1,293 matches
-
bunici, sunt nepoții și strănepoții, dacă-i vom apuca. Trebuia să ne gândim la ei, să sădim și în sufletul lor o sămânță de speranță care să rodească; să adormim și să ne trezim cu ei în gând; să fim părtași la visele lor și să-i ajutăm, pe cât posibil, în realizarea propriilor vise! Să ajungă și ei bunici sau străbunici atunci când le-o veni rândul! Prin ei vom trăi și noi! Urmă câteva clipe de tăcere. Siona Bidaru, cu ochii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
unii îi încununează fapta, iar pe alții îi veselește viața evlavioasă. În gândirea nicetană, privegherea este socotită ca o purificare după cinci zile și cinci nopți în care omul s-a îngreuiat printr-o amorțire trupească și s-a făcut părtaș la „fapte lumești”. Practic, ea este o îndeletnicire folositoare spre sfințenie, de care nu trebuie să se rușineze cineva. De folosul privegherii se împărtășesc și cei buni și cei răi. „Dacă ești sfânt - spune Sfântul Niceta - iubește privegherile ca să păstrezi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Unul Născut Fiul Lui, aceeași, spune, va fi întru noi și Însuși Fiul lui Dumnezeu va fi întru noi. Și pe drept cuvânt! Căci odată ce s-a făcut rudenie cu noi prin trup și ne-a făcut pe noi împreună părtași ai dumnezeirii Sale, ne-a făcut pe toți rudenii ale Lui”. (Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale, cuv. 6, în Filocalia..., vol. VI, p. 139) „... S-a pogorât din ceruri ...” „Căci S-a pogorât la smerenie și S-a arătat
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
e mai bună fecioria. Calea pe care a venit Stăpânul în lume trebuie să fie mai măreață decât calea pe care am venit noi. A fost cale împărătească; iar Împăratul vine pe o cale mai măreață. Împăratul trebuia să fie părtaș și nașterii noastre, dar nașterea Sa trebuia să se deosebească de nașterea noastră. Și a împlinit și una, și alta: S-a născut ca noi, pentru că S-a născut din pântece; dar mai presus de cum ne-am născut noi, pentru că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cel spânzurat pe lemn (Gal. 3, 13). De aceea s-au hotărât iudeii să-L răstignească pe lemn, pentru ca astfel să-L facă de batjocură. De aceea au fost răstignit cu El și doi tâlhari, pentru ca astfel să se facă părtaș lor și să se plinească ceea ce s-a zis: și cu cei făcători de rele a fost numărat (Is. 53, 12). Dar cu atât mai mult strălucește adevărul și cu atât mai mult devine luminat! Când atâtea uneltiri se fac
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și desface. Având în mintea noastră aceste gânduri, vom izbuti, negreșit, să ducem o viață cu totul fără de păcat. Într-adevăr, cine este acela care, crezând că trăiește din El, prin El, și întru El, ar putea cuteza să facă părtaș al unei vieți ticăloase pe Cel ce cuprinde întru El viața fiecăruia dintre noi?” (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, în PSB, vol. 30, p. 465) „Căci ne umplem de viață prin împărtășirea de Duhul și stând
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de întâia mărime, a adăugat limbajului liric știut sunete inconfundabile; frapează o regie de spectacol-confesiune, un "narativism" bazat pe sugestie și imprevizibil, un mod de a imprima concretului, ordinarului, o undă de mister. Acestea, toate, configurează fenomenul Stănescu. Lectorului, devenit părtaș, nu-i rămân în memorie strofe ori sintagme oximoronice; primează fervorile, atitudinile, fronda, o anumită demonie, într-un cuvânt un suflu de umanitate revărsată. Mormane de antiteze așteaptă în atelierul faurului, care, copleșit, dă aripi paradoxurilor, impunându-și, rar, pauze
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
adevărata noastră identitate. Cred că problema Eu-lui ține de multiplicitate, de un nivel redus de conștiință. Cu cît conștiința crește, cu atît înțelegem cine suntem cu adevărat. Iisus ne-a dăruit mai mult decît a pierdut Adam, ne-a făcut părtași la viața Spiritului. Adevărata mea identitate nu se naște și nu moare: mă identific cu ea și sunt fericit în continuă adorare, pentru că nu sunt alcătuit din timp. Vorbesc filosofii cu voluptate despre "condiția umană". Dl. Liiceanu susține chiar că
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
căror împovărare, au fost strivite destine nevinovate. În aceste timpuri, peste cei mai mulți dintre noi s-a înstăpânit, însă, frica născută din pasivitate. Am fost poate prea lași că să ne împotrivim delirului unor dictatori. Am preferat să fim târâți ca părtași la ororile lor decât să-i înfruntăm. I-am lăsat să suspende democrația. În zvârcolirile somnului greu, câțiva au pătruns în sanctuar și au răsturnat menorah, iar flacăra lumânărilor aprinse a cuprins și mistuit sinagoga. Fără să ne dăm seama
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
culcat în patul unde fusese asasinat este adus în fața regelui Henric al VI-lea, iar acesta deslușește, privindu-l, toate semnele unei crime, ca și cum trupul lui Gloucester ar fi putut să-i vorbească. La sfârșitul actului, când cardinalul de Beaufort - părtaș, alături de Suffolk, la uciderea lui Gloucester - moare la rândul său, totul se petrece ca și cum fantoma (ghost) ducelui Humphrey s-ar fi aflat lângă el. Nici o fantomă nu se arată ca atare pe scenă, nimic nu-i indică prezența efectivă în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
decît s-o construiască. În gnosticism, materia lumii nu are, În general, origine divină, ori dacă are, este vorba de rămășițe sau de emoții negative. Și pentru Marcion materia este negativă și ne-dumnezeiască. Întunericul maniheist este un principiu rău, părtaș la veșnicie cu Dumnezeu. În ciuda atît de coloratului mit al creației, bogomilismul se află la mare depărtare de aceste forme vechi de dualism. Ar putea deriva bogomilismul din paulicianism? Și acest lucru pare imposibil. Paulicianismul profesează dualismul radical a doi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
spiritele celeste, Îngerii Răului vor porni iarăși un război Împotriva lor. Acesta pare să fie unul dintre rarele exemple de dualism dialectic, circular, care ajunge din nou În punctul de plecare. Moneta da Cremona mai cunoaște și alte detalii. Diavolul, părtaș cu Dumnezeu la veșnicie, a creat toate lucrurile vizibile, inclusiv stelele. El este divinitatea din Vechiul Testament, pe care albigenzii Îl resping, cu excepția celor șaisprezece cărți ale Profeților, a Psalmilor și a celor cinci cărți ale lui Solomon. Unii dintre ei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bine. Veșnic în concurență cu alții... dând din coate, călcând pe alții în picioare...”. Alternativa oferită echipierilor de experimentatul monografist: „creșterea ta pe măsura unor rosturi noi pe care le capeți prin însuși faptul că de aici înainte te știi părtaș la toate și deci te simți tot atât de vinovat de înfrângeri precum și de mândru de toate izbânzile obștei tale”. Noi - se adresa el echipierilor - trebuie să trăim „viața micii obști a tovarășilor noștri”, iar „legea noastră, etica noastră va fi, de
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
nedeterminată la avutul obștesc), ale cărei rădăcini merg adânc în Antichitate. Satul devălmaș românesc a însemnat o formă de conviețuire socială specifică; grup biologic închis, rudenie de ceată, gospodării familiale asociate într-o obște condusă prin hotărâri luate de „adunarea părtașilor”. Respectul normelor comune era reglat prin „sfatul bătrânilor” sau al „oamenilor buni”. Ceata a funcționat ca o asociație de formare a tinerilor și de asistență psihosocială, ca un fel de „club” de inițiere cu o organizare internă riguroasă și norme
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
și de prelucrare a fructelor, a unor meseriași ca pantofari, croitori, cojocari. Micile ateliere instalate la parterul caselor funcționau mai ales când munca câmpului nu-i absorbea total pe „soți” și presupunea și activitatea de „transmitere” a acestor meșteșuguri altor părtași (de instruire practică). Cooperarea viza și sectorul aprovizionare-desfacere, înlăturându-se intermediarii din activitatea comercială. Normele vieții comunitare a coloniei, tacit și unanim acceptate, prevedeau instaurarea unui regim moral eficient, eliminându-se constrângerile degradante. Durata zilei de muncă era de numai
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
liber. Căutați împreună cu echipa dumneavoastră și cu cineva din exterior niște soluții. Notați acele soluții și apoi implementați-le. +++ +++ Epilog Efortul angajaților dumneavoastră de a identifica și rezolva problemele 80-20 nu numai că ajută la repararea problemelor, dar îi face părtași la soluție. +++ Ideea 106. Aveți motive sau scuze? Cea mai cruntă pedeapsă pe care o puteți aplica unei alte persoane este să nu comunicați cu ea. În închisori se numește „Izolare”, o celulă unde prizonierii sunt izolați de toți ceilalți
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
ascuns în pământ, el l-a acoperit ba cu crengi, ba cu buruiene, dar toate erau degeaba, că tot se vedea. Dumnezeu a văzut păcatele omului și din ceasul acela a făcut ca pământul să fie întunecat."148 Pământul este părtaș la evenimentele esențiale ale omului: nașterea pe pământ, uniunea nupțială pe pământ, moartea pe pământ, fiind și "martor la unele jurăminte și hotărnicii"149. 3. FOCUL Considerat "principiu de creație și de metamorfoză, centru de iradiere a vieții spirituale" 150
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pacate, pe cea lume focul îl arde. Dumnezeu sfântul, când merge, el în foc e învălit din toate părțile, ca să nu-l poată videa nime, și să vadă cineva un așa foc că merge prin cer, acela e Dumnezeu."154 Părtaș traiului de zi u zi, focul ia chip și asemănare umană, înstăpânind soarta casei: Cu focul trebuie să știi tare bine cum să te porți; vatra trebuie să o mături cu o petecuță anume pentru foc, sau cu o măturiță
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu aripi, da o aripă i-a luat Dumnezeu, că era prea tare. Sfârșitul lumei are să fie cu vânt, atunci are să fie vântul așa de mare, că va face una dealul cu valea și toate cele se vor prăpădi."167 Părtaș la facerea și desfacerea lumii, vântul devine hierofanie: "Vântul e duhul lui Dumnezeu. Vântul e gândul lui Dumnezeu. Vântul e Sfântul Ion"168; "Vântul e sfânt, e tare bun. Pe dânsul e pacat să-l blastămi; ba încă când auzi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lui Dumnezeu și s-au retras în lături și pământul stă deasupra apelor mereu până la vremea de apoi...".193 A. OBICEIURI FAMILIALE 1. APA În ritualurile de trecere, la români, apa antropomorfică descrie cadrul universal al desfășurării ceremonialului, făcându-l părtaș la procesualitatea logos-ului întemeietor de noi praguri existențiale care mijlocesc transsubstanțierea informalului, facilitând consacrarea. Ființialitatea universaliilor ontologice creează liantul dintre spațiul exterior, al gestualității ritualice și spațiul intern, ala limbajului poetic, în care elementul acvatic este tabu, rostirea ar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
În cele ce urmează, ne propunem să ilustrăm discursul poetic, specific creației populare din Bucovina, prin intermediul a trei "semne poetice nucleare": "cosmosul antropomorf", "omul-cosmos", "ghemul vieții". II.3.1. COSMOSUL ANTROPOMORF Supus cunoașterii, omul tradițional "a îmblânzit" universul, făcându-l părtaș la propriul destin. "Suflarea de viață", din care a prins chip lutul primordial, a fost transpusă, ritualic, în trupul materiei din care era plămădit traiul de zi cu zi și care s-a lăsat transfigurat de pecetea umanului. Soarta unui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
De mireasă / Pe șuierul vântului, / Din fundul pământului. / Druștele / Ți-s crucile / Sfeșnicul / Vătăjelul / Praporul / Ți-i nânașul / Mireasa ți-i clopotul, / Să se strângă norodul."89 Traiul zilnic se desfășoară în deplină comuniune cu viața cosmică, elementul universal fiind părtaș la trecerile și pe-trecerile lăuntrice: "Pământ negru mă hrănește, / Urâtul m-a-mbătrânit, / Că urâtul n-are leac / Decât pânză și toiag."90 Viețuirea antinomică dintre om și univers, bazată pe conștientizarea sentimentului de trecere și permanență, face posibilă continuitatea lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe bărbatul său la picioare și îndată s-a zdrăvenit"; "învățat de Agerul-Pământului, ajunse la zmeoaică."105 IV. AERUL Aflat într-un permanent dialog imaginar cu elementele originare, omul transformă cadrul natural într-un spațiu al confesiunilor directe, făcându-l părtaș la frământările lăuntrice: "Codrule, cu frunza ta, / Lasă-mă cu mândruța! / Eu, voinice, te-aș lăsa, / Dar ți-i mândra frumușea, / Îi face păcat cu ea / Și îmi pică frunza mea. / Mi-i lăsa, nu mi-i lăsa / Eu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Dumnezeu de zi și luna ochiul lui Dumnezeu de noapte": "Soarele zice că demult era pe lume, dar nu lumina. Tocmai atunci când s-a născut Christos a început soarele a încălzi și de la lună a se vedea."113 Soarele este părtaș la bucuriile și întristările omului tradițional, el face parte integrantă din tot ceea ce făptuiește: "Soarele e totdeauna suparat, numai de două ori pe an e vesel: în ziua de Blagoviștenie și în ziua de Paști. Atunci e așa de luminos
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
e ploaie sarată, ce o dau, de au băut din loc sarat, nu se face pâne. Ei dau ploaie cu broaște și alte cele. Dumnezeu pe balaur îl rânduiește să poarte și să facă după cum sunt oamenii de buni."358 Părtași la cunoașterea demiurgică, deținând adevărul începutului și sfârșitului, balaurii au fost transfigurați ca realități transcendente, într-un alt spațiu al devenirii, spațiul sacru: "La Dumnezeu, în cer, sunt balauri. Ei se fac aice pe pământ din șerpi și când se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]