1,620 matches
-
urlau, urlau trimițând depărtărilor mesajul lor. - Aha, v-ați întors! v‟arăt eu vouă! murmură pădurarul, orbit de furie și ridică arma... Dar, la un semnal, parcă, toți se ridicară, și se făcură nevăzuți în inima pădurii. Cu arma întinsă, pădurarul mai apucă, doar, să strige: - Vă găsesc eu!... După o clipă, rămase pe gânduri... „...Urletele haitei, ce-o vrut să însemne?! ...da‟ capu1 din geam!“ Pentru el erau semne de întrebare, știindu-le bine obiceiurile, comportamentul chiar și semnele de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
stăpânire au uitat s-o mai întrebe ce caută în pădure, cum a scăpat nemâncată de lupi și mai ales unde-i haita de lupi... Dar ce importanță mai aveau toate astea, din moment ce femeia era în afara oricărei primejdii. Acasă la pădurar, a fost primită de bătrânul Toma, tatăl lui Anton, ca pe o binecuvântare dumnezeiască... ca pe o lumină cerească; nu mai știa ce să facă de bucurie.. Gheorghe TESCU 58 Se uita la ea ca la Sf. Icoană. Anton se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ori poate ecoul ei, răspundea din apropiere. Primăvara a venit cu zarzări și cireși înfloriți... Apoi, a înflorit liliacul, a înflorit și salcâmul... toate, toate după rânduiala lui Dumnezeu. La piciorul dâmbului, în poiană, la marginea pădurii, se înălța casa pădurarului. Acoperământul din draniță, pe care, de atâta vechime, a crescut mușchi verde, sclipea în bătaia asfințitului. Era o casă veche, bătrânească, moștenită, din tată în fiu; mare, cu pridvorul împins în față, cu strașină lată și ceardac înalt, dominând ograda
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
toate vietățile din jur o ascultau. Seara și dimineața cânta privighetoarea, iar cucul se striga mereu pe nume. Ca un fluviu, primăvara se revărsa peste întreaga ființă a naturii... Soarele s-a stins pe orizont... În ceardac, lângă dereg, bătrânul pădurar, încă își continua torsul gândurilor lui. Se uita în vale, dincolo de gard și de jur-împrejur, cât prindea ochiul, la pădurea adânca... fară sfârșit. Pârvu, neclintit de ceasuri întregi, stătea pe pântece, cu botul pe labe și se e uita la
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un fapt netăgăduit.“ În noul guvern român format la 28 aprilie 1876, prezidat de Manolache Costache Epureanu <footnote M. C. Epureanu, vezi 11. footnote> , portofoliul afacerilor străine a fost încredințat lui Mihail Kogălniceanu <footnote Kogălniceanu M. vezi 6. Anuca, fata pădurarului footnote> . O atenție deosebită a fost acordată reglementării pașnice a relațiilor României cu Înalta Poartă. La 25 iunie 1876, prin Nota nr. 6555 a ministrului afacerilor străine, M. Kogălniceanu a adresat lui Savfet Pașa, ministru de externe al Imperiului Otoman
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
formal pe bătrân, deși știa bine că va fi. - Dă, Antoane... știu eu... Numa‟ Dumnezeu știe, măi băiete! răspunse bătrânul, știind bine și el, că va fi. Între ei se lăsă o tăcere ca o piatră de mormânt. Anuca, fata pădurarului 83 Deodată, Anton tresări... - Eu, tată, am să trag o fugă la Șuletea... la Domnie, să văd fata, continuând abia auzit, că... nu știu dac‟ am s‟o mai văd! Și, ca împins de o mână nevăzută, se ridică și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care să-i descleșteze gheara care i se înfipsese în gâtlej. Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groaznic când nu poți plânge...! Amintirile se depănau cu repeziciune... îi era rușine de feciorul lui... „am îmbătrânit în viața de pădurar, n-am cunoscut frica, nu mi-a tremurat glasul ori mâna niciodată, iar acum?!“... ei acu‟ alta‟i treaba!“, își răspunse tot el gândului. O neliniște îi forfeca inima, ca un clește, o neliniște care pusese stăpânire pe sufletul lui
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a rămas cu sânul plin... Dar, n-a ținut-o prea mult la țâță pe Anuca... plângându-se că i-ar fi rănit sânii... Ca focul s-a întins vestea în tot satul, chiar și pe aiurea, că Anuca, fata pădurarului s-a născut cu dinți. Anton a dus-o la soru-sa, Domnica, la Șuletea peste deal de Jigălia. Femeia a luat-o s-o crească cu biberonul, pentru că ea n‟avea lapte la sâni. Curând, prin sat au prins a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Toma Chiuariu, încă din tinerețe, era un mare povestitor... și, pentru asta îl îndrăgeau sătenii din împrejurimi; le spunea, ori de câte ori avea prilejul, povești cu întâmplări vânătorești nemaiauzite până atunci, și-l ascultau cu sufletul la gură. - He... hei! povestea bătrânul pădurar, cu surâs dulce adus de amintiri plăcute, din viața veselă a tinereții lui de pădurar al codrilor Fălciului, dar și de vânător neîntrecut. Își mai amintea de vânatorile pe zăpadă, cu boieri din Fălciu, din Huși, chiar și din Bârlad
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din împrejurimi; le spunea, ori de câte ori avea prilejul, povești cu întâmplări vânătorești nemaiauzite până atunci, și-l ascultau cu sufletul la gură. - He... hei! povestea bătrânul pădurar, cu surâs dulce adus de amintiri plăcute, din viața veselă a tinereții lui de pădurar al codrilor Fălciului, dar și de vânător neîntrecut. Își mai amintea de vânatorile pe zăpadă, cu boieri din Fălciu, din Huși, chiar și din Bârlad... cu sănii cu zurgălăi, în care vânătorii înfofoliți în blănuri, ca niște momâi, se gândeau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zise el în gând, și între genele bătrâne strivi câteva lacrimi. „O strâns-o Dumnezău, așa di mititică..!“ Ori de câte ori gândul îl poartă la ea, lăcrimează. Își aminti cum, în fiecare dimineață, cu pușca pe umăr, pleca cu îndeletnicirile lui de pădurar, și, seara când se întorcea acasă, toți copiii, nerăbdători, se strângeau ciorchine în jurul lui și într-un glas îl rugau: - Hai, tatai... hai, povestești-ne ce-i văzut azi în pădure? și, el, cu o bucurie în ochi nespusă, le
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ei știau că în inima codrului se petrec lucruri grozave. Era destul că se înfiorau auzind lupii urlând în pădure, iar iarna, venind chiar în cerdac, până la geam. - Hei, dragii tatii.. le spunea el; am văzut azi în Anuca, fata pădurarului pădure un Faun<footnote Faun, zeu al câmpurilor și al pădurilor, protector al turmelor, reprezentat de obicei cu coarne și picioare de țap. footnote>... Știț‟ voi ce‟i acela faun?... Nu?!... vă spun eu. I‟un fel di ființă, corcită
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
piepteni de aur! - Tț..tț..tț..! di aur! murmurară ei, uimiți. După o clipă de tăcere, apasătoare, se auzi glasul stins al Frăsânică-i, dogorit de fierbințeală: - Chiar, le‟i văzut, tatai... pi zâni, așa, cum ti văd eu pi mata!? Pădurarul tresări, avu o ezitare pentru o clipă, apoi, ca să n-o dezamăgească, își luă inima în dinți și-i spuse privind-o în ochișorii înroșiți de arșiță: - Da, da, Frăsânica... așa, cum mă vezi și tu pe Anuca, fata pădurarului
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Pădurarul tresări, avu o ezitare pentru o clipă, apoi, ca să n-o dezamăgească, își luă inima în dinți și-i spuse privind-o în ochișorii înroșiți de arșiță: - Da, da, Frăsânica... așa, cum mă vezi și tu pe Anuca, fata pădurarului mine!... Fetița, cu obrajii în văpăi și buzele arse de arșiță, schiță doar un zâmbet... cu o umbră de îndoială... Pădurarul simți un junghi în inimă, și‟i veni să plângă. Lina, nevastă-sa, care mesteca mămăligă în ciaun, pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
privind-o în ochișorii înroșiți de arșiță: - Da, da, Frăsânica... așa, cum mă vezi și tu pe Anuca, fata pădurarului mine!... Fetița, cu obrajii în văpăi și buzele arse de arșiță, schiță doar un zâmbet... cu o umbră de îndoială... Pădurarul simți un junghi în inimă, și‟i veni să plângă. Lina, nevastă-sa, care mesteca mămăligă în ciaun, pe plită, își șterse ochii de lacrimi cu dosul palmelor, știind cât de greu i-a venit s-o amăgească. Dar, după
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Lina, nevastă-sa, care mesteca mămăligă în ciaun, pe plită, își șterse ochii de lacrimi cu dosul palmelor, știind cât de greu i-a venit s-o amăgească. Dar, după nicio săptămână, Frăsânica a închis ochii pentru totdeauna... iar Toma, pădurarul, o vreme n-a mai povestit nimic nimănui. Durerea care le-a încleștat inimile la toți din casă, nu poate fi înfățișată în cuvinte. Frunțile lor nu s-au mai descrețit multă vreme, dupa cum nici chipul lor n-a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
povestit nimic nimănui. Durerea care le-a încleștat inimile la toți din casă, nu poate fi înfățișată în cuvinte. Frunțile lor nu s-au mai descrețit multă vreme, dupa cum nici chipul lor n-a mai cunoscut zâmbetul. Toma Chiuariu, pădurarul, în fiecare dimineață, ca deobicei, cu pușca pe umăr, pleca în pădure, dar seara când se întorcea, copiii nu l-au mai întrebat ce-a văzut în pădure. Dar, iată că, odată, într-un început de noapte a pătruns adânc
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nimănui... Pădurea rămânând, mai departe, tainică și tăcută, ca întotdeauna... CAPITOLUL V Povestiri din război... Ceara, caldă. Luna răsărise de după creastă, devreme și se suise la vreo două sulițe pe cer. Era pe la 1881... în ajun de Sânt-Ilie... La casa pădurarului, în ceardac... dondănit molcom de oameni. Anton povestea întâmplări, din război, cutremurătoare și despre Anul mântuirii... Bătrânul Toma, cu barba sprijinită în pumn, pufăind rar tabac, asculta cu fața încremenită. Și Domnica, sora lui Anton, cu Anuca în poale, netezindu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
povestirea avea să dureze... ...Cum spuneam... de-o săptmană înduram, numa‟ colb și soare.. Nici măcar o adiere de vânt... Zăpușeală mare, mare zăpușeală, fără o fărâmă de nour... Cerul, parcă blestemat, rămânea tot gol și uscat... Era luni... Așa începu pădurarul povestirea cu un oftat adânc. Era‟n ajun de Sânt Ilie, după a 6-a duminică, de după Rusalii, preciză el. - Hm?!.. Ce întâmplare! zise el zâmbind, plin de mirare. Astăzi e tot luni, și tot în ajun de Sânt Iiie
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dorință de nestăvilit de a-i înfrânge. Stăteam în tranșee, sub ploaia cotropitoare ș‟așteptam... așteptam cu ochii țintă spre inamic... Spre ziuă furtuna se mai potoli, dar ploaia continua să potopească!... zise el și se opri pentru o clipă. Pădurarul mai aprinse o țigară, pe care o răsucise povestind. Vorbea rar Anton, molcom și captivant, că uneori ți se tăia răsuflarea. În liniștea serii glasul lui se auzea ca un cântec duios... un greier de sub o tufă de liliac, începu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
di la noi, din Șuletea, au căzut vreo cinci, al‟di, ... și-i înșiră cu glas molcom, sugrumat, ca o cădelnițare pentru fiecare nume. În ceardac se așternu o tăcere ca în biserică... Dar asta nu ne-a înfrânt!... reluă pădurarul pvestirea. Dimpotrivă, ne-o întărâtat mai tari... și, peste puțin românii au ajuns la redută. Primul care s-o cățărat pe vârful parapetului o fost dom‟ căpitan Măracineanu, comandantul batalionului 1 din reg. 8 linie. Dar, chiar când striga: „dupa
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fost lovit de un glonț păgân. Anton se opri din povestit, urmărind o pasăre de noapte, pe cer, care cu un țipăt ascuțit trecu pe deasupra ca un fulger negru. Și greierul de sub tufa de liliac tăcu pentru o clipă. Apoi, pădurarul continuă. ...Ecoul îndemnului său, „după mine, copiii mei“ a mai fluturat o vreme în văzduh și s-a stins în vale. Buza de jos începu să-i tremure a plâns, mai trase o țigară, sucită cu foiță subțire, pe limbă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
batalioane de Vânători, au fost aproape date gata... În ceardac se făcu din nou tăcere, o tăcere ca de mormânt. Și greierul de sub tufa de liliac tăcu. Nu se auzea decât foșnetul tainic al pădurii și glasul ușor tremurat al pădurarului. ...Dar, parcă n-ar fi fost destul... continuă Anton, că, iată, două batalioane de nizani, ieșiră pe două părți din redută și înconjurară un batalion din reg. 16 Dorobanți-Dorohoi. Pentru a nu fi capturat drapelul de luptă, dorobanții l-au
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
orbiți de setea biruinței în fața morții ce fulgera din mii de puști. Răcnetele lor sălbatice în iureșul luptei, îmi răsună în urechi chiar ș‟acu ...ca și goana nebună, a cailor, cu ochii aprinși, cu urechile ciulite și coama zburlită. Pădurarul povestea... povestea, întâmplări înfricoșătoare. Acuma se înțelegea de ce a evitat atâta vreme să le povestească... În tăcerea nopții, se auzea doar pădurea foșnindu-și frunzele și câte un strigăt de fiară, sinistru, care înfiora. De sub tufa de liliac, țârâitul rar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
departe... departe! - Daa... și, când vini de-acolo!?..Îl întreba copila cu o inocență sfâșietoare. - Apăi, a să vie... a să vie, într-o zî! încercă bătrânul un răspuns. - Și, cum era mămăica me‟?! ..îl ținu fata din Anuca, fata pădurarului scurt. - Frumoasî... frumoasî șî tari bunî.!.. - Și, a să vie, mămăica... a să vie?.. - Daa, daa... cum să nu vie! zise bătrânul la repezeală. Atât i-a trebuit fetiței și, cu o încăpățânare fără seamăn a început s-o aștepte
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]