8,329 matches
-
-l împăiați. O crestătură mică ici, pielea peste cap, un pumn de paie... Ce oroare! se înfioară bătrîna, întorcîndu-se cu spatele. Mircea Emil rîde înfundat, un fel de "vedem noi", așază trei scaune la rînd, se întinde pe spate, trage pălăria pe ochi și-și bagă palmele sub ceafă, una peste alta. Mai încolo, spre sobă, familia cu copii a ocupat o masă, ținînd cu greu în brațe copiii adormiți, căutînd în același timp prin sacoșe să scoată de mîncare. Studenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așteaptă! Ovidiu ia farfuriile cu ouă și le duce în sală. Observîndu-l pe unul că doarme întins pe trei scaune, cu pălăriuța așezată pe ochi, se oprește lîngă el și-l atinge: Domnul dorește ceva? Mircea Emil saltă foarte puțin pălăria, să-l vadă cu un ochi: Să fiu lăsat să dorm. Chelnerul își vede urgent de drum, amintindu-și surîsul bătăios. Cînd ajunge lîngă Lazăr, se apleacă ceremonios: Fratele meu omul dorește ceva? Ce-mi poți da de șase lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Pornește fără nici o grijă dimineață, o mică pîrtie, și seara te prezinți la... autogară. Sigur că aranjez eu cu dispecerii de peron! Da, mai vorbim mîine. O să aflu și cum îl cheamă..., lucrează la Dezvoltare... Acum nu mai era cu pălărie și haină de velur: avea palton, căciulă... Mîine, mîine îmi spui. Aud tare slab, cred că viscolul ăsta, am și băut un pic... în orice caz, tu pornești de dimineață, ca seara să fii la autogară. *** De ce nu mai încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
toiagul său își urăște copilul, iar cel care îl iubește îl ceartă la vreme." Să vii, Ileană, duminică la biserică, ai auzit? Duminică, la sfîrșitul slujbei, după predica despre binefacerile colectivizării, cînd țăranii începeau să se foiască, să-și ia pălăriile din cuierele de pe pereți iar femeile, aflate în pronaos, ieșeau, știind că le vor aduce acasă bărbații nafură într-un colț de batistă, preotul s-a grăbit să adauge că anume a scurtat slujba să-i rămînă timp mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în care fata își iubea tatăl, voia să și-l renege, dar asta numai la început, pînă să fi primit palmele. "Pentru ce să-l reneg?! și-a zis atunci. Pentru ce să reneg pe bărbatul în fața căruia își scotea pălăria toată Universitatea?! Numai să fac pe plac acestor brute?! Să-i dau satisfacție acestui bătăuș de mahala, care a fost dat afară din liceu pentru că scria prostii pe pereți, înjura și-și băga mîna pe sub fusta profesoarelor tinere cînd treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
păcat, nu putem fabrica peste noapte, în serie, oameni de valoare -, trei sute deci; pe ceas, șapte, o mie în total. Pe masă, mai apar zece bancnote. Haina, o mie, că-i de costum bun; fularul, acul de cravată, pantofii și pălăria, încă o mie. Vreți și paltonul? Două mii, că-i nou. Profesorul numără în fugă patruzeci de bancnote, apoi, înfrigurat, începe să se îmbrace. Cînd e gata îmbrăcat, începe să alerge pe loc, asemeni unui sportiv de performanță. Ei da! îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a dat sudorul altora. Nu vă luați de mine și de tovu Vlad, care sîntem cei mai mici. Cît despre pomul de care vorbiți, n-o fi lăudat pe nedrept, că pe unde trec, fac loc de "bună ziua!" cu scoaterea pălăriei; chiar dacă unii se fac că nu observă, ori pun realizările mele pe seama colectivului, că așa-i modern. Da-da! face secretara un gest furios. M-am convins cu rezervorul... Aș putea răspunde că țiganului degeaba îi dai toată săptămîna dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în concediu, iar el s-a întors la spital; și-a zis că mai poate face ceva și a salvat o femeie, mamă a trei copii. Ăla vine la spital înaintea femeilor de serviciu... Bărbații din cinci județe își scot pălăria în fața lui, iar femeile ar fi în stare să-i sărute și mîna... Cu ăla vrei să te bați tu, că ai o poză a lui femeie?! Tu nici măcar sexul tău nu ești în stare să-l menții viu. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mic, cu pălăriuță. Ascultă ce-ți spun, ai o coastă ruptă îl ajută Radu pe Mircea Emil să-și încheie haina la piept. Mă tem că și la plămîni ai ceva, atîta drum prin viscol... Nu mai ai nici o haină? Pălăria mi-a rămas unde am dormit, în magazie. Na scurta asta de fîș, vezi că nu-i a mea. Știu, dom' doctor; dacă nu era ala, stăteam în mijlocul șoselei. Te duci la spital, la chirurgie, spui că te-am trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de zece ori în tot timpul pe care îl petrecuse la ei. — Îmi amintești de mine, pe vremea când eram tânără, spuse mama lui Dan. Carol o privi cu atenție, poate și din pricina aerului respectabil pe care i-l conferea pălăria rigidă. — Ești tăcută, dar nu ești proastă. Carol se uita fix la o acuarelă de o calitate îndoielnică cu Llanstephan, pe care i-o dăruise cândva un admirator cu pretenții; spera din tot sufletul ca mama lui Dan să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe cele atât de grave. Bull realiza și el atâta lucru și pipăi încă o dată vaginul prin țesătura aspră a pantalonilor. Și după meci? Ce făcuse după aceea? Se duseseră pe malul Atlanticului, pe Coldharbour Lane, unde bătrâni jamaicani cu pălării de nylon jucau domino. Bull băuse câteva pahare și pălăvrăgiseră un timp. Se întâmplase vreo chestie neplăcută? Bull nu-și amintea nimic. Și cu asta, basta. Fusese o seară de muncă. Bull avea marele ghinion de a fi redactor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
înaltă, cu pielea bronzată, ochii mari cu gene lungi, nasul frumos și să aibă o ținută elegantă. În cadrul acestei sărbători, luptele sunt un mare eveniment. Băieții, cu o eșarfă albastră-albă pe umeri, purtând un cordon colorat la brâu și o pălărie din bambus cu ciucure roșu pe cap, se adună să stabilească cine este cel mai bun la luptă. În timpul sărbătorii au fost adoptate și alte manifestări pe lângă cele tradiționale, ca de exemplu luptele cu tauri, cursele de cai și tirul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Așa că bătrânul l-a chemat într-o zi pe Shun să-i repare acoperișul hambarului. Când băiatul era cocoțat pe acoperiș, tatăl lui dădu foc la hambar, cu intenția de a-l arde de viu. Din fericire, Shun avea două pălării de soare din paie la el. Le luă cu amândouă mâinile și reuși să coboare, zburând ca o pasăre. Bătrânul însă nu se lăsă și îi ceru lui Shun să-i curețe puțul. După ce băiatul coborî în puț, mama adoptivă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lat și gesturi largi, domnul președinte Gigi pătrunde în incinta institutului de cercetări macro-nu-știu-ce. Domnia sa prețăluiește din priviri ce vede, comentează, rostește replici istorice pentru camera de luat vederi. În jurul domnului președinte forfotește un soi de vechil cu laibăr și pălărie, care deschide calea, furnizează explicații la machețică, se bagă în seamă, pune o pilă - poate vrea domnul președinte și niște vin ecologic de la savanții ăștia, nu numai pășune pentru Steaua. Domnul președinte Gigi nu vrea - privește mioritic peste halca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
hârtie cerată, după care, înaintea prânzului, cu părul ei alb și privirea semeață (din același tablou), ascundea pachetul în șifonier și-și închidea ușa camerei cu cheia. Mătușă bătrână, nu cu brâul de lână, ci cu umbrele de soare și pălării cu voaletă, Eufrosina poseda un simț aparte al pericolului, știa prea bine ce înseamnă copiii într-o casă de profesori tineri și exclama deseori „les barbares!“. Pe atunci, în chip bizar, bunicul meu era un băiețel. Iar băiețeii, dintotdeauna, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai tare, transformîndu-se Într-un ritm lent de swing, cu multe alămuri. — Uite, asta e pentru tine, a zis. Mi-a Întins o cutie de floricele. Cutia era roșu cu alb și pe ea era poza unui clovn, și din pălăria lui erupea un gheizer de floricele. Și a Început să danseze acolo, În mijlocul vechii odăi a lui Jerry. N-o văzusem niciodată dansînd așa, decît poate uneori În mintea mea. Era genul de dans fără pași clari pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mijloace naive, pregătite cu grijă pentru strîngerea de fonduri În folosul unei cauze. Iată-l pe nelipsitul păstor, chemat să prezideze vreun joc de noroc destul de nevinovat; o bătrînică Într-o rochie cu imprimeu, lungă pînă la glezne și o pălărie de vară cu borurile pleoștite, se foia de colo pînă colo emoționată, În ciuda aerului ei oficial, organizînd „goana după comori“; (un petec restrîns de pămînt, ca o grădiniță pentru copii, era Înțesat de țăruși care indicau posibilele locuri unde erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acuarele. — Ia loc, te rog, fă-mi o cruce În palmă cu o monedă de argint. — E atît de Întuneric! Dar acum Începea să deslușească prin Întunericul din cort: da, femeia purta o Îmbrăcăminte țărănească, iar pe cap avea o pălărie enormă, de sub care Îi cădea pe umeri un fel de văl. Scoțînd din buzunar o jumătate de coroană, trase cu ea o cruce În palma femeii. — Întinde mîna! Întinse mîna, iar ea i-o apucă zdravăn, ca și cînd ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se grăbeau s-o Încheie, dar Arthur Rowe nu mai avea nimic de cîștigat. Se mulțumi să privească, ținînd Într-o mînă cozonacul și În cealaltă exemplarul din Micul duce. — Am rămas foarte tîrziu, foarte tîrziu, se tîngui cucoana cu pălăria pleoștită. Dar, În ciuda orei tîrzii, se mai ivi un mușteriu care socotea că merită să plătească intrarea; dintr-un taxi coborî un individ care porni spre cortul ghicitoarei. Ai fi zis că-i un păcătos zorit să se spovedească, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
muzica alămurilor se stinsese În timpul acestei scurte, dar penibile dispute. — Bună seara, zise Rowe. Dar nu i se Îngădui să plece; un soi de delegație venea să-i dea o mînă de ajutor domnului Sinclair, În frunte cu bătrîna cu pălăria pleoștită. — Mă tem că vă aduc o veste proastă, spuse ea zîmbind sfios. — Și dumneata vrei cozonacul! exclamă Rowe. Femeia de la tarabă rosti, zîmbind cu un aer protector: — Trebuie neapărat să-mi dați Înapoi cozonacul! Vedeți - s-a produs o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să-l iau Înapoi. Îți plătim un preț rezonabil. Cine sînt „ei“? Știa Însă foarte bine despre cine era vorba. Îi venea să rîdă gîndindu-se la grupul acela caraghios - parcă-i vedea cum vin, pe gazon, Înspre el: bătrîna cu pălăria pleoștită (negreșit picta acuarele În orele libere), cucoana aceea bizară care condusese licitația și uluitoarea doamnă Bellairs. Își trase mîna din strînsoarea celuilalt și spuse, zîmbind: — Ce fel de joc e ăsta? La ce vă mai poate folosi acum cozonacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
foarte experimentat. Domnul Rennit Îl prezentase la Început ca „A-2“, dar peste cîteva minute, distrat, Îi spusese pe nume: Jones. Acest Jones era un om mărunțel, foarte șters la prima vedere, cu un nas subțire și ascuțit; purta o pălărie de fetru cafenie, cu panglica soioasă și un costum gri, care avusese probabil o altă culoare cu ani În urmă. În buzunarul de la piept avea prinse un creion și un stilou. CÎnd Îl priveai mai atent, Îți dădeai seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
le ignori, a unor promisiuni niciodată ținute... Însăși crima căpăta un soi de demnitate În comparație cu această experiență de mîna a doua, cu această complicitate tăcută la Împlinirea unor pasiuni secrete și Înfricoșătoare. Cu spatele rezemat de perete, ținîndu-și În mînă pălăria de fetru, Jones ascultase discuția dintre Rowe și domnul Rennit, fără să ia parte la ea, ca și cum ar fi tras cu urechea la o ușă de hotel. Domnul Rennit, convins pesemne că Întreaga anchetă nu era decît capriciul năstrușnic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să Încerce să mă omoare, pentru că, deși cozonacul nu mai există, am știut de existența lui și de intenția unor persoane de a intra În posesia lui. Așa că asta trebuie să facă Jones - să mă păzească. Stînjenit, Jones tușise, frămîntîndu-și pălăria pentru a atrage atenția patronului său. — Ce-i, A-2? Îl Întrebă domnul Rennit. — Nu se poate, sir, răspunse Jones. — Cum așa? — E contrar uzanțelor, sir. — SÎnt de acord cu Jones, spuse domnul Rennit. Totuși, În ciuda părerii lui Jones, Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ei. Întreaga poveste devenea parcă o glumă, cu neputință de luat În serios. Nu, nu-mi amintesc nimic altceva, răspunse Rowe. Hilfe se uită pe fereastră. — Vino Încoace puțin, domnule Rowe, spuse el. Îl vezi pe omulețul acela cu o pălărie maro, ponosită? A sosit imediat după dumneata, și parcă așteaptă... Uite-l cum se plimbă de colo pînă colo. Se preface mereu că-și aprinde o țigară, dar o face prea des. Iar acum cumpără a doua oară un ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]