1,786 matches
-
jenant urme de sos de mâncare, mai mult pudră de zahăr desigur dela ultimul dejun. Același costum de haine de proastă calitate, unde pantalonii mototoliți iar reverele dela haină șifonate nu făcea notă discordantă cu cravata atârnată neglijent În jurul gâtului, pătată de resturi de mâncare și unsuroasă de ți se făcea greață - totul atârnând pe el suficient de hazliu...! Nimănui nu i’ar fi trecut prin cap, acest saltimbanc, deține o funcție importantă În Miliția Capitalei. Ura ce o avea Împotriva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe faimosul Lct.Col.Tudose Ion...?” “Întocmai, domnișoară...!” “Mulțumesc, sunte-ți bine venit...!” Fulgerător Atena Îl privi căteva secunde mai stăruitor, Încercând să compare descrierea făcută de Tony Pavone. Întradevăr, nu exagerase, poate din contră...! Același jegos costum de haine mototolit, pătat cu pete de grăsime ori de altă natură, gulerele cămășii șifonate, fixate asimetric În jurul gătului, În timp ce cravata nu făcea notă discordntă În asamblu. Fizionomia feței Îți creia repulsie În timp ce ochii, te apuca frica...! Un verde spălăcit cu pupilele dilatate aruncând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
argentinieni băgați În cizme, cu o mustață stil Douglas Fairbanks, amesteca hrană pentru mici creaturi ce se fugăreau pe lângă el Într-o Împrejmuire cu gard de sârmă. Apa dintr-un furtun curgea limpede și plăcută peste păsatul sau mălaiul galben, pătându-l În portocaliu. Micile animale, deși grase, erau sprintene; erau durdulii, blana le lucea, opulentă și densă. Acestea erau nutrii. Blana lor făcea căciuli purtate În zonele cu climat rece. Haine pentru doamne. Domnul Sammler, simțindu-și fața roșie sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la mare Înălțime care traversa cartierul angrosiștilor de carne. Sammler simțea o oarecare afecțiune pentru acest pod complicat și umbrele pe care le arunca. Reflectându-se În luciul camioanelor de carne. Hălcile de vită și de porc, Învelite În tifon, pătate de sânge. Lucrurile comestibile vor fi mereu respectate de un om care aproape că murise de foame. Muncitorii, și ei, În halate albe, lați În umeri și vânoși, un personal bine clădit, oamenii măcelarilor. Lângă râu mirosul era echivoc. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în disperare de cauză, am abordat o tactică de atac mai directă. Sheba a venit într-o zi în cancelarie, înainte de începerea orelor și a ajuns chiar lângă mine în colțul amenajat ca oficiu, ca să spele o cană din cele pătate cu tanin care sunt pentru uz general. Majoritatea celor din colectivul de la St George își aduce propriile vase de acasă, dar dintr-un anumit motiv Sheba nu s-a obosit niciodată să o facă. Tocmai eram pe punctul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
prosop pe care să-l pună sub ei, ea a propus repede să se mute în pat dacă nu se simțea confortabil. Dar Connolly a dat din cap. Nu se simțea incomod, a zis el. Doar că nu voia să păteze carpeta. Până la urmă au ajuns și în pat, care era înfățat cu lenjerie din aceea care se spală repede din imitație de bumbac care-i făcea Shebei pielea de găină. Connolly s-a proptit între perne. Iar apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
luni, mai mult decât evident pentru tot colectivul. Nu există nici măcar un singur coleg care să nu-ți fi observat „pasiunea“, cum o numești tu. — Ce? a zis Bangs. Acum stătea chiar în fața mea. Sângele i se urcase în obraji - pătându-i obrajii, înflăcărându-i urechile, făcându-i iritația de la bărbierit violetă. — Da, adevărul e, Brian, că te faci de râs îngrozitor. Cu toții ne-am distrat pe cinste urmărindu-te. E ciudat că nu ți-ai dat seama... — Bine, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Auzise tot ce era de spus. Că trupul soțului ei n-avea să mai fie niciodată recuperat. Că statul Idaho îl declarase mort. Că bărbatul pe care avea să-l mai iubească n-o s-o vrea. Ca și când ea ar fi pătată. Blestemată. Fiul meu vrea să meargă pe râul pe care a murit tatăl lui, a zis ea. Deocamdată ăsta e singurul lucru pe care pot să-l accept. Jina - Jina a auzit pași apăsați venind din spatele ei și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de-o persoană sau de-un loc, Jina știa să recunoască un agresor atunci când îl vedea. Fiul ei s-a aplecat spre în față ca un avar peste comoară alegându-și pietrele. Tricoul i se rupsese, iar pantalonii scurți erau pătați cu noroi. Părul roșu îi era încâlcit, murdar și ud, iar Jina știa că, deși copilul era teafăr, el nu mai era același. Ca orice persoană care intră într-o pădure, Danny se întorsese transformat. Iar, în clipa asta, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
apărut între ele două. Sau poate era din cauza fumului din aer. Helena, a spus ea. Șișșșșș. În luminiș, Ellis stătea ghemuit peste cadavrul unui elan. Deci el Elvis, a remarcat Helena. Ellis a ridicat ochii către ea. Fața îi era pătată de lacrimi. Ai știut ? Helena a izbucnit în râs. Știu cum să folosesc generatorul, moșneagule. Ți-am văzut înregistrările, filmele alea caraghioase de pe plajă. Prea mult cântec, dar avea ochi frumoși. Alice se uita când la unul, când la celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sub flamura beției în boutique-uri se adună Și-l traduc pe Eminescu din română în română! Nu avem poeți câți critici, nici atâta poezie, Căci se nasc în acadèmii pe domeniu câte-o mie! Nu e îndeajuns că unul a pătat deja o carte, Că mai vin din urmă sute ca să ducă mai departe Astă dogmă de mizerii, teorii contrafăcute Care par cerească mană pentru minți nepricepute! Ori voi sunteți prea pragmatici ca să suportați poeții Și le-asemănați iubirea cu mizeriile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
albastrul de Voroneț, o culoare unică prin care toți maeștrii penelului să înțeleagă dintr-o privire că descrie speranța și dorința de viață. Am închis ochii și sub pleoape, cercuri de-un verde pal se amestecau cu alte cercuri galbene pătate de ocru. În mijloc vedeam un albastru indigo subțiindu-se tot mai mult dar nu reușeam să dau deoparte acele imagini. Încercam să schițez, din cercurile devenite puncte, chipuri de om și de floare. Ba era o fată zâmbind, ba
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Ce zici ?... Să-mi mai continui cercetările În cele două zile care mi-au rămas, chiar dacă nu mă mai număr printre membrii organizației de detectivi? — Din vina mea. — Ai schimbat perdeaua de la fereastra ce dă spre stradă, nu? — Da, am pătat-o cu cafea. Da, stați așa... alaltăieri... ziua funeraliilor fratelui meu. Da, așa-i... după ce ați trecut dumneavoastră pe aici. Pata de cafea n-a mai ieșit și am trimis-o la curățătorie. Am stat de vorbă eu cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Sadoveanu. Pe raftul al patrulea și cel următor Dante, Ion Barbu, Petrarca, Baudelaire, Arghezi, Bacovia, Proust, Hugo, Andersen, Dostoievski, Malot, Dickens, Tolstoi, Gogol. Apoi zilele și nopțile mele. Aici pagina de jurnal este în parte ruptă, iar partea rămasă este pătată cu cerneală. Pe pagina următoare câteva rânduri: „Trebuie să ai încredere în tine ca să ai încredere în viitor, iar viitorul aparține mulțimii. Ce spuneți, domnule președinte? Azi dimineață, într-un proces, un martor de naționalitate turcă: a jurat pe Coran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ceva: Medicul era evreu; se strigaseră mojicii rasiale, îl loveau, toate astea în chiar văzul Parchetului prin fața clădirii căruia trecuseră. Nu mai aveau teamă de nimic. Ei erau chemați să instaureze teama. A fost adus în tribunal cu cămașa ruptă, pătată de sânge. După un sfert de oră ați intrat în sală și voi. Cel care prezida începu să-i ia interogatoriul, în timp ce grupul de-afară scanda la ferestrele tribunalului. Arestatul vorbea greu, îl părăseau puterile. Cei doi avocați, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
întoarse ușor în fotoliu și mă privi în ochi. - Sunt convins și acum, spusei. Dar ce înseamnă puritatea? Îți spuneam altădată, adu-ți aminte, am notat chiar, că nici măcar un înger n-ar putea să traverseze iadul fără să-și păteze aripile cu smoală. E legea trecerii, dar tot înger rămâne. Nici chiar tu care te îndoiești; pelerina ta albă n-ar rămâne nepătată. Dar acesta e riscul și cineva trebuie, cu voie sau fără voie, să și-l asume. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
casă, și se gândi la rușinea pe care o va avea în fața tuturor cunoscuților, când se va afla că fata lui, fata lui cea crescută fără zestre, fără lux, fata lui cea harnică, l-a făcut de râs, i-a pătat onoarea lui! La altceva nu se gândea decât la asta și-i venea amețeală. „Adevărat să fie?...“ Și privea spre hârtia pe care o păstra boțită în mână. Pe nesimțite grăbea pașii, pe nesimțite îi creștea mânia. „Mă miram eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
închipui c-o să te ții după ea acolo și-o să ai parte de două săptămâni la soare cu toate cheltuielile acoperite. Eu: De parcă aș vrea să merg în locul ăla jegos. El (rănit): De ce? Ce are? Eu: E plin de mafioți pătați de sânge, cu prea mult aur cumpărat din banii obținuți pe căi necurate. Costa Crima. El: N-am știut că asta gândește clasa mijlocie despre Marbella. Am crezut că ați fi invidioși. Dettei îi place la nebunie. Zi zău. (Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Cu pantaloni croiți pe comandă, bluză de mătase și un pistol! Hopa! A zis: Stai jos. A arătat spre un scaun. Mă rog, spre singurul scaun, de fapt. Unul stingher de lemn, așezat sub un bec neacoperit, cu o sârmă pătată de sânge încolăcită în jurul picioarelor. Eu: Nu. Uite, îmi pare rău că i-am arătat pozele alea lui Harry. Ea (clătinând din cap, de parcă nu-i venea să creadă cât de grea de cap pot să fiu): Eu ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Fès, de înverșunarea lui Zeruali, de cruzimea fără chip a șeicului leproșilor. Chiar în ziua plecării noastre, am străbătut orașul Sefru, situat la poalele Atlasului, la cincisprezece mile de Fès. Locuitorii sunt oameni bogați, dar se îmbracă sărăcăcios, cu straie pătate de ulei, din pricina unui principe din familia regală care a pus să i se clădească acolo o reședință și care covârșește sub biruri orice persoană ce pare să se bucure de oarecare prosperitate. Trecând pe strada principală, unchiul și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
eșarfa înnodată sub bărbie. Dădea impresia că e pur și simplu adormită, iar respirația, sacadată mai înainte, redevenea regulată. M-am așezat lângă ea, gândindu-mă ce era de făcut. Puteam să mă rănesc la deget cu un ac, să pătez rufa cu sânge și să uit de noaptea nunții până a doua zi. Dar aveam oare să știu cum să îmbib țesătura albă în felul în care trebuia să fie îmbibată, fără ca vecina, martoră a nenumărate deflorări, să descopere înșelătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din el însuși, îl înfipse în pânza întinsă deasupra bazinului. Îl înfipse de mai multe ori; chipul îi era scăldat în lacrimi. Timpanul amuți. Se auzi zgomotul lamei ce pătrundea în carne, urmat de un muget sfâșietor. Stropi de sânge pătară pânza. Doi oficianți se ridicară. Un taur alb, însângerat, își făcu apariția, mugind de durere. Și Antonius striga de durere, căci i se părea că lama pumnalului pătrundea în propriul său trup. Durerea victimei sacrificate era durerea lui, iar carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl făcu să tresară; imediat, cerul se acoperi de nori întunecați, roșietici. Vântul începu să bată cu putere și aproape că îi smulse mantia; se abătu apoi spre pădure, îndoind vârfurile copacilor. Totul se întunecă, petalele florilor căzură, zăpada se pătă de sânge, câteva păsări își fluturară aripile prin fața lui, înghițite de furtună. Calul începu să necheze, iar Valerius trebui să-l prindă de hățuri și să facă mari sforțări ca să-l țină, fiindcă se ridica speriat pe picioarele dinapoi. Prevestirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
De-a lungul lui erau mai multe santinele. În fața porții, sub copaci, se zăreau mai multe tarabe pestrițe. Acolo se vindea sângele rețiarilor uciși în arenă, despre care se credea că e un bun leac împotriva epilepsiei; se vindeau pumnalele pătate de sângele gladiatorilor, folosite ca amulete pentru fertilitatea căsătoriilor; se vindeau încălțările uzate, armele distruse și alte obiecte ce aparținuseră celor mai iubiți gladiatori, morți în arenă. Cei care le cumpărau le păstrau cu venerație sau le revindeau la prețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de al doilea, iar al doilea s-a sinucis pentru că a apărut un al treilea împărat, sinistru, pe scena vieții noastre - zâmbi ironic. Mă întreb ce sfârșit va avea un om ca Vitellius. Prezicătoarea mea spune că destinul lui e pătat de sânge. La fel zice și augurul meu chaldeean. De altfel, ce altceva i s-ar putea prezice unuia care și-a ucis primul născut ca să moștenească averea lăsată de mama lui? Se îndreptă spre ieșire. — Voi porunci să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]