43,895 matches
-
la 7 ani ! Ea războiul l-a făcut în România, și primii ani de școală i-a făcut la București. Pe urmă cînd s-a aflat cu mine în Suedia, și pe urmă la Paris, a cam uitat, fiindcă, din păcate, limba între mine și nevastă-mea, era franceza. Fiindcă ea e franțuzoaică, cu toate că învățase foarte bine românește, dar nu am schimbat. Să vă spun ceva, astea sînt chestiuni inconștiente, nu schimbi limba unei perechi, unui menaj. Dacă noi am vorbit
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
lumina tiparului o altă culegere, Naționalism dezrobitor, alcătuită de Constantin Schifirneț (1998). E adevărat că nu avem încă o integrală a operei și nici o veritabilă ediție critică fie a poeziei, fie a publicisticii lui Goga, dar nu se întîmplă, din păcate, același lucru cu mulți alți scriitori români, chiar dintre cei mai importanți?în opinia noastră, Octavian Goga, care e departe de a fi un necunoscut pentru noile generații, fiind de multă vreme studiat la școală, se cuvine examinat sine ira
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
Vaslui. Mi-a declarat că rușii vor comuniza Țară și că el se va mulțumi cu postul de profesor la Agronomia din Iași.” “Va rog să-l scuzați. Îi dau dreptate În ce priveste prezicerea, dar nu aprob gestul. E păcat că se merge spre dezastru. Casă de Panciu este conștientă. Domnul ministru Mihalache ar putea să vă afirme. Ilhanul Ștefan, tatăl meu, a fost mereu În contact indirect cu Domnia Sa. În ce mă privește Îmi voi face datoria.” “Bine, tinere
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
o relaxare. Sugestiile de tristețe și vis se înmulțesc: Ci iată-mă întors acum din vie/ Seara, cînd toate lîngă somn ne lasă./ Să-mi povestesc viața? Cui să-i scrie?/ Tristețea zilei care-a curs ne-apasă./ Grei de păcate ca și mustu-n vițe/ Așa ne-ntrezări din somn aleanul!/ Nainte de-a-i urzi cu-n vis credințe/ Fii toamnei, ca și viei tale, Anul!/ Și înfierbîntă-le să dea pe-afară!/ Dar stăruind! Deci stăruie cu totul!/ Nu va-nceta
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
profund muțit de emoția recitalului, devenise un participant oarecare, semănând cu personajul coșbucian din poezia "Nunta în codru", cărând apă cu ciurul ca să-i mai stâmpere pe soliști. Nici vorbă! Dar ar fi fost chiar nedrept pentru telespectatorii care, din păcate, nu prea au parte de spectacole de satiră și umor de calitate transmise în direct... Spuneam la început: avem nevoie de-atât de puțin să fim fericiți!... Doamne-ajută!
Cvartet de candidați by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12820_a_14145]
-
o lipsă de prestanță." Urmările războiului ating... "toate țesuturile concrete ale existenței. "... O dată cu omul, "natura însăși intră în delincvență". Corpul uman fiind proba acestei stări de culpabilitate, vinovăție. de justiție încălcată.( Nu ar mai fi mult, și am da de păcatul creștin, deturnat, la un ateu). Categorie de bază a lui Celine, a întregii sale viziuni și literaturi: Le debraille, - desmățul, desfrâul... Pe lângă greața, la nausee, pricinuită de pieiciunea, delnicuescența corpului omenesc, putrefacția întregei materii (vorbește un medic!) autorul are obsesia
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
a făcut față onorabil, Horia Sandu mi s-a părut a se detașa printr-o prezență mai conturată. Una dintre caracteristicile operetei ca gen, este ritmul rapid al desfășurării, alternanța bine dozată între momentele lirice cu cele dinamice. Dar, din păcate, ritmul lent cu care se derulează primele două acte (poate și unele lungimi ale textului) le-a văduvit de vitalitatea spumoasă necesară. Abia în ultimul act, odată cu izbucnirea unui frenetic french-cancan, ritmul spectacolului s-a înviorat, sala a reacționat și
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
critică literară. Florentin Popescu privilegiază descriptivul și pastelul din poezia voiculesciană și uită să facă o istorie internă a poeziei religioase, pentru a nu se lăsa surprins de izbucnirea tematică din Călătorie spre locul inimii. Comentariul prozei se limitează, din păcate, la un șir destul de anost de rezumate ale povestirilor (p. 194-211), uitând cu desăvârșire parabolele religioase, pentru că rămâne uneori cu informația, în mod curios, la nivelul începutului anilor ´80, când acestea încă nu fuseseră editate semnificativ, nici în volumul Gânduri
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
sau fantasticul banalității. Cred, însă, că cel mai mult a impresionat atunci seria de reflecții asupra spiritului creator. Dimpotrivă, când Vasile Popovici a scos în 2000 o antologie din aceleași reflecții ea n-a interesat tot atât. Aceasta pentru că, din păcate, deschiderea către opera lui Lucian Raicu n-a durat. A intervenit o lege implacabilă a erei informaționale - cine nu e mediatic se pierde în ceață - și una specifică epocii de tranziție: nu există cine e absent. Lucian Raicu nu mai
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
în fugă, ca și cum s-ar teme să nu-mi destăinuiască ceva" (Opere 3, p. 149-150). Singurătatea și frica îl cuceresc din nou, într-un mod devastator, pe care nuvelistul Rebreanu știe să-l descrie foarte bine. Sentimentele nu au, din păcate, fiorul unic, inegalabil, din Ițic Ștrul, dezertor, dar nici nu sunt din aceeași categorie. Expresionismul decepției se manifestă în prea palide relicve ale senzațiilor fizice ale morții sau prin cunoscutele tropisme ale thanatofiliei rebreniene: "Amărăciunea. Și răceala îmi dârdâia sufletul
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
în atmosfera căreia Remus Lunceanu își pune capăt zilelor. El este o victimă a suspiciunilor și a suferinței morale fără leac. E o temă nu tocmai obișnuită în literatura română. Calvarul are o inedită articulație psihologică, dar nu beneficiază, din păcate, și de o performanță pe măsură a expresiei estetice. De aceea, nu am putea miza pe o revalorizare semnificativă a Calvarului, pentru a situa această scriere pe un loc mai bun în ierarhia internă a operei rebreniene. Roman, povestire sau
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
pozitiv în cunoașterea și recunoașterea lui Ion Țuculescu, mai ales pe plan intern. Acest fapt însă, nu schimbă cu nimic datele problemei pentru că, în ceea ce-l privește pe artist, nu a fost vorba de un triumf al talentului, ci, din păcate, doar de unul al conjuncturii. Întregul efort, în speță, financiar, (eforturile spirituale și de promovare, făcute de oamenii de cultură, le consider, așa cum am mai afirmat, gesturi sincere și dezinteresate) dispus de oficialități pentru o mai bună cunoaștere a unui
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
curgerea lor fără început și sfîrșit vorbeau, de fapt, despre absența vocii poetului. Ca și cum îi plăcea să scrie, să creeze limbaj, dar nu știa încă despre ce. După ce s-a spus pe sine, poezia începea, într-adevăr, să spună. Din păcate, după volumul din 1983 n-a mai urmat decît moartea. Scrierile în proză (Prăvălia cu porcelanuri și Eu, chiriașul lui Daniel), ambele publicate în "România literară" în 1970, sînt prea puține pentru a vorbi despre Virgil Mazilescu prozator. Există certe
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
preocupare a mea concretizată în mai multe studii publicate în reviste de specialitate. Despre toate acestea cred că Florin Constantiniu își amintește, căci le-am discutat în prezența lui când se aflau încă in statu nascentis, într-un timp din păcate de mult trecut în care împărtășeam aceleași valori intelectuale, morale și politice (n-am să uit nici-odată cât de categoric și tăios respingea furtul intelectual și cum considera, pe drept cuvânt, că plagiatorii și cei care patronează și justifică plagiatul
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
una și aceeași persoană cu Vasile Pogor. Facem totuși cuvenita rectificare. "Academia Cațavencu" și viciile A apărut ALMANAH 2004 al Academiei Cațavencu. Tema: Viciile și românii. Ia să vedem ce vicii au românii. Dar mai întîi, capitolele introductive: Cele zece păcate mișto, Despre vicii și păcate și Istoria viciilor. Apoi: alcoolul și țigările (viciul 1), preacurvia (2), furăcismul (3), beția puterii (4), întîrzierea (5), lenevia (6), mîncatul (7), mitomania (8), jocurile (9). Al 10-lea e unul așa-zicînd colectiv. Identificăm în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12844_a_14169]
-
Vasile Pogor. Facem totuși cuvenita rectificare. "Academia Cațavencu" și viciile A apărut ALMANAH 2004 al Academiei Cațavencu. Tema: Viciile și românii. Ia să vedem ce vicii au românii. Dar mai întîi, capitolele introductive: Cele zece păcate mișto, Despre vicii și păcate și Istoria viciilor. Apoi: alcoolul și țigările (viciul 1), preacurvia (2), furăcismul (3), beția puterii (4), întîrzierea (5), lenevia (6), mîncatul (7), mitomania (8), jocurile (9). Al 10-lea e unul așa-zicînd colectiv. Identificăm în colectivul cu pricina grafomania. Almanahul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12844_a_14169]
-
să înțelegi că, în Les Guępes, acești maori ale căror obiceiuri și credințe antice le lăuda atîta înainte, lamentîndu-se că fuseseră înlocuite de cele occidentale, erau acum acuzați de fostul lor apărător că erau hoți și aveau mii de alte păcate? În fiecare număr, Les Guępes le reproșa judecătorilor toleranța față de aborigenii care jefuiau familiile coloniștilor și faptul că treceau cu vederea sau le dădeau pedepse ușoare care erau o bătaie de joc la adresa justiției. Pau'ura asculta zilnic plîngerile locuitorilor
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
meciului de la Erevan, și de aceea...) și să-l auzi declarând că demisia sa "e un gest de normalitate", de unde noi trebuie să pricepem că e vorba, de fapt, de generozitatea sa față de țară. Ce simplă-i, Doamne, normalitatea asta! Păcat că nu se intră în ea la timp... Să vezi imagini de la Târgul de carte "Gaudeamus" unde majorității vizitatorilor li se înțepenea mâna și mintea la vederea prețurilor, deși, exclamativ și fericit, domnul Prim-ministru anunțase o creștere economică în
"A venit iarna drăguța ..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12270_a_13595]
-
Cât e creșterea de mare, Nici în PIB nu mă mai doare... Emoționată, soacră-sa, într-o sclipire de inteligență, îl apostrofează: -Vezi, dragă ginere, dacă tipăreai și tu cartea aia de poezele, te făceai om... Slabă șansă, dar e păcat să retezi speranța și bucuria soacrelor - ele se bucură atât de rar și de puțin... Și ninge. Doi tineri strică "gaudeamus"-ul domnului președinte Iliescu acuzându-l de mineriada din 1990 - minte de copii - în timp ce fulgii execută un balet superb
"A venit iarna drăguța ..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12270_a_13595]
-
interesant pentru istoria literară franceză). Le Soleil des Scorta este o ficțiune pură, frumoasă, din care ar rezulta o ecranizare de mare succes. Este povestea unei familii din Italia de Sud, neamul Scorta, blestemat pentru că s-a iscat dintr-un păcat combinat cu o neînțelegere. Luciano Mascalzone, bandit care teroriza femeile din satul Montepuccio, o iubește pe Filomena Biscotti. Dar, închis, trebuie să aștepte cincisprezece ani pentru a o revedea. întors în fine în satul pe care-l părăsise de atîta
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
și aici trebuie neapărat amintite Salonul internațional de mail-art, Salonul internațional de ticket-art și, evident, Festivalul internațional de film experimental, a cărui primă ediție, cea de anul acesta, deși s-a bucurat de o participare excepțională, nu a avut, din păcate, ecourile pe care le-ar fi meritat - premerg activitățile specifice și se substituie actului de educație și de comunicare pe care îl presupune obligatoriu existența oricărui muzeu. Subsumat, așadar, acestui proiect cultural și instituțional atît de ambițios și de complex
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12267_a_13592]
-
am ratat o "coincidență" de tot hazul. îi mulțumim că ne-a revelat-o. Care va să zică, într-o noapte de august, din anul de grație etc. etc. l Dl. Stănescu ne-a și ambiționat. Am citit integral Saeculum pe octombrie. Din păcate, n-am găsit mare lucru. Jurnalul din 1982 al lui E. Barbu e plictisitor de-a binelea. Ce crede maestrul C. Ciopraga despre Leonid Dimov nu ni s-a părut foarte captivant. Iar convingerea junelui Andrei Milca (într-un necrolog
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
armată de lingăi asupra ta. Văd cum tronează azi în funcții și mai mari, cu bani și mai mulți, cu privilegii la care nici ei nu ar fi visat vreodată. Coagulează, în continuare, complet nestingheriți, mizeria din noi, neputințele, frustrările, păcatele, minciuna, nerușinarea, amestecă inadmisibil valorile cu nonvalorile, încurajează lașitățile, oportunismul, cîntatul în slăvi. Viguros. Scîrbos. Uneori, în asemenea context, mă frec la ochi și cuget îndelung: în ce an sînt, de fapt? Dacă nu ar exista morții de atunci, nu
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
Bănulescu ne-ar oferi, în alt roman, "șapte povestiri de întinderi și ponderi diferite". și dacă Regman nu găsește în epică povestiri și schițe, niște arcuri și rotițe narative tot descoperă el; important e ca mecanismul să meargă. De aceea, păcatul capital al unei opere nu este, pentru vechiul cerchist, lipsa de originalitate, ci contradicția, incompatibilitatea, inadecvarea. Criticul sancționează, de exemplu, la Fănuș Neagu "o anumită contradicție între intenție și realizarea ei în materia limbii, un soi de inadecvare a mijloacelor
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
din observațiile de amănunt, ambiguitatea se insinuează acolo unde ne-am fi așteptat mai puțin: în judecata globală. Cealaltă scădere ține de faptul că Regman citește cărțile de proză (realiste sau imaginative, moderne și postmoderne) cu aceeași receptivitate; dar, din păcate, și cu aceeași pereche de ochelari, exersată mai ales pe prozele de tip mimetic. Când criticul se întâlnește cu o scriere parodică, parabolică, utopică sau textualistă, el îi apreciază efectul estetic, însă îi cere același tip de adecvare pe care
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]