1,696 matches
-
liniște, că pot să aud susurul apei care curge în grădină. Încep să transpir și gulerul mi se pare strâmt. Tung Chih își bagă un deget în gură. Sigur îi e foame! Șansa ca el să aleagă sigiliul din piatră pălește. Își reia mersul târâș. De data asta, pare oarecum motivat. Eunucii își pun mâinile de jur-împrejurul mesei pentu a preveni căderea lui Tung Chih. Împăratul Hsien Feng se apleacă din jilțu-i de dragon - Își ține capul cu ambele mâini, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
camera mea. Ultimele lui vorbe îmi răsună în minte cât e noaptea de lungă: — Încă un cuvânt și vei fi răsplătită cu o funie ca să te spânzuri! Nuharoo m-a invitat la o plimbare prin grădina ei. Spune că tufele, pălite de o brumă înghețată, au atras o specie rară de fluturi. Îi spun că nu am chef de fluturi. S-ar putea să fie molii. Oricum, sunt frumoși. Fără să-mi acorde atenție, ea continuă: Hai să mergem să prindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
stăm prost dacă s-a ajuns să se cadă în genunchi în fața creației literare care nu caută, în mod premeditat, nici o rază de lumină într-o lume în care consumul de lumină fizică al așezărilor umane de pe pământ face să pălească, în nopțile senine, luna de pe ce$... " Da, da. Da, da," mormăia cititorul meu, care era un vechi prieten, cercetând rafturile, nu prea atent la spusele mele, da, da! Și își alegea de ici, de colo cîte-o carte. Da, da, te
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe care ruginea o tablă. Dar ea n-a putut să-mi spună nici măcar tristețea celor ce s-au dus. În cimitir o cioară cîrîia într-un prun, suspectîndu-mă cu ochi bănuitori. O țarcă se înveselea pe streșina zăplazului. Iarba pălită de brumă avea o coloare mohorîtă; totuși în ea se preumblau buburuze pîntecoase și gîndăcei multicolori. Soarele privea peste păduri, pe deasupra satului, cu o puzderie de ochi aurii. Niște viței, în ocolașe, mugeau subțire iar în șesul deschis sub așezări
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pare că nu ideile au importanță; oricum timpul le schimbă în erori. Importanți sînt oamenii, care vor să trăiască fiecare în felul său. Trăind - iubesc, urăsc, suferă, ca să ajungă undeva. Se află sub imperiul unor biete sentimente în fața cărora ideile pălesc. Mă îngrozește planificarea sufletească. În numele unei idei impuse, cum să-l urăsc pe cel pe care l-am stimat? - Ochiul tuturor se va forma în lumina unei necesități deplin înțelese. Aceasta este legea iar înțelegerea ei dă sentimentul libertății. Nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca pe unul dintr-ai lor și, față de mine, își supravegheau cuvintele. N-aveam nici un chef să le ascult poveștile iar stoica lor cumințenie începea să mă irite. Dacă ar fi să caut un cuvînt potrivit, aș zice că „mă pălea” nostalgia, nici nu știu după ce. Expresia aparținea lui nea Manalache care, în cele mai inefabile situații, reacționa concret. Numai pe el îl „pălea” scîrba sau boala, dacă nu chiar în același loc, dar sigur în același mod în care îl
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cumințenie începea să mă irite. Dacă ar fi să caut un cuvînt potrivit, aș zice că „mă pălea” nostalgia, nici nu știu după ce. Expresia aparținea lui nea Manalache care, în cele mai inefabile situații, reacționa concret. Numai pe el îl „pălea” scîrba sau boala, dacă nu chiar în același loc, dar sigur în același mod în care îl călca o oaie ori îl împungea un bou. Nostalgia mi se agăța de suflet ca pîcla după ploaie de crengile unui brad. Cînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
șleauri și șanțuri până rupsese o roată a căruței, iar pe el Îl azvârlise În țărână - spre Încredințare Își dezbrăcase cămașa ca să arate juliturile de pe brațe și de pe coaste. Asta, Însă, n-ar fi fost lucrul cel mai rău - Directorul pălise -, căci o roată se poate drege, iar pielea, dacă n-are vreun ciolan rupt pe dedesubt, se tămăduiește și singură; partea cea mai supărătoare a Întregii Întâmplări fusese că, de la atâta spaimă și sălbatică smucitură, iapa lepădase după ce, sfârșită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deasupra satului nostru și abătea grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea ușei; închega apa numai cu două picioare de vacă, de se încrucea lumea de mirare; bătea pământul, sau păretele, sau vrun lemn, de care mă păleam la cap, la mână sau la picior, zicând: «Na, na! », și îndată‐mi trecea durerea... când vuia în sobă tăciunele aprins, care se zic e că face a vânt și vreme rea, sau când țiuia tăciunele, despre care se zice
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
partea lor, având în vedere cel fel de om e Nobunaga, dar am zâmbit la auzul acestei șicane. Surâse trist, forțat, iar Hanbei încuviință tăcut, din cap. La vremea când toate întrebările și povestirile se sfârșiră, cerul nopții începuse să pălească. Oyu pregătea supa în bucătărie. Oamenii erau obosiți, după ce stătuseră de vorbă toată noaptea, așa că, luară micul dejun și traseră un pui de somn. Când se treziră, se așezară din nou la discuții. Că tot veni vorba, îi spuse Hanbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soiuri. O pasăre cântătoare zbură foarte aproape de pământ, de parcă ar fi căzut, bătu din aripi și fugi speriată. În același timp, dinspre un șir de pruni se auzi, pe neașteptate, un glas: — Sunteți acolo, stăpâne? Am vești importante. Chipul vasalului păli. — Adună-te. Un samurai trebuie să vorbească stăpânit despre problemele importante, îl mustră Shoyoken. Shoyoken nu făcea numai să-l admonesteze pe tânăr, ci încerca și să-și liniștească nepotul. Spre deosebire de obișnuita sa manieră decisă, Katsuyori pălise, fiind surprins. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
importante. Chipul vasalului păli. — Adună-te. Un samurai trebuie să vorbească stăpânit despre problemele importante, îl mustră Shoyoken. Shoyoken nu făcea numai să-l admonesteze pe tânăr, ci încerca și să-și liniștească nepotul. Spre deosebire de obișnuita sa manieră decisă, Katsuyori pălise, fiind surprins. — Nu e un fleac. Credeți-mă că e ceva foarte important, stăpâne, replică Genshiro, în timp ce se prosterna. Kiso Yoshimasa din Fukushima a trădat! — Kiso? Glasul lui Shoyoken exprima un șoc care era jumătate îndoială, jumătate refuz. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se ridică deodată în picioare. — Ia ascultă, Cap de Kumquat! Stăpânindu-se, Mitsuhide se prosternă la picioarele seniorului. Simți nervurile reci ale unui evantai lovindu-i de două-trei ori ceafa. Da, stăpâne? Culoarea, beția, chiar și luciul cheliei lui Mitsuhide păliră dintr-o dată, căpătând culoarea lutului. — Ieși din încăpere. Evantaiul lui Nobunaga i se dezlipi de ceafă, dar numai pentru a arăta spre coridor, întocmai ca o sabie. Nu știu ce-am făcut, dar, dacă v-am jignit cu ceva, stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de banchet goală și au strigat insulte: „Ăsta-i conacul gol al Seniorului Mitsuhide? Nu-i de mirare că pute a pește stricat. Cu un ghinion și-o dizgrație ca astea, lumina care lucește pe capul ăla de kumquat o să pălească imediat.“ — Nimeni n-a criticat faptele Seniorului Nobunaga ca fiind nechibzuite sau nedrepte? — Trebuie să existe unii vasali care au înțeles. Ei ce spun? — În zilele de după plecarea Domniei Sale, s-a ținut banchetul pentru Seniorul Ieyasu, așa că la castel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
după el, Mitsuhide urcă o scară de piatră cu trepte înalte. Tocmai când ai fi zis că urma o porțiune orizontală, treptele începeau din nou. Pe măsură ce urcau, verdele închis al chiparoșilor se întuneca și mai mult, iar violetul cerului văratec pălea spre seară. Simțeau apropierea nopții. Cu fiecare pas, simțeau pe piele scăderea bruscă a temperaturii; în vârful muntelui era simțitor mai frig decât fusese la poale. — Domnul Shoha vă trimite scuzele sale, îi spuse Gyoyu lui Mitsuhide când ajunseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un zgomot greu de definit și un înspăimântător curent de energie. Orice om, cât de puternic, e firesc să se simtă nedumerit într-un asemenea moment. Sângele se retrase chiar și din obrajii lui Nobunaga, iar pajii care-l slujeau păliră cu toții. Dar probabil că nu stătură nemișcați mai mult timp decât să respire de două ori. Aproape imediat, cineva veni în fugă pe culoarul din apropiere, cu mare viteză. — Stăpâne! Stăpâne! răcni un om. Pajii răspunseră în cor: — Domnule Ranmaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moartea lui Muneharu. Prețuiesc loialitatea mai presus de orice altceva și nimeni, de la Seniorul Terumoto până la cel mai de jos vasal al său, nu s-ar supăra pentru acest sacrificiu, chiar dacă înseamnă pierderea tuturor provinciilor de la apus. Cerul începea să pălească; în depărtare, se auzea un cocoș. Noaptea făcea loc zorilor celei de-a patra zi din lună. Ekei nu voia să accepte, iar Hikoemon refuza să cedeze. Se blocaseră. — Ei bine, nu mai e nimic de spus, conchise fatalist Ekei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ce, crezi că m-aș lăsa rănit de lancea din bambus a vreunui hoț vagabond? — Nu-ți pierde concentrarea! Mergi mai repede. Abaterile din drum nu aduc decât necazuri. — Ce-i cu Domnia Sa? Cu toții se întoarseră. — Uite, acolo! Dintr-o dată, păliră. Cam la o sută de pași în fața lor, Mitsuhide căzuse de pe cal. Mai rău, se zvârcolea pe pământ, gemând în agonie, și părea să nu se mai poată ridica în picioare. — Stăpâne! Shigemoto și Tatewaki descălcară și fugiră la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
băutură, unchiul meu s-a culcat. Apoi, când i-a cerut Maimuțoiului să vină și să-i maseze picioarele, Maimuțoiul nostru plin de tact s-a supus bucuros. Tuturor celor de față le pierise starea de euforie plăcută. Chipurile le păleau, în timp ce în gură simțeau un gust acru. Nu era o situație oarecare. Se prea putea ca, dincolo de ziduri, nu foarte departe de banchet, în umbra copacilor și pe sub podele, să se afle săbii, lănci și arcuri ascunse de membrii clanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dumitale. Și Joemon plecă repede, fără a mai lungi discuțita. Dădu pinteni calului pentru a-și grăbi înapoierea, la fel cum făcuse și la venire. La fel plecă și al treilea mesager, iar, la vremea când sosi al patrulea, soarele pălea la apus. Bătrânul războinic, Ota Kuranosuke, vasal veteran și aghiotant personal al lui Katsuie, vorbi îndelung. Totuși, se referi mai mult la relația dintre unchi și nepot, decât la ordinul propriu-zis și-și dădu toată străduința să înmoaie poziția rigidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asculte și zâmbindu-le disprețuitor. — Of, nepotu-meu ăsta o să-mi scurteze zilele, se lamenta Katsuie, abia putându-se stăpâni. Când se află despre zâzania internă din statul major - faptul că îndărătnicia lui Genba era criticată de Katsuie - bucuria din tabără păli. — Alt trimis a părăsit tabăra. — Cum? Încă unul?! Du-te-vino-urile repetate între tabăra principală și Muntele Oiwa îndurerau inimile războinicilor. De o jumătate de zi, Katsuie simțea că i se apropia sfârșitul. În timp ce aștepta întoarcerea celui de-al cincilea emisar, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Seniorul Hideyoshi, relația dumneavoastră cu Seniorul Hideyoshi se va reface fără greutate. Pe neanunțate, Inuchiyo îl lovi în piept. — Tacă-ți gura! tună el. Murai se împletici înapoi, spre peretele de scânduri din spatele lui, abia ținându-se să nu cadă. Pălind la față, avu prezența de spirit de a nu rămâne în picioare, dar nici să se întindă complet pe podea. Privindu-l crunt, Inuchiyo îi vorbi cu o furie nedisimulată: — E scandalos să-i șoptești seniorului tău la ureche un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
au venit păsările și au mîncat-o. 5. O altă parte a căzut pe un loc stîncos, unde n-avea mult pămînt: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pămînt adînc; 6. dar, cînd a răsărit soarele, s-a pălit; și, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat. 7. O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat-o, și n-a dat roadă. 8. O altă parte a căzut în pămînt bun: a dat roadă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
a tras lângă el: Uite, fiule, acolo drept înainte, Steaua Polară. Pe acolo trece osia lumii, în jurul căreia ne rotim cu toții... Priveam la cerul nesfârșit, căruia bătrânul știa să-i dea viață prin spusele lui...La un timp, glasul începe să pălească, semn că a obosit și ar fi vremea să mergem la culcare. Sfințite, nu-i cumva timpul să ne retragem? Tot vorbind, timpul a trecut și... Și ...Hai la culcare, moșnege! Nu înainte, însă, de a umbla în „lada de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
se aud pașii bătrânului prin curte. Știu că trebăluiește și, cum îi este feleșagul, nu se grăbește niciodată. Mă uit pe geam. Soarele e încă sus, așa că bătrânul mai are destulă vreme până la vecernie. Când lumina din chilioară începe să pălească, aud clar cântarea ce se prelinge din biserică. Citesc mereu cu așteptare în suflet...Știu că din clipă în clipă bătrânul se va arăta. Și nu m-am înșelat, pentru că după puțin timp îi aud pașii moi apropiindu-se...Se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]