944 matches
-
de atunci a lui Doinaș își păstrează în mare parte actualitatea. Iar când, în fine, renunțăm la ceva, noi nu suntem capabili să găsim punctul de echilibru, ci sărim dintr-o extremă în alta: astfel, „unanimitatea” și „ordinea” atât de păgubitoare leam înlocuit cu vacarmul de voci ininteligibil și cu încălcarea într-o veselie a tuturor regulilor. Comunismul și elitele Există oameni de încercare, pe care epocile istorice totalitare îi marchează negativ, distrugându-le viața. E vorba însă, mai ales, de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3546_a_4871]
-
puțini sunt aceia care pot înțelege avatarurile și adaptările, condiționările și limitările cărora le este supusă stagiunea de concerte de la nivelul proiectului și până la acela al realizării în fapt sonor. Evident, lipsa susținerii materiale, financiare, este determinanta stabilind o tranziție păgubitoare, cum se știe, la nivelul tuturor instituțiilor de cultură. Nu, nu putem fi de acord cu decizia fostului prim-ministru britanic, D-na Margaret Thatcher, care - la începutul anilor ^90 - recomandă falimentarea și, în consecință, desființarea unei celebre companii de
...mimând normalitatea vietii de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17868_a_19193]
-
care i-a distrus întreaga avere, rămînînd, deodată, om sărac nu s-ar fi apucat de publicistica. Sărăcia sau nevoia coșniței au născut pe unul dintre cei mai importanți eseiști români, cu opțiuni clare pentru occidentalism, ridicîndu-se, deschis, împotriva autohtonismului păgubitor. Mai sînt, vezi bine, si hazarduri nefericite aducătoare de mari împliniri creatoare. Repet, cartea d-lui Alexandru Săndulescu e un volum remarcabil de exegeze literare. Al. Săndulescu, Constelații literare. Editură Minerva, 1998.
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
la aceeași măsură confesivă, încât nu e de mirare că de mai multe ori spiritul teoretic apare ca surplus. Într-un loc, spre exemplu, este deplâns prejudiciul adus literaturii de către "delirul teoretic și abuzul interpretativ": căci acestea sunt, într-adevăr, păgubitoare chiar și în optica unui ilustru estetician, Tudor Vianu, aflat, e drept, refractar pedanteriei și într-o umoare nu tocmai fericită, dacă a putut să ceară, pe o pagină din jurnalul său, suprimarea spiritului teoretic, devenit, vai, "una din marile
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
terminată în 1983, așadar o piesă a literaturii de sertar. Astfel înțelege limpede că însuși conceptul de generație nu mai poate funcționa azi în sfera literaturii decît sub unghiul imanenței estetice, că istoria îl poate deforma în chipul cel mai păgubitor, scriind în felul următor despre generația ’60 „zisă a lui Nichita Stănescu”: „Îi lipsește însă spațiul indispensabil de manevră pentru declararea opțiunilor și idealurilor estetice, îi lipsește mai ales posibilitatea unui dialog cu epoca prin propriile ei reviste și publicații
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
pătrundă și în suflet, nu numai să ne tulbure la cap. Să lăsăm gândul să perceapă tactil pasiunea zăvorâtă în aceste piese, pentru a-l mai limpezi de molozul "vamaiot"sau "mamaiesc", ce ne năclăiește firea cu un bleg și păgubitor marasm cu pretenții de profunde și "neînțelese trăiri". Propunem acest album, cu un aranjament situat undeva la mijloc de drum între granițele marelui Imperiu latin, de un genuin elaborat, capabil să reînvie duhul adevărat al acestor cântece (canciones espanolas antiguas
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
societate așezată". Lumea aceasta se aseamănă cu un vast bâlci, în care totul e improvizat, totul trecător, nimic înființat de-a binele, nimic durabil (...) Faptul că la noi statul este aproape totul și societatea aproape nimica are o consecință foarte păgubitoare pentru cultivarea chiar întâmplătoare a artelor și literelor. E adevărat, după cum am spus, că, în loc de societate așezată și închegată, n-avem decât o lume de strânsură, care își schimbă în fiece zi fizionomia, care nu poate avea porniri mai presus
Caragiale despre societatea română by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11954_a_13279]
-
în textele gnostice, ideea lirică. Ambiguitatea marii poezii, atît de prezentă în prima etapă, va fi cu totul pierdută în Imne, unde limpezimea copleșită de lumină va congela lirismul pînă la extincție". Încă o dată putem observa că "ambiguitatea", atît de păgubitoare ethosului (încercare de care n-a fost scutit nici autorul Infernului discutabil, date fiind tangențele sale la discursul naționalist oficial), constituie un climat foarte favorabil în sfera esteticului.
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
și că încearcă la fel de stăruitor, și uneori cu aceeași exasperare neagră să afle soluții. Apoi, dacă cineva are impulsul sincer de a citi o carte care îi vorbește (cel puțin la anumite pagini) despre preocupările sale, nu e oare mai păgubitor să și-l reprime (și cum? și de ce?) - pe principii doctrinare cu care se află într-o relație destul de rece și de abstractă? În fine, poate că recapitularea și restructurarea din afară a nemulțumirilor personale se vor dovedi de un
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
ochi, care se răsfață mai complezent, sînt acelea de ordin local, al cronicii pitorești. Nu operează acolo consensul care, de bine, de rău, în alte părți ale lumii, impune un fel de implacabil al evidenței. Să ne ferim de simplismul păgubitor al suficienței. Cu atît mai mult cu cît această civilizație, a noastră, a arătat și spirit critic, și subțirime în capacitatea de a mînui și compara noțiunile. Putem fi tineri și înțelepți. E o foarte frumoasă imagine din mitologia etruscă
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
că promotorii discuției libere, inconformiste, ar ținti nu altceva decît „tăierea cu foarfeca”, „demolarea”, „desființarea” valorilor literaturii române. Cu un termen asortat momentului ne vedem taxați drept fundamentaliști! Spre onoarea d-sale, Gabriel Dimisianu indică fără echivoc acest procedeu descalificant, păgubitor, la urma urmei, chiar reputației celor ce sînt „apărați” într-o manieră egală cu sugrumarea spiritului critic. Simpla aluzie e, în sobrietatea sa, tot atît de elocventă precum menționarea unor nume, de altfel ușor de dedus: „Cine se referă la
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
o vreme funcția cărții și a revistei: "ideile noastre au fost nevoite să circule cu gazeta, odată cu vestea ultimei critice și în vecinătatea editorialului politic"5. Pentru scriitorul veritabil, gazetăria nu ucide stilul, îi consolidează autenticitatea, după cum calofilia este oriunde păgubitoare. Nici moralitatea nu-i o chestiune de caracter; prejudiciul se produce numai în cazul unui condeier de slabă condiție, altminteri gazetăria nu poate să fie decât un atú al scriitorului. Deontologia ține de poziția sufletească și, pe alt plan, are
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
elementară selecție: să se opereze o distincție între adevăratele reviste, de prestigiu, de valoare națională și măruntele inițiative personale, locale: erau orașe de provincie cu trei scriitori și patru reviste și toate au primit bani! O asemenea "rezolvare" este desigur păgubitoare fiindcă menține confuzia, instaurează haosul. Pot să apară nu o sută, ci o mie de reviste: e libertate, nimeni nu are dreptul să le oprească. Dar să aplici același tratament unei foi din Bolintin ca și revistei "Familia" sau revistei
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
Gheorghe Grigurcu Intuind primejdia unei reducții păgubitoare a materiei sensibile din care e alcătuită textura poeziei, Marin Mincu procedează de altminteri rezonabil, glosînd pe marginea creațiilor antologate nu atît cu stringența scolastică a teoreticianului crispat de metodă, cît cu degajarea unei conștiințe critice deschise, tangente la propria
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
o teză preconcepută pe care, de altfel, o demontează în detalii, nu de puține ori surprinzătoare în chiar veridicitatea lor neîndoielnică. Și n-ar fi nimic rău în asta. Orice autor pune pasiune în tratarea subiectului abordat. Ceea ce este însă păgubitor în acest roman este ranchiuna cu care îi rememorează viața eroului său central, nu personaj fictiv, ci unul cât se poate de real. E în comentariul epic o nedisimulată tendință de blamare a omului, a caracterului viciat (cum îl apreciază
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
mai avem oare specialiști care să asigure continuitatea studiilor comparatiste? Nu cumva rigorile intolerante ale economiei de piață nu mai lasă să crească nimic pe urmele înaintașilor? S.V. - O viziune catastrofică a lucrurilor, ca și una idilic iluzorie sunt la fel de păgubitoare. Acționând pe direcții și cu mijloace contrare, cea dintâi cu drastice restricții financiare, a doua cu înșelătoare promisiuni neonorate, amândouă conduc, paradoxal, spre același rezultat: pierderea tot mai accentuată a speranței de revenire la normal și restrângerea perspectivelor cercetării, implicit
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
a-și compune propria-i narațiune și mai ales localizează atît de convingător modelul preluat, încît am fi tentați să-i atribuim toate meritele. Totuși Toderică îl prelucrează pe Merimée, Riga Poloniei și domnul Moldaviei se găsește în Voltaire, Proprietate păgubitoare povestește o anecdotă cu circulație universală etc. Mici bucăți pline de spirit și profund moldovenești ca substanță (precum Rețetă ori Iepurărie) ar putea avea sursă străină, fără ca farmecul lor să se diminueze. Slujitor frecvent și convins al Memoriei, Negruzzi poseda
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
un pseudopolitic, al supunerii obligatorii la o ideologie abuzivă, la o putere uzurpată. Alături de Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, I.Negoițescu se plasează în acest fel pe poziția esteticului. Reproșurile pe care le adresa unor confrați pentru "dezangajarea" lor păgubitoare apar coroborate cu notele emoționante ale unei autocritici vizînd eroarea de-a fi "subapreciat politicul" și de-a nu-și fi dat seama că "o politică este și faptul de-a nu te manifesta politic, că abținerea de la politică este
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
pe lîngă mareșal, pentru ocrotirea evreilor de persecuții, se zbătea pentru alinarea cumplitelor suferințe abătute asupra oamenilor. Treptat, pe măsură ce, din dispoziția expresă a mareșalului, armatele române se înfundau în imensitatea Rusiei, starea de spirit în țară devenise ostilă acestei aventuri păgubitoare. Iar Regele Mihai și mama lui erau cu strășnicie supravegheați, convorbirile telefonice le erau interceptate și conținutul lor (ca și al convorbirilor între ei) comunicate Serviciului Secret și chiar mareșalului. Erau rău privite conversațiile lor particulare în limba engleză și
Un destin tragic (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16842_a_18167]
-
dinozaurilor. Precaritatea informației istorice transforma multe lucrări - de la prefețe la cărți - în instrumente inutilizabile. Erorile de tot soiul proliferează că ciupercile după ploaie, trecînd de la un studiu la altul, încît li se pierde pînă la urmă sursă primară. Un regim păgubitor și insalubru de vag și aproximație pare a se fi instalat la putere în republică literelor. Nici o gafă nu mai compromite, nici o inexactitate nu mai descalifică. Pur și simplu, nu sînt băgate în seamă. Iar de corectat, cine s-o
Un dram de stiintă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17545_a_18870]
-
produsul unei personalități creatoare, ce aduce operei un plus de cunoaștere și o sugestie de interpretare. Reducția la capodopere, luate în sine și în exclusivitate, e o operațiune nu doar abstractă, săvârșită de un idealism estetic nevinovat, ci și profund păgubitoare pentru valoarea de personalitate pe care o reprezintă un scriitor în patrimoniul național și universal. Unicitatea unei capodopere este misterios legată și determinată de unicitatea unei personalități. Prima constituie privilegiul de analiză (selecție și interpretare) pe care și-l arogă
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
singur modernism, pentru istoricul literar există două. Această inconsecvență face ca până la urmă să persiste fisurile și incoerențele în conceptul de modernism românesc. Recapitularea modernității, care ar fi trebuit să se intituleze mai adecvat (repet) Recapitularea modernismului poetic românesc, oscilează păgubitor și derutant (chiar pentru un cititor profesionist) între o teorie a modernismului românesc și o istorie a lui. Pe de altă parte, putem constata și o mare lacună: I. B. Lefter trece în revistă modul adesea oscilant al criticilor interbelici
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
consistența dezbaterilor și a lecturilor de poezie: această neîncetată și prea apăsată dorință de a afirma priorități / întâietăți și când se cade și când nu se cade ("Vai, sunt primul din parcare și parcarea e goală!"...) mi se pare absolut păgubitoare și trădează un supărător complex - ceva ce ține de provincialism și de existența petrecută în tonuri minore. Imediat însă m-am liniștit: nu, nu era vorba despre manifestarea de la Neptun, ci de alta, a cărei primă ediție se pregătește la
"Zile și nopți de literatură" la Neptun Scurt preambul by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/9576_a_10901]
-
și stăpînește că existența"10. În fața unei lumi care amenință să ne confiște în statistică ei, donquijotismul apare ca unică soluție acceptabilă. El este, la Noica, o formă de rezistență împotriva istoriei, a curgerii, a tot ce ne preia. Luciditatea păgubitoare a realistului trebuie combătuta. Idealismul capătă din acest moment drept de cetate: "...experiența lui Don Quijote e valabilă, perfect valabilă, afirmă Noica în al său Jurnal filozofic. Așa trebuie trăit: cu lumea ta"11. Iar lumea ta - Noica o spusese deja
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
și opere au parte de o descriere neutră, ca într-un dicționar. Intermitent, se relevă erudiția comparatistă și cunoașterea amănuntului, dar problematizările și speculațiile de interpretare, situările și deschiderile de orizont sunt blocate, poate voit autocenzurate, dar cu un efect păgubitor. Al. Piru voia să demonstreze că în deceniul 1940-1950 nu s-a produs o ruptură între epoci politice și nu a existat un hiatus de creație. Continuitatea dintre literatura interbelică și cea contemporană nu ar fi fost afectată. Cu toții (inclusiv
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]