și-l aleagă, el ar fi rămas în continuare paznic până la calendele grecești. Tu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Asta nu contrazice cu nimic ceea ce spuneam eu! Timp de mai bine de un secol, Calistrat și-a îndeplinit cu brio misiunea. De acord cu tine, dar nu despre asta vorbeam. Discutam despre felul în care Calistrat încerca să-i păcălească pe zei. Poate că, tocmai din acest motiv, l-au și lăsat în pace atât de mult timp. Adică nu au intervenit decât atunci când pericolul a devenit iminent. Nu înțeleg. Trebuia făcut ceva, vâlva era în libertate și își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
marinarilor, docherilor și celor care au iubit-o“ doar flori „naturale“, interzicîndu-le categoric, evident, Într-un acces de exaltare mistică, „profanarea mormîntului cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui să reconstitui, cît de cît, firul gîndirii sale: „moartea nu poate fi păcălită; florile Își au traiectoria lor logică, aidoma ciclului biologic al omului, de la eflorescență pînă la descompunere; proletarii au dreptul la aceleași onoruri postume ca și domnii; curvele sînt produsul diferențelor de clasă; curvele sînt (deci) demne de aceleași flori ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
putea viza într-o zi Japonia și Statele Unite. Democrațiile nu vor trebui să se lase impresionate de asemenea amenințări. Dacă, de frica represaliilor, vor accepta ca asupră-le să fie multă vreme ațintite rachetele iraniene, pakistaneze sau coreene, se vor păcăli, așa cum au pățit Franța și Marea Britanie în 1936, iar apoi în 1938 la München. Acest fapt va avea o probabilitate și mai mare, pentru că aceste arme vor putea fi lansate din 15 locuri diferite, de către 15 regimuri dictatoriale diferite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
directă încredere a sa, de cea care se afla la vedere și la îndemână și, cine știe, sedusă de generosul ingredient de aventură cinematografică constând într-o traversare clandestină a blocajului, târându-se cu pumnalul la brâu pe sub sârma ghimpată, păcălind cu desensibilizatoare magnetice senzorii electronici de temut și apărând de cealaltă parte, pe terenul inamic, în direcția obiectivului, ca niște cârtițe dotate cu agilitate de pisică și ochi cu vedere nocturnă. Cunoscându-l pe ministrul de interne atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
participarea lui erete și pescăruș, obținut bune rezultate, Substanțiale, papagal-de-mare, Foarte substanțiale, albatros, am făcut rost de o fotografie excelentă a stolului de păsări, mâine vom începe recunoașterea speciilor, Felicitări, papagal-de-mare, Mulțumesc, albatros, Ascultați, papagal-de-mare, Ascult, albatros, Nu vă lăsați păcălit de tăceri ocazionale, papagal-de-mare, dacă păsările sunt tăcute, asta nu înseamnă că nu se întâlnesc în cuiburi, vremea calmă este cea care ascunde furtuna, nu contrariul, la fel se întâmplă și cu conspirațiile ființelor umane, faptul că nu se vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
n-a reușit să depășească faza de putrefacție. Deschisese deja ziarul care-l interesa cel mai mult azi, o făcu imediat ce se așezase și o aruncătură de ochi îi ajunsese ca să-și dea seama că vicleșugul funcționase, cenzorul se lăsase păcălit de confirmarea celor pe care le cunoștea deja, fără să-i treacă prin cap că trebuia să aibă cea mai mare grijă mai ales cu asemenea lucruri, despre care credea că se știu, pentru că în spate lor se afla ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
laturile postamentului, care ar fi dat În vileag trucul. Zâmbetul i se preschimbase Într-un râs nestăpânit. Oricât ar fi Încercat să și-l Înfrâneze, ochii i se umpluseră de lacrimi. Îi reveni În minte chipul nobil al lui Arrigo: păcălit și dânsul, ca ultimul țăran de pe câmp, de vulturul acela de Brandan. Într-acestea, i se păru că aude un zgomot. Își Îndreptă privirea spre ușa sacristiei, care se deschisese. O umbră intrase și se furișa În tăcere prin biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai auzise. Glasul Fecioarei din Antiohia. Se Întoarse brusc, cu inima cât un purice din pricina emoției. Dar nu era nimeni care să Îl implore. Fremătând de mânie, Își dădu seama că fusese indus În eroare și că monahul ventriloc Îl păcălise. O umbră Îi străbătu câmpul vizual și o lovitură puternică după ceafă Îl nărui. O străfulgerare Îi explodă În cap, ca și când ar fi fost lovit de trăsnet, În timp ce vertijul punea din nou stăpânire pe el. Lăsă să se scurgă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi murit, ci Încă mai călărește prin Germania, adunând oameni pentru ultima sa faptă de vitejie? - L-ai văzut și pe el? exclamă poetul neîncrezător. Când? - Multă vreme s-a scurs, răspunse medicul. Pe timpul cruciadei sale. Când Împăratul i-a păcălit pe toți, adăugă el căzut pe gânduri. - Pe cine a păcălit? - Pe păgâni. Și pe episcopii din cortegiul său. Cu alegoria. Frederic s-a apropiat de poarta Damascului Înaintând pe pietrele drumului care duce de la Ierihon la cetatea celor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ultima sa faptă de vitejie? - L-ai văzut și pe el? exclamă poetul neîncrezător. Când? - Multă vreme s-a scurs, răspunse medicul. Pe timpul cruciadei sale. Când Împăratul i-a păcălit pe toți, adăugă el căzut pe gânduri. - Pe cine a păcălit? - Pe păgâni. Și pe episcopii din cortegiul său. Cu alegoria. Frederic s-a apropiat de poarta Damascului Înaintând pe pietrele drumului care duce de la Ierihon la cetatea celor o sută de turnuri. Ierusalimul de aur lucea În soare, În strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vechilor chilii. Nici aici, În pofida așteptărilor, nu Întâlni nici un suflet. Femeia și Cecco păreau să fi dispărut. Poate că fugiseră. Un sentiment confuz puse stăpânire pe el. Gândul că erau acum departe Îl liniștea. Asta Însemna că planul de a păcăli Florența fusese abandonat. Se simțea ușurat de povara care Îi apăsa conștiința pentru faptul că nu dăduse În vileag complotul. Îi slăbea, În schimb, speranța de a-l descoperi pe asasin. Acum, când Brandan era mort, iar complicea sa dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înșfăcându-l de vestă și răsucindu-i capul cu forța de jur Împrejur. Cecco tuși, Încercând să scape din strânsoare, iar apoi se moleși, ca și când toate spiritele vitale l-ar fi părăsit. - Comoara... nu există, murmură el nemângâiat. M-au păcălit. Pe mine, maestrul. Căzuse pe șezut, năucit. Dante nu reuși să Își stăpânească un zâmbet. - Ia-o spre Pistoia, prostilă. Pe Porta d’Aquilone, Îi zise În șoaptă. Toate companiile sunt adunate aici, În preajmă, și nimeni n-are să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și viețile moarte. Cel mai rău este că ajunsesem să nu-l mai auzim aproape deloc. Vedeam trecând zi de zi, întotdeauna în aceeași direcție, bărbați tineri, mergând pe jos către o moarte pe care credeau că o vor putea păcăli. Surâdeau, neștiind încă ce-i așteaptă. Aveau în ochi luminile vieții lor de până atunci. Nu rămânea decât cerul pentru a-ți păstra puritatea și voioșia, ignorând putreziciunea și răul care se răspândeau pe pământ sub arcul său înstelat. Tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și trupul ciopârțit de rafalele de armă. Noi stăteam la cald, liniștiți, ducându-ne viețile noastre strâmte. Bineînțeles că auzeam războiul. Văzusem anunțurile de pe afișele cu mobilizarea. Citeam despre el în ziare. Dar, până la urmă, îl fentam, reușeam să îl păcălim, cum facem cu visele urâte și cu amintirile amare. Nu prea făcea parte din lumea noastră. Era doar un film. Când au început să sosească primii răniți - vorbesc despre cei răniți cu adevărat, cei care nu mai aveau carne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care o am cumva pe conștiință. Da, simpla ei prezență ar fi fost de ajuns să mă îndepărteze de trcecut și să-mi dea putere. În definitiv, scriu pentru ea și numai pentru ea, ca să mi se pară, ca să mă păcălesc, ca să mă conving că ea încă mă aude, de acolo de unde este. Și că ascultă tot ceea ce am să îi spun. Scrisul mă face să trăiesc în doi. Când ești singur de multă vreme, poți alege să vorbești cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
am citit-o o dată și-mi ajunge, am văzut că e o carte despre o femeie care-și câștigă viața povestind, povestește mereu, îi zice povești sultanului ca să o ierte, povestești ca să te ierte cineva?, se poate și asta?, ca să păcălești mai bine?, dacă minciuna e mare, povestea e mare?, povestești ca să câștigi timp? Am să mă gândesc la asta, își spusese tânăra, acuma, n-am timp de cărți. Loredana nu prea citise în viața ei de până acum, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]