1,817 matches
-
acesta, opoziția între primul Anticrist, occidental, și al doilea, ab oriente, ar dispărea pur și simplu. Salvatore păstrează deci lecțiunea „Cyrus”, justificând validitatea acesteia astfel: poemul lui Commodian se adresează în primul rând, dar nu exclusiv, păgânilor iudaizanți, adică acelor păgâni care dovedesc o bună cunoaștere a tradiției și istoriei iudaice. În consecință, aceștia trebuie să știe că pentru iudei Cyrus este simbolul regelui eliberator al lui Israel din captivitatea babiloniană. Valerian‑Nero rediuiuus este, de asemenea, văzut ca un „nou
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
regelui eliberator al lui Israel din captivitatea babiloniană. Valerian‑Nero rediuiuus este, de asemenea, văzut ca un „nou Cyrus”, dat fiind că reînvie speranțele evreilor. De altfel, Commodian dă de înțeles fără echivoc că domnia acestuia este favorabilă nu numai păgânilor, ci și iudeilor. Nero este caracterizat drept „persecutor”. El a declanșat prima persecuție împotriva creștinilor și, acuzație extrem de gravă, din ordinul său au fost uciși Apostolii Petru și Pavel: qui Petrum et Paulum prius puniuit in urbem (v. 828). Activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
distrugerea celei de‑a zecea părți a Cetății și ridicarea la cer a trupurilor profeților uciși. El are alături doi cezari, pe care Sordi îi identifică cu Gallian și Salonin, cosemnatari ai edictelor în cauză (în 257). Domnia primului Anticrist - păgân, proiudeu și anticreștin - este brusc întreruptă de apariția unui rex ab oriente, probabil regele Persiei, Sapor I, dacă admitem interpretarea istorică. Trimiterile concrete ale lui Commodian par a se încheia aici, restul poemului inspirându‑se din diverse tradiții teologico‑literare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împărat străin, care le face jocul. Trebuie, apoi, să ținem cont de faptul că, în scurta sa concluzie, Commodian, își numește eroul „Anticristul pentru noi” (nobis) (v. 933). La cine se referă poetul când scrie nobis? La creștini sau la păgâni? Commodian este creștin, iar creștinii sunt victimele lui Nero, deci acest nobis s‑ar putea referi la creștini. Din păcate, există două argumente semnificative care contrazic această identificare: faptul că poemul se adresează mai întâi păgânilor iudaizanți și, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
La creștini sau la păgâni? Commodian este creștin, iar creștinii sunt victimele lui Nero, deci acest nobis s‑ar putea referi la creștini. Din păcate, există două argumente semnificative care contrazic această identificare: faptul că poemul se adresează mai întâi păgânilor iudaizanți și, de asemenea, afirmația: Urbis perditio Nero est (v. 935), care apare două versuri mai departe. Distrugerea „Cetății eterne” (aeterna Roma) nu poate avea o semnificație gravă, cu adevărat apocaliptică, decât în ochii păgânilor. De aici putem deduce că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
poemul se adresează mai întâi păgânilor iudaizanți și, de asemenea, afirmația: Urbis perditio Nero est (v. 935), care apare două versuri mai departe. Distrugerea „Cetății eterne” (aeterna Roma) nu poate avea o semnificație gravă, cu adevărat apocaliptică, decât în ochii păgânilor. De aici putem deduce că acest nobis se referă strict la „păgâni”, categorie din care Commodian făcea parte odinioară și cu care se identifică aici, ca și în alte locuri, printr‑un fel de captatio beneuolentiae disperată. Prin această complicitate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un fel de captatio beneuolentiae disperată. Prin această complicitate, nu doar retorică, poetul include în grupul victimelor lui Nero toți păgânii rămași „fără cetate”. Cuvântul nobis ține deci de strategia convertirii. Acum, după ce am văzut că nobis se referă la păgâni, este firesc să ne întrebăm ce anume ar putea să însemne cuvântul „Anticrist” din versul citat, pentru un păgân? Teologic vorbind, absolut nimic. Atunci când poetul afirmă că nobis Nero factus Antichristus, el atribuie termenului un sens metaforic, a cărui semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toți păgânii rămași „fără cetate”. Cuvântul nobis ține deci de strategia convertirii. Acum, după ce am văzut că nobis se referă la păgâni, este firesc să ne întrebăm ce anume ar putea să însemne cuvântul „Anticrist” din versul citat, pentru un păgân? Teologic vorbind, absolut nimic. Atunci când poetul afirmă că nobis Nero factus Antichristus, el atribuie termenului un sens metaforic, a cărui semnificație este cea strictă, de „tiran eshatologic”, de distrugător al „Cetății eterne”, fapt confirmat de toate datele poemului, care trimit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o mie de ani a „poporului ascuns”. Va fi aruncat, împreună cu profetul său mincinos, în „iezerul de foc”, așa cum precizează Apocalipsa 19,20. Dar, dacă lucrurile stau în felul acesta, ce sens ar putea avea introducerea legendei lui Nero („anticristul” păgân) în trama anticristologică? Mai întâi, trebuie spus că din legenda în cauză, Commodian reține doar câteva elemente, utile discursului său, ca, de pildă, caracterul tiranic și atitudinea anticreștină. Imoralitatea, cabotinajul și desfrâul sunt intenționat lăsate deoparte. Nero devine un personaj
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt cei care se află la originea distrugerii capitalei și, în ultimă instanță, a Imperiului. Demersul anticristologic al lui Commodian se înscrie în aceeași strategie de convertire și de disuasiune dezvoltată de‑a lungul întregului poem. Pe de o parte, păgânii atrași de iudaism sunt avertizați împotriva riscurilor unei atare „mezalianțe”. În același timp, ei sunt somați să părăsească neîntârziat religia lor idolatră. Cititorul are în față trei opțiuni: păgânismul idolatru, iudaismul înșelător și creștinismul soteriologic. Primele două sunt opțiunile anticristologice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
atare „mezalianțe”. În același timp, ei sunt somați să părăsească neîntârziat religia lor idolatră. Cititorul are în față trei opțiuni: păgânismul idolatru, iudaismul înșelător și creștinismul soteriologic. Primele două sunt opțiunile anticristologice exprimate simbolic prin două personaje malefice: Nero, „Anticristul” păgân și regele persan, Anticristul oriental, Anticristul în sensul teologic al cuvântului. Nu rămâne decât cea din urmă, singura salvatoare, fiind singura cristologică. Instructiones 41 În acrostihul 41 al Instructiones apare o versiune sintetică a mitului Anticristului: 1 Dixit Esaias: Hic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Providenței (împotriva epicureilor); 2) Originea greșelilor (denunțarea politeismului ca pseudoreligie a lui Satan); 3) Denunțarea pseudofilozofiei păgâne; Următoarele patru cărți au un caracter pozitiv (cu toate că polemica nu dispare niciodată în întregime): 4) Despre adevărata înțelepciune (creștină); 5) Despre cultul fals (păgân); 6) Despre cultul adevărat; 7) De uita beata. De uita beata Cartea a VII‑a, cea care ne interesează în mod deosebit, are drept scop „să acopere și să înfrumusețeze” edificiul religios creștin, ridicat până în acest punct: „Prea bine, am
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
respectăm ordinea dată de Lactanțiu). Viziunea politică a apologetului este constant una organicist‑ciclică. Imperiul Roman este asemenea unui organism viu, care se naște, ajunge la maturitate, îmbătrânește și moare. Pentru a fi încă și mai convingător în fața publicului său păgân, Lactanțiu face apel la teoria vârstelor cetății Romei (aetates Romanae urbis), în număr de opt: 1) infantia; sub Romulo (genita et educata); 2) pueritia; sub ceteris regibus (aucta et disciplinis pluribus formata); 3) adulta esse coepisset; Tarquinius regnante (maluisse legibus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
descrierea sa versiunea lui Commodian din prima parte a poemului Carmen..., versiune conform căreia, la sfârșitul vremurilor, va veni un singur profet, și nu doi, ca în Apocalipsă. Dar, spre deosebire de predecesorul său care se adresează, după cum am văzut, unui public păgân iudaizant (deci cunoscător al tradiției biblice), apologetul nostru, care se adresează unui public păgân mai puțin familiarizat cu creștinismul, omite intenționat numele profetului. El este cel care va săvârși minunile descrise în Apocalipsă, dar, ca să spunem așa, sub masca anonimatului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu scopul clar de a legitima dubla identitate a tiranului eshatologic, aceea de conducător al unui imperiu păgân și de iudeu. Commodian reia legenda și îi conferă o nouă semnificație. În concepția sa, Nero îndeplinește funcția metaforică de Anticrist al păgânilor (deoarece se adresează păgânilor iudaizanți). Lactanțiu se debarasează de mit ca de o prejudecată inutilă. Recitind cu atenție toate momentele relatării sale eshatologice, observăm lipsa unui element fundamental din biografia Anticristului: originea sa iudaică. Tiranul eshatologic este descris ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a legitima dubla identitate a tiranului eshatologic, aceea de conducător al unui imperiu păgân și de iudeu. Commodian reia legenda și îi conferă o nouă semnificație. În concepția sa, Nero îndeplinește funcția metaforică de Anticrist al păgânilor (deoarece se adresează păgânilor iudaizanți). Lactanțiu se debarasează de mit ca de o prejudecată inutilă. Recitind cu atenție toate momentele relatării sale eshatologice, observăm lipsa unui element fundamental din biografia Anticristului: originea sa iudaică. Tiranul eshatologic este descris ca un uzurpator „născut de un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al conflictului Orient‑Occident. Nu întâmplător atât Carmen..., cât și Inst., se inspiră din literatura de propagandă a epocii, mai ales din Oracolele sibiline. Tratarea acestei teme relevă totuși câteva diferențe între autori. Commodian se adresează unui public alcătuit din păgâni iudaizanți, familiarizați cu Vechiul Testament și cu tradițiile orientale. Lactanțiu, la rândul său, scrie pentru păgânii familiarizați mai degrabă cu problemele și tipurile de raționament ale școlilor tradiționale de filozofie, fapt care explică rezumarea scenariul anticristologic la esențial. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de propagandă a epocii, mai ales din Oracolele sibiline. Tratarea acestei teme relevă totuși câteva diferențe între autori. Commodian se adresează unui public alcătuit din păgâni iudaizanți, familiarizați cu Vechiul Testament și cu tradițiile orientale. Lactanțiu, la rândul său, scrie pentru păgânii familiarizați mai degrabă cu problemele și tipurile de raționament ale școlilor tradiționale de filozofie, fapt care explică rezumarea scenariul anticristologic la esențial. Cu toate acestea, el insistă în Inst. asupra sfârșitului Imperiului Roman, plasând data acestui eveniment la mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tripartite de nuanță elenizantă, sistemul binar, mult mai adecvat antinomiilor noutestamentare, pe care le reflectă practica exegetică obișnuită”. Cel de‑al doilea principiu decelabil în Comentariul la Daniel constă în reproducerea sistematică a tuturor interpretărilor propuse fie de adversarii săi (păgâni sau iudei), fie de înaintașii săi creștini. De multe ori, iar acest lucru i‑a fost uneori reproșat, Ieronim se mulțumește să citeze sau să rezume aceste interpretări, adesea foarte divergente, chiar contradictorii, fără a dezvălui propria poziție. El prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nimeni nu se poate îndoi de aceasta. Toate semnele evanghelice și profetice împlinite sub ochii contemporanilor lui Augustin stau mărturie. Dar acest lucru nu este nici reprezentativ și nici suficient. Astfel de semne, chiar mai impresionante, s‑au arătat atât păgânilor, cât și creștinilor din vremea lui Isus. Ideea de „sens al istoriei” deja prezentă la Irineu, devine fundamentală în cadrul viziunii ecleziale și politice a lui Augustin. Întruparea conține întregul „program” eclezial și politic pentru „vremurile eshatologice”, care nu sunt altele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
unui ansamblu teologic consacrat temei Judecății de Apoi. Ansamblul se înscrie la rândul său în logica tratatului CD, expusă de Augustin, în Retractationes, II, 43. Iată textul: Primele cinci cărți cuprind combaterea celor care consideră cultul numeroșilor zei venerați de păgâni necesar pentru reușita lucrurilor omenești și pe cei care pretind că interdicția acestui cult este cauza cumplitelor necazuri de acum. Următoarele capitole se îndreaptă împotriva celor ce recunosc, pe bună dreptate, că muritorii au cunoscut și vor cunoaște întotdeauna asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o împiedică. Într‑adevăr, numai atunci se va arăta Nelegiuitul, când rătăcirea care împiedică [oamenii] se va stinge, iar înșelăciunea idolilor va pieri. Domnul a spus aceasta în Sfintele Evanghelii: „Evanghelia va fi propovăduită până la marginile pământului, dând mărturie [în fața păgânilor]. Și atunci va veni sfârșitul” (cf. Mt. 24,14). Pavel, care cunoștea aceste cuvinte, îi învață pe tesaloniceni și prin ei pe toți care iubesc credința: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
discursului anticristologic: este vorba despre conflictul dintre Orient și Occident, temă prezentă deja în Oracolele sibiline și care face din mitul nostru o modalitate de recuperare și evidențiere a figurii legendare a lui Nero. Acesta din urmă joacă rolul Anticristului păgân care va preceda veritabilul Anticrist de sorginte iudaică. Pe de altă parte, Părinții conferă Anticristului un sens colectiv care se menține de‑a lungul vremii. Rămânem de asemenea în registrul exegezei istoricizante; de această dată, Anticristul nu mai este personajul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
creștinilor. Cu toate acestea, la distanță de numai un rând, ni se spune că toți cei „care ce‑l slăvesc pe diavol prin multe lucruri abominabile îi vor sluji atunci printr‑un sigur idol” (V, 25, 1). Aceasta înseamnă că păgânii se vor converti la rândul lor la „monoteism”, mai bine zis, la monoidolatrie. Activitatea lui Cristos este centrifugă. Centrul său de iradiere este Ierusalimul, de aici ea se răspândește către toate colțurile lumii locuite. Contrar acesteia, activitatea Anticristului va avea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Omul/omenirea se maturizează puțin câte puțin, urmând un anumit ritm; în împărăția de o mie de ani nu se vor afla decât sfinți, adică oameni îndumnezeiți, care au atins treapta ultimă a maturității lor spirituale (Adami desăvârșiți). Ca și păgânii despre care Irineu scrie (29, 1): „Păgânii, care nici n‑au ridicat ochii la cer, nici n‑au adus în vreun fel mulțumire Creatorului lor, nici n‑au voit să vadă adevărul, ci, întocmai unor șoareci orbi (sicut mures caeci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]