1,556 matches
-
zi cu zi. Astfel, artistul recreează realitatea dintr-o perspectivă ideal artistică; intenția sa nu este de a generaliza un anumit defect, ci de a atrage atenția celor care se regăsesc în rolurile din texte. Nuvela psihologică O făclie de Paște, a aceluiași autor, propune o analiză asupra relațiilor simbolice stabilite între aspecte ale fizionomiei umane și instinctualitatea/ bestialitatea ființei, ocultată după principiul echilibrului în inconștient, prin intermediul etalării acțiunilor și structurii socio-psihice a personajului Lombroso. În aceeași categorie conceptuală îl putem
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sculat din sicriul enorm în care încăpuse cu greu, nu s-ar fi mirat nimeni. I s-a făcut o înmormîntare magnifică, așa cum hotărâse el prin testament și cum se și cădea să se facă. Era tocmai în zi de Paște. Se strânsese lume multă și, ceea ce nu hotărâse boierul mai dinainte, mulți erau sincer emoționați. Femeile pe care le terorizase odinioară acum jeluiau din toată inima. Au venit domni de la oraș care au adus coroane multe, muzică militară și au
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atunci și nu cu-acești Lideri zilnic ghiftuți. Eu scriu, rescriu și-apoi transcriu Nimicurile mele; Să nu le puneți în sicriu, Rămână probă ele. Fără lacrimi și durere Bunul simț și sentimentul, Sub a rațiunii vrere Ornează terasamentul. * „La Paștele calului” Vom ajunge ca model În fața credulului, Ce ne-o scrie un rondel. Ce-i la noi? Harababură, Brambureală altfel spus, De se miră ca făptură Tot ce este la Apus. * Și mai vrem să fim în rangul Celor care
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
punctul central de adunare a armatei imperiale, Sebastianus știa că orice idee și-ar fi făcut Etius, pe baza mesajului său, despre situația din Sapaudia, în doar câteva zile lucrurile se înrăutățeau și mai mult. Când, la trei zile după Paște, cineva aduse de la miazănoapte vestea jafului atroce de la Divodorum, din chiar Sâmbăta Sfântă, în câteva ore, comunitatea din Genava se găsi pradă rătăcirii și fricii. Două zile mai târziu, într-o dimineață cu vânt puternic, cu un cer care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
patul ei, invocând În fiecare seară un alt zeu, rostind rugăciuni În limbi necunoscute Mașei. „Pentru mine, spunea, Paștele-i În fiecare zi. De aceea nici nu mai are rost să-l țin...“ Mașa nu știa despre ce fel de Paște vorbea Bertha, care, Închinându-se când lui Iahve, cînd lui Buddha, cînd oricărui zeu sau dumnezeu, În loc de miel, cerea să i se aducă iepure șchiop. De altfel, nonagenara avea o poftă nebună: mânca orice și se plângea la vecini că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bătăușilor...! Toate aceste amănunte fiind cunoscute, Tony Pavone avea șansă să opțină aprobarea celor treisprezece membri a-i comisiei, Însă trebuia să lucreze cu mare atenție ca nu care cumva, să apară pe cerere un singur„VETO” Se apropiau Sărbătorile Paștelui. Întreaga suflare omenească alerga prin magazine să procure o bucățică de carne din oricare animal s’o nimeri - desigur nu putea fi vorba de miel, acesta constituia infracțiune dacă aveai cutezanța să-l jertfești aducându-l spre vânzare populației Înfometate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de piatră de la intrare Într-o rână, spre intrarea de la subsol a curățătoriei chinezești alăturate. Holul Îl Îmbolnăvea, faianța ca niște dinți galbeni pusă Într-o murdărie disperată și casa Împuțită a liftului. Baia unde Shula ținu un puișor de la Paște luat de la Kresge's până se făcu găină ce cotcodăcea pe marginea căzii. Decorațiile de Crăciun ce țineau până primăvara. Chiar și camerele erau ca acei clopoței de Crăciun prăfuți, din hârtie roșie, pliuri peste pliuri. Găina cu picioare galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de viață (notă cultă: Mary Daly). Am cam scăpat caii în păpușoi cu satul. Dar eu nu cred că putem să izolăm țăranii care suntem de toate celelalte percepții. De exemplu, de percepția ta sosit în satul unde fuserăm după Paște. Prima zi ai cam zăcut. Căscai câte o geană și ne ziceai lui Tiberică și mie : „Măi, am fost cu udatu’ și ne-am îmbătat ca porcii. Umblam toată gașca prin Cluj și chiuiam în stradă în ploaie. Sunt mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
of Rawlsian model...”. Am mai apucat să casc gura despre ceea ce numeam erori de interpretare a situației originare și... - Hold one! îmi zice un student. We are suppose to disscus with you mainly as a Romanian, not as a philosopher. Paștele mamei voastre, mi-am zis în gând, But I am one, le-am zis tare și topicul e ăsta. - Come on! We need a more exciting subject! - Ce subject vreți, frate? - We want to understand why you Romanians hate your
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Danie funcțională. Era greva sectorului privat pentru zile în plus la concediu. Să mor dacă mi-am dat seama, deși toți se plângeau. Jumătatea care funcționa era așa de acoperitoare, că nimic nu m-a făcut să zic ceva de Paștele mamei lor nordice. Doar la hotel n-am mai avut room-service și patronul schimba personal prosoapele. Danezii umblau pe bicicletele lor cu spițe albe și roșii, nu făceau zâmbre că nu pot să umple de praf cu roata din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pluripartidist, proaspăt vopsit. Mi-am dat seama că celor mai mulți puțin le pasă, în ultimă instanță, dacă sunt la putere sau în opoziție. Important este, pentru cei mai mulți dintre ei, să rămână pe vapor. martie 2000 Mihaela: Eclipsa În apropiere de ultimul Paște am văzut prima oară că aproape de șirul mormintelor alor mei crește un pin vechi care mai are doar un ciuf verde. Stau pe un dâmb în fața pinului și-mi beau cafeaua de la șase dimineața. Acolo îmi regăsesc, in integrum, locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
români, cei care l-au influențat cel mai mult pe Sadoveanu au fost Caragiale și Vlahuță. La moartea lui Caragiale, Sadoveanu a scris un emoționant articol în care a vorbit despre „minunatele schițe“ din Momente, nuvelele Păcat și Făclia de Paște fiind apreciate drept „povestiri zdrobitoare“. În antologia Istorisiri vechi și nouă, volum de propagandă comunistă publicat în 1954 la Editura Tineretului a Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc, această schiță era subînțeleasă ca o metaforă a „relației dintre exploatați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și alte persoane, că relațiile dintre evrei și creștini atrag după ele relele cel mai cumplite. Evreii încearcă să le ademenească pe creștinele proaspăt convertite, cât și pe copiii lor, dându-le cărți de rugăciuni evreiești, făcându-le rost la Paște de azimă, învățându-le care sunt felurile de mâncare interzise, convingându-le să se conformeze legii lui Moise. Sfânta noastră credință catolică se vede astfel înjosită și micșorată. De două ori a fost nevoită mama s-o pună să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înjurăturile, anunțau că este gata să o lovească pe bătrână. La admonestările oamenilor adunați acolo, el începe să râdă ca un idiot și să arate spre bătrână, zicând: ce, îi luați apărarea unei molii? Iată molia, asta‐i o molie, paștele mamei ei ... Când el termină, în pauza scurtă, în tăcerea care se lasă acolo, bătrânica spune încet: eu sunt mama lui! și pe obrazul ei uscat încep să se prelingă lacrimi. Sunt mama lui, mai repetă bătrânica și pleacă, pășind
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
împăcarea. Am trăit, alături de astfel de țărani, între tarabele lor, o noapte de nepovestit aproape. Pornisem spre Patriarhie, la slujba de Înviere. Mă înțelesesem să merg împreună cu T., apoi să venim la mine acasă și să petrecem prima dimineață de Paște împreună. Spre seară, mi-a telefonat că nu mai vine. Se răzgândise. Nu voia să fie văzută la slujba de la biserică. Primise viză pentru o documentare în Iugoslavia, după lungi așteptări și inerente mizerii (șeful ei o tot toca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
își capătă sens, iar Luminarea veni-va ca un sfârșit firesc. Neplăcută este însă povara conștiinței că ai trăit alandala, bucurându-te doar de risipire. Deși, iată, și din risipă se poate umple golul... 31tc "31" E prima zi de Paște. Ascult la radio cântece de temniță, povara luminoasă a unor suflete chinuite pe nedrept. De fapt, nu sufletele au fost chinuite, ci trupurile lor au fost batjocorite, rănite, umilite, sfârtecate, date nimicului și risipite în hăul gropilor comune. Mă întristează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
risipa zilelor de demult și îmi ordonează textul trăit de mine cândva, dar scris de un altul acum. Văd acum și momentul în care m-am despărțit de Vichi. Când am fugit, de fapt, de ea. Într-o dimineață de Paște. Fuseserăm împreună la slujba de la Patriarhie. Am stat până la miruirea din răzarea dimineții. A slujit tot timpul Patriarhul de atunci. Am mers apoi pe jos până la ea acasă, pe Bulevard. Se luminase bine. Lumea mergea pe străzi cu lumânările aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei. Părea beat. Ne privea cu ochi cețoși. Am tras de el până l-am vârât în odaie. Gemea întruna: „Unde ați fost? De ce m-ați lăsat singur? De ce m-ați părăsit și voi?“. Am dat să întindem masa de Paște, dar el ne zorea să ne strângem lucrurile și să plecăm. Curând aveau să vină să ne aresteze, tot șoptea el îngrozit. Îl căutaseră acasă după-amiaza trecută. Fusese plecat, dar îi spuseseră vecinii că l-au căutat și urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
uiți prin fișe și aveai cazurile gata. Din frică și oleacă de răzbunare, de ce să nu recunosc. Dar nu de mine depindea urmarea, eu doar semnalam. Nu am depus niciodată mărturie, jur pe sfânta cruce, doar suntem în zi de Paște Sfinte. Apoi, când am văzut cum merg lucrurile, că mergeau bine, erau cartele, disciplină, se construia, s-au făcut ceareurile astea de unde te împrumuți, s-a dat mobilizarea pentru Canal, măreața realizare a Epocii, a preluat-o șefu’, că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care se prăbușea devotatul multilateralei dezvoltate când reușea să-și ia rația lunară de raționalizate și, pe deasupra, bonus, o pungă de tacâmuri de pește pe sub mână! Astfel ne îmbrobodeau cu asemenea zoaie de alcooluri până și în Sfânta Zi de Paște. Eram în disperare de conștiință și a trebuit să iau totuși o sticloanță de jumătate. Am intrat în parc și, instinctiv, m-am dus spre banca unde stătusem cândva cu Pu. Am vărsat creștinește câteva picături din sticlă pentru amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el. „Acum eu sunt ea...” Gâtul Îi era Împodobit cu șiraguri de perle, pe brațele sale durdulii străluceau brățări de aur și de-argint. De lobul urechilor lui atârnau o mie de mărgele. Ochii penitentului fuseseră Încondeiați ca ouăle de Paște. Iar buzele - acoperite de ruj de culoarea șofranului. O, nu, ființa aceasta sulemenită ce se târa la picioarele sale nu putea fi Mathilda. „Minți, minți. Totu-i minciună și vânare de vânt”, urlă cinicul, răsucindu-și o dată și Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
arsă? Cei de pe margine râd. Al dracu’, moș Anton, pe toate le știe! Gavrilă intră și el cu figura Încă buimacă de somn, dar suficient de montată pentru ca toți să-i observe și furia. — Ce-i mă Tudore, tu-ți paștele mă-ti, vrei să-mi strici cazanul? Îi arde imediat două palme seci numitului Tudor, care-i totuși mai În vârstă decât el, și pune mâna pe crengi să scoată focul de sub cazan. Ceilalți nu mai râd. Gavrilă varsă apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
masa a Început un viscol mare de nu se vedea la mică distanță, dar eu stăteam În casă și mă uitam afară. Gest: nu totdeauna dracul e așa de negru pe cum ni-l imaginăm. iar a doua zi de Paște, după ce a trecut viscolul, a fost o zi foarte frumoasă, fără vânt și cu soare. În carnetul de regie trebuie notat că locurile pe care, cu carul lui tras de boi și cu un cuptor de pâine instalat pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]