6,411 matches
-
păcatele mele. Este cu nouășpe ani mai mare. - Dar ce-ți trebui, femeie, ca la optsprezece ani să te măriți cu unul așa de vârstnic? Că bogat văd că nu este. - Ei, domnu' doctor. Necazurile și gurile multe din casa părintească. Nici tatăl meu nu era mai breaz ca soțul. Cel puțin al meu s-a luat de băutură mai târziu. La început a fost bine și frumos, dar odată cu apariția a încă două guri în casă și după ce l-au
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
dă sentimentul de solidaritate. Iar solidaritatea - „ținerea laolaltă a celor ce se află despărțite” - amintindu-ne de Heidegger, este însăși identitatea. Tot el definește bine limba ca fiind „locul de adăpost al ființei”. Refugiul în dimensiunea de securitate a graiului părintesc și „ținerea laolaltă”, crearea unui liant al celor de viță românească, păstrarea identității, este și ceea ce reușesc revistele diasporei, dar editate, câteva, și în Țară, în format electronic care asigură accesul universal-planetar instantaneu, inclusiv al celor rămași (într-o altfel
ACASĂ, DIN ÎNDEPĂRTATE ZĂRI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367134_a_368463]
-
asumat. Îmi întorc privirile spre un grup de tablori de o eleganță coloristică deosebită, un transfer de suflet spre „acasă”, un dor așezat printre dealurile ce au căpătat gust de pamânt reavăn, de grâu copt și fân cosit, de case părintești în care copilăria se ascunde pe după colțuri încercând să păcălească timpul. Totul pare gata pregătit pentru ca viața să înceapă din acest moment unic, conștient că relația noastră cu natura, este darul vieții venit din Ceruri. Dacă ar fi să aibă
CALATORIA DE LA SACRIFICIU SPRE BLASFEMIE SI RETUR, CU FLORINEL-CONSTANTIN ANDRISAN de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367169_a_368498]
-
doamnă trecută de maturitate, distinsa, culta, misterioasă.” Soțul ei, Alec, “a fost cândva profesor universitar... apoi profesor într-un sat de pe lângă capitala țării.” Cei doi locuiesc într-un mare oraș din Muntenia, unde au revenit “după ce el a dobândit casă părinteasca luată de comuniști și dăruita unui reprezentant al noii clase din acea vreme, aparținând "burgheziei proletariatului".Pe patul de moarte, Lăură îi oferă scriitoarei, jurnalul ei intim, sperând că aceasta se va îngriji să fie publicat. Întreaga carte se concentrează
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
un soclu de piatră de Măgura, lucrată în bronz, dezvelită în octombrie 1974. Am fost întâmpinați de doamna muzeograf Fănuța Gorgan care cu multă amabilitate și sensibilitate ne-a dat explicațiile necesare. Casa Memorială „Vasile Voiculescu” reconstruită după modelul casei părintești are o arhitectură cu temelie de piatră, specifică localității, cu hol pe mijloc și patru camere dispuse simetric câte două de o parte și de alta a acestuia. A fost inaugurată în octombrie 1989. Pe peretele exterior, comun cu prispa
CASA MEMORIALĂ „VASILE VOICULESCU”, LĂCAŞ DE CULTURĂ ŞI OSPITALITATE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368612_a_369941]
-
în față și distruge înfruntată piept la piept. Așa ai crescut... iar acestea-s perlele aninate la diadema ce ți-a însemnat-o cântecul pe lumina frunții. Zburdai, te jucai, priveai, ascultai, cântai, te minunai... îți petreceai ziua în satul părintesc, sub ochii mamei și tatii. Serile, pentru toți copiii sunt părțile de ziuă cel mai adânc atrăgătoare în visuri pe care tot restul vieții le reconstituim topiți de plăcere premeditată. Cum erau serile tale? Îmi aduc ș-amu aminte Mâinile
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
zgârcenie, cu zgârcenie va și secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie cu dărnicie va și secera" (2 Corinteni 9, 6).„Cel ce are milă de sârman împrumuta Domnului" (Pilde 19,17). Iar Dumnezeu va răsplăți mereu prin mărini-moasa-I răsplătire Părinteasca. „Fericit cel care caută la sărac și la sârman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul. Domnul îl va păzi pe el și îl va păstra în viață. Domnul îl va întări pe el pe patul suferinței
SFÂNTUL NICOLAE ÎN TRADIȚIA CREȘTINĂ ȘI ÎN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368707_a_370036]
-
Fiu, și jos rob! Sus Împărat, și jos năimit! Sus bogat, și jos sărac! Sus închinat, și jos numărat între birnici (plătitori de biruri)! Sus având scaun dumnezeiesc, și jos odihnindu-se în peșteră proastă! Sus, sânul cel necuprins și părintesc, și jos, un loc hrănitor de dobitoace și o peșteră! Sus, lucruri mari, și jos, scutece mici: Cel ce dezleagă păcatele Se înfașă, Cel ce hrănește era hrănit, Cel necuprins Se vedea Prunc, Cel ce sloboade izvoare Se împrumuta de la
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
Acasa > Cultural > Traditii > CEI ȘAPTE ANI DE ACASĂ Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului În ceea ce privește familia am putea începe cu un text din Dostoievski care spune: "Suprema pedagogie este casa părintească". Psihologul N. Mărginean, căutând să facă un sondaj în privința influenței pe care o are mediul și ereditatea asupra formării persoanei afirmă: Dacă ar fi ca acțiunea mediului social să fie egală cu cea a eredității anume 50% acordate mediului, 25
CEI ŞAPTE ANI DE ACASĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363636_a_364965]
-
oglinda de sânge chipul. Am luat o înghițitură, apoi am reluat povestea, căci privirile celorlalți erau ațintite, curioase, asupra mea. - Într-o noapte, acum câțiva ani, am visat-o pe maică-mea ... Se făcea că ne plimbam prin grădina casei părintești, povestind una, alta. Știam că e moartă și totuși discuția cu ea o purtam de parcă nu s-ar fi despărțit de noi, de această lume, în urmă cu aproape zece ani. Fața îi era cuprinsă de același zâmbet blând care
LIGA SCRIITORILOR MARAMUREŞ INTRĂ ÎNTR-O BINEMERITATĂ VACANŢĂ. ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363704_a_365033]
-
se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușuma bine cu șomoiog ul de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului de la trupele rusești cartiruite în plevar[2]. Le aruncă un braț de iarbă cosită în grabă de pe marginea
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
biruință, fie în înfrângere, au rămas statornici în credință. Un exemplu al modului în care Dumnezeu este prezent în viața omului îl poate oferi viața lui Avraam. Când acesta era de 75 de ani, la chemarea lui Dumnezeu părăsește casa părintească și țara în care se născuse și pleacă spre Canaan, „neștiind încotro merge” (Evr. 11, 8). Trebuie să ne imaginăm tăria credinței lui care i-a dat puterea de a lăsa totul în urmă și de a pleca în necunoscut
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept ... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea! Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea ... Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă bună,/ Gustul lor e mătrăgună./ Amară pâine manâncă,/ Dorul de țară-l usucă ... Dor și numai
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > DESPRE SACRIFICII PĂRINTEȘTI Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1306 din 29 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Prin anii '80 stăteam la o coadă și discutam amical cu cei din jur. Era o coadă liniștită, încă nu “băgase” nimic. După ce venea vestea
DESPRE SACRIFICII PĂRINTEŞTI de DAN NOREA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349539_a_350868]
-
primesc uneori apelativul “Maestre” ? Cu același efect ca la măgarul lui Arghezi. Dar de Crăciun ne adunăm cu toții, se umple sufrageria, mie mi se umple inima și prin minte îmi trece o idee fugitivă: “A meritat!” Referință Bibliografică: Despre sacrificii părintești / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1306, Anul IV, 29 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DESPRE SACRIFICII PĂRINTEŞTI de DAN NOREA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349539_a_350868]
-
să-și trăiască viața. (...) Motocei mâțelor lui Nică torcălăul... În apropiere de Tg. Neamț, un scurt popas la Humulești, aici unde a văzut lumina zilei Nică a Petrei, cel care avea să devină clasicul literaturii române Ion Creangă. „La casa părintească din Humulești, la prichiciul vetrei cel huruit, unde lega mama o sfară cu motocei de crăpau mâțele jucându-se cu ei...” cu ferestrele pline de mușcate în floare, călcam pe urmele copilului de 11 ani cât aveam și eu atunci când
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea!.../ Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea.../ Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă bună,/ Gustul lor e mătrăgună./ Amară pâine manâncă,/ Dorul de țară-l usucă... Dor și numai
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea!.../ Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea.../ Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă bună,/ Gustul lor e mătrăgună./ Amară pâine manâncă,/ Dorul de țară-l usucă... Dor și numai
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
îl transforme într-un copil „altfel” decât cei de vârsta lui. Neavând la cine să se plângă și nici cine să îl protejeze, maturizat înainte de vreme, Toni ridică în jurul său un zid în spatele căruia își ascunde nevoia ocrotirii și dragostei părintești. Zidul este clădit din speranțe. Speranțe că într-o zi așteptările se vor concretiza în calculatorul mult visat ce l-ar face independent chiar și de unică lui prietenă Simina. Personajul Toni apare atât de bine conturat, trăirile copilului sunt
METEOROLOGUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350340_a_351669]
-
trăiască bătrânețele cu aceleași griji pe care le-a avut întreaga viață la care se adaugă creșterea nepotului. Larisa, chiar dacă este trecută de anii majoratului nu se deosebește sufletește de micul Toni. Deși crește alături de mama și de tata, dragostea părintească se rezumă la asigurarea nevoilor financiare, singura valoare ce îi este transmisă fiind importanța banului, care atunci când îl ai nu prea contează cum este câștigat. Toate aceste personaje, ce întregesc două povești care se intersectează la un moment dat, sunt
METEOROLOGUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350340_a_351669]
-
afară? spuse Condurache, plimbându-și palma pe spatele fetei, mângâindu-l în alunecarea mâinii sale puternice peste bluza subțire. Gabriellé nu a considerat un gest nelalocul lui faptul că profesorul și-a plimbat mâna pe corpul său, într-o mângâiere părintească. Chiar îi plăcu. Îl simțea mai apropiat, ca pe cineva din familie. Parcă nu mai era profu' - zbir de care se temea tot liceul și care lăsa corigenți pe bandă rulantă. - Ai să vezi ce cafea specială ți-am pregătit
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
discipolul și-a torturat maestrul, când logodnica și-a cununat alesul cu securitatea, când cel scăpat din mare primejdie și-a ucis salvatorul, când dezertorii și trădătorii au fost puși în onoruri, ierarhii și demnități, când sistemul-comunist, a uzurpat Vatra părintească a Neamului daco-român primitor de Dumnezeu și străini, și când Răscumpărătorul omenirii, a fost hulit, batjocorit, întemnițat și ucis de milioane de ori prin cei sacrificați în numele LUI. A fost însă și vremea, cănd Biserica și-a dat Marea Jertfă
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
familiei. Aici cunoștințele de germană ale inginerului se dovediră zdrobitoare întrucât explică pe înțelesul tuturor cum funcți- onează foraibărul, obertainul și oberlihtul, plus holșuruburile. Oricum, fericiți și bine dispuși pe când începuse să se însereze au ajuns cu bine la casa părintească de la Fâlfani, unde au fost întâmpinați cu acea ospitalitate, vestită de acum, a oltenilor de la sat. Mama Timonei se opri din smuls părul abia după ce acesta îi explică despre ce este vorba și că, dacă se descurcă bine, nemții le
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
precum haiducii de odinioară, bogățiile de necuprins ale norocoșilor lor consăteni (prost să fii noroc să ai cum bine spusese moș Mucalău, un înțelept local). Numai că, he, heee, familia Călcâi nu era formată din proști! Înfruntând cu vitejie blestemele părintești, au încărcat totul în Dacia lor și p-acilea ți-e drumul, nu s-au mai oprit decât la Filiași, acasă, în dragul lor apartament, unde au pus la vedere toate cadourile, iar mai apoi, atunci când venea cineva în vizită
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
nu marchează numai o legătură de sânge, ci și una de loc. Legătura cu locul vine odată cu trecutul și elementele tradiționale ce le păstrează și din care omul trage substanță. Această intimitate cu spațiul original, al satului și al casei părintești, sau cu spațiul cosmic, este un semn al experimentării pe plan interior a spațiului și a naturii sale calitative“. Despre noțiunea de timp și determinare A vorbi despre timp înseamnă a pătrunde în intimitatea ființei, dezvăluind resorturile ultime ale credinței
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]