1,159 matches
-
șamponul, nici detergentul. Andrew „Farmacistul din colț“ a zâmbit. Nu aveam de gând să vă întreb. Știu exact ce aveți. Mi-a ridicat părul de la spate și a făcut cu grijă o cărare. —Aveți lindini. L-am privit prostită. —Lindini? —Păduchi, mai exact. Dar ce aveți dumneavostră sunt ouă și larve de păduchi. Mâncărimea e provocată de mușcături. Păduchilor le place la ceafă. E cald și... Mi s-a făcut greață brusc. —Vă rog să nu mai spuneți nimic. Am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
gând să vă întreb. Știu exact ce aveți. Mi-a ridicat părul de la spate și a făcut cu grijă o cărare. —Aveți lindini. L-am privit prostită. —Lindini? —Păduchi, mai exact. Dar ce aveți dumneavostră sunt ouă și larve de păduchi. Mâncărimea e provocată de mușcături. Păduchilor le place la ceafă. E cald și... Mi s-a făcut greață brusc. —Vă rog să nu mai spuneți nimic. Am crezut că doar copiii au lindini. Aveam o vagă amintire despre asistenta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ce aveți. Mi-a ridicat părul de la spate și a făcut cu grijă o cărare. —Aveți lindini. L-am privit prostită. —Lindini? —Păduchi, mai exact. Dar ce aveți dumneavostră sunt ouă și larve de păduchi. Mâncărimea e provocată de mușcături. Păduchilor le place la ceafă. E cald și... Mi s-a făcut greață brusc. —Vă rog să nu mai spuneți nimic. Am crezut că doar copiii au lindini. Aveam o vagă amintire despre asistenta care ne controla de lindini, trecându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ucide. Ceva pe bază de DDT sau napalm ar fi excelent și dacă produce efecte dezastruoase asupra mediului, cu atât mai bine. Andrew încerca să-și compună expresia cea mai încruntată de „farmacist din colț“ îngrijorat. —Doamnă, cred că exagerați. Păduchii nu sunt nimic rușinos - majoritatea oamenilor iau păduchi cel puțin o dată în viață. O privire i-a fost de-ajuns ca să înceteze să mă trateze de sus. Eram o femeie cu mici vietăți care i se cățărau prin păr, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ar fi excelent și dacă produce efecte dezastruoase asupra mediului, cu atât mai bine. Andrew încerca să-și compună expresia cea mai încruntată de „farmacist din colț“ îngrijorat. —Doamnă, cred că exagerați. Păduchii nu sunt nimic rușinos - majoritatea oamenilor iau păduchi cel puțin o dată în viață. O privire i-a fost de-ajuns ca să înceteze să mă trateze de sus. Eram o femeie cu mici vietăți care i se cățărau prin păr, o femeie pe care nu era bine s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
scris mărunt, ghicind că asta mă va mulțumi. Și mulțumită am fost. A subliniat faptul că trebuia să-mi tratez și soțul și să repet tratamentul peste o săptămână, așa că am cumpărat două flacoane plus un pieptene electric care electrocuta păduchii când îi atingea. Și mie mi-ar fi plăcut să le electrocutez pe micile vietăți. M-am întrebat într-o doară dacă se puteau cumpăra și miniștreanguri pentru a-i spânzura sau cariere de piatră microscopice unde să-i poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu grijă. Farmacistul mi-a zis că se iau foarte ușor. Practic toată lumea ia lindini la un moment dat. Mark se lovi peste bărbie gânditor. —E interesant ce spui, pentru că doar ce am citit pe internet despre asta. Știai că păduchii nu pot nici să zboare și nici măcar să sară? Se pot „cățăra“ numai de pe un cap pe altul. Așa că ar fi trebuit ca părul tău să intre în contact cu un alt păr ca să-i iei. Adică, eu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Cu siguranță, nu la asta mă gândisem sâmbătă după-amiază când nici măcar nu discutasem cu Ed în legătură cu ce crede el despre acest lucru. Am făcut-o pentru că am vrut-o și am fost pedepsită pentru asta cu un cap plin de păduchi și cu pierderea lui Mark exact în momentul în care mă obișnuisem cu ideea de a-l fi câștigat înapoi. Mă întrebam dacă Andrew „Farmacistul din colț“ avea vreun remediu pentru o căsnicie distrusă. Capitolul 11tc " Capitolul 11" Mie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fețe cadaverice hidos deformate. La fel de neașteptat cum apăruseră, fantasmele halucinante dispar. "Trebuie să încetez cu predispoziția asta morbidă, își spune. E doar din cauza faptului că am văzut prea multă moarte." Da, văzuse mult prea multe lucruri dureroase. Mizerie, epuizare, foame, păduchi. Contemplă fata frumoasă de lângă el. Singurul lucru care l-a ținut în toate mințile, într-un loc în care lumea o luase razna. Se lasă învăluit de sentimentul fericiri totale că este lângă ea. Simțământul îl învăluie la propriu, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oricum se va întâmpla. Nu poți face decât să aștepți, pregătit de luptă și cu dorința de ați vinde pielea cât mai scump. Unul dintre ei își aprinde o țigară și începe să se scarpine îndârjit după ceafă. A' naibii păduchi! De unde dracu au apărut? Fă-ți o spălătură cu gaz și scapi sigur. Păi, de unde în pustietatea asta? Aici, singurul gaz vine de la pârțurile mele da' și alea's cam anemice, că dacă nu ai umplutură de mațe, după ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Securități, care ar fi trebuit să fie eliminate rapid și eficient, în conformitate cu sloganul pus pe manșeta ziarului, a doua zi după alegerile care dăduseră, pentru prima dată, câștig de cauză mult clamatei alternanțe la putere: „Și acum, seniorii mei, despăducherea!...” „Păduchii” rămăseseră, însă, bine mersi tot acolo, în locul hărăzit lor de pronie, și mai târziu se văzuse că-i erau, de fapt, buni prieteni... Scârbit de bizantinismul politic dâmbovițean și de starea nației, decretase într-o zi pe un post de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
răsturna, așa că trebuia să stăm mai mult nemișcați. Vai de el, somnul nostru! Acel concert al picăturilor de apă ce cădeau în oale și ulcele n-am să-l uit niciodată. Asta era distracția noastră! Tifos n-am avut dar păduchi da. Ați văzut vreodată cum arată un păduche mare, gras, cu un fel de cruce pe spate? Nu vă întreb pentru a vă îngrețoșa sau impresiona, ci pentru a vă relata ce vremuri groaznice am trăit noi, cei de pe atunci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Vai de el, somnul nostru! Acel concert al picăturilor de apă ce cădeau în oale și ulcele n-am să-l uit niciodată. Asta era distracția noastră! Tifos n-am avut dar păduchi da. Ați văzut vreodată cum arată un păduche mare, gras, cu un fel de cruce pe spate? Nu vă întreb pentru a vă îngrețoșa sau impresiona, ci pentru a vă relata ce vremuri groaznice am trăit noi, cei de pe atunci. Nu știu de unde apăruseră, poate i-am luat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mari, așeza cazanul în care se afla leșie, căci săpun nu se găsea pe atunci. Fierbea în cazan, câteva ore, toată îmbrăcămintea noastră și a lor. În timpul acesta stăteam în casă, goi pușcă, pentru că nu aveam haine de schimb. Dar păduchii apăreau după o zi, două din nou și noi am găsit o altă distracție: despăduchierea. Luam cămășuța sau pantalonașii, și căutam pe la cusături. Pregăteam însă din timp câte un capac de cutie de cremă, puneam ceară în el și ea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și noi am găsit o altă distracție: despăduchierea. Luam cămășuța sau pantalonașii, și căutam pe la cusături. Pregăteam însă din timp câte un capac de cutie de cremă, puneam ceară în el și ea se topea pe plită, devenind incandescentă. Luam păduchele mare și scârbos și-i dădeam drumul în ceara încinsă. Cu un sfârâit scurt, își dădea duhul. Iar noi, flămânzi și slabi ca niște arătări, ne bucuram la fiecare sfârâit. Eram copil și ce mi-a văzut ochii atunci, azi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
acela al miilor de români căzuți în iadul comunist sovietic. Era în lagăr la acea vârstă, ducând o viață plină de privațiuni extraordinare, de neînchipuit chiar și pentru mine, care am citit atâtea și care am apucat și timpuri cu păduchi, foamete, frig, acea boală grea care se numește sărăcie, în general. Și de care n-am scăpat nici acum definitiv. Îl ascultam și notam în minte momentele esențiale ale calvarului său. Am observat că avea un talent deosebit de a povesti
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și fetiței, încălțările. L-a rugat să mă treacă dincolo. - Cine te-a trimis la mine? m-a întrebat în românește. - Un om bun, și eu sunt tot un om bun.Dormi aici, pe patul din bucătărie. - Nu pot, am păduchi, dorm jos. - Dormi unde vrei, dar nu te aștepta la nimic de la mine, în ziuă să-ți iei tălpășița! - Domnule primar, nu mă lăsa! A privit la mine, a dat spre înclinare și mi-a răspuns:Dormi, ai nevoie de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mureau de tineri, de foame și sete, de frig, căci erau cam dezbrăcați, la cheremul animalelor sălbatice, îi măcinau bolile grave, dar ei nu știau de ce mor, pentru că holera, cancerul sau sida nu erau cunoscute, dar dădeau iama printre ei; păduchii le aduseseră tifosul exantematic, unii munceau de se speteau iar alții, mai puțini la număr, se lăfăiau în petreceri și lene, ca într-o piesă de teatru tragicomină. Mai târziu au început războaiele între ei, care-i decimau cu miile
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mică, dar banul, oricum, era ban, avea putere și-ți făceai nevoile cu el, nu ca acum! Hei, ce să-i faci, erau timpurile de aur ale foametei! Hăinițile acelea ale mele erau dotate și cu niște gujulii, pe nume păduchi, dar trecusem cu bine și acest examen, căci vremea a trecut, și odată cu ea și păduchii. Mai exista pe atunci un cuvânt nostim numit foame. Auzi dumneata, n-aveam altceva mai bun de făcut decât să rabd de foame, o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
acum! Hei, ce să-i faci, erau timpurile de aur ale foametei! Hăinițile acelea ale mele erau dotate și cu niște gujulii, pe nume păduchi, dar trecusem cu bine și acest examen, căci vremea a trecut, și odată cu ea și păduchii. Mai exista pe atunci un cuvânt nostim numit foame. Auzi dumneata, n-aveam altceva mai bun de făcut decât să rabd de foame, o ocupație la modă pe atunci la unii alde noi, hazlie și foarte instructivă, pentru că te făcea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai știa ce să mai facă cu ei, se plictisise bietul de el de atâta avere. „Dar dacă mi se dădea, ce să fac, trebuia să-i iau”, declara cu sufletul răpus de jale. Mai dăunăzi, vreo două sute din acești păduchi de pe la mai multe vămi au fost arestați pentru treizeci de zile, urmând să fie judecați și băgați în pușcării. Peste o lună erau liberi. Și atunci spuneți, să nu te apuce scârba? Medicii, majoritatea lor nu vorbesc și nu-și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
i-a spus ce i-a pus în rachiu de l-a amăgit s-o ieie : colț de câne mort și oase pisate. - Spurcate-s muierile, se-ngrețoșă un flăcău. - Când zăceam de gălbănare, a mea mi-a dat trei păduchi în zeamă de siminoc, c-așa o învățase baba. Păduchi-s buni la gălbănare. - Ptiu ! - Fiecare boală are leacul ei, afară de rac. Racul dă un fel de usturime. Femeia mea dintăi cerea un brici să taie, să vadă ce foc
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
l-a amăgit s-o ieie : colț de câne mort și oase pisate. - Spurcate-s muierile, se-ngrețoșă un flăcău. - Când zăceam de gălbănare, a mea mi-a dat trei păduchi în zeamă de siminoc, c-așa o învățase baba. Păduchi-s buni la gălbănare. - Ptiu ! - Fiecare boală are leacul ei, afară de rac. Racul dă un fel de usturime. Femeia mea dintăi cerea un brici să taie, să vadă ce foc are înăuntru, și pân-a murit, săraca, nu s-a
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
casa. Mai știu cada, care avea un fel de scaun din fabricație, încît nu puteai sta lungit în ea, și care la un capăt avea monstruosul cilindru albastru-închis al boilerului. Mama turna în apa fierbinte permanganat violet (oi fi avut păduchi sau vreo boală de piele?) și zăceam acolo în apă, într-o penumbră de peșteră, până venea să mă spele. Camera mea era minusculă, chiar și văzută de mine cel de atunci. Locatarul precedent îmi lăsase moștenire un mare sac
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de ce a început să mă mănânce (și nu pe dinafară, ci pe dinăuntru, ceea ce e cu atât mai nasol pentru că, în cazul în care ar fi fost pe dinafară, aș fi pus totul pe seama mătreții sau, mai știu eu, a păduchilor, numai că treaba asta cu mătreața e prea simplă ca să țină loc de-o explicație, plus că, acum pe bune, n-ar fi mare brânză să cobor cu liftul și să-i cer lui nenea de la buticul din spate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]