1,260 matches
-
sălbatică... Vijelia frământă întruna copacii încărcați de zăpadă, care se aplecau trosnind în fața ei. Umbre ciudate se închipuiau în unduitul lor. Deodată în vâjâitul geros al vântului, parcă se deslușea strigătul îndepărtat al unei fiare, apoi, zăpada spulberată prin niște pale de vânt, îi orbi pentru o clipă. - Oare-i lup?!... murmură moșierul, privind prin întuneric, spre Anton, ori, mi s-o părut?!... Padurarul tăcu. Apoi, din nou, se așternu de jur-împrejur liniștea rece, auzindu-se doar suflul vântului... și răsuflet
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
singură pădure... Iarna trec Prutul înghețat, la noi, pe aici prin partea Fălciului ...își continuă gândul, pădurarul. - Oare, or fi trecut?!... Murmură moșierul cu un fel de teamă... Vântul se ascuți, și se înăspri. O rafală se năpusti.. ca o pală subțire și tăioasă, orbindu-i pentru o clipă. - Va fi o iarnă grea, murmură moșierul. - Hm ?! fu de aceeași părere și Anton. Din direcția vântului, părea să se audă mai limpede un urlet. Într-adevăr, urletul prelung al unui lup
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înnăbușită în ceață... Nu-ți mai puteai da seama dacă e noapte ori ziuă. - Vine furtuna!... murmură bătrânul Toma. În odaie, focul pâlpâie în soba cu ocniță... Vălmășagul vântoasei de afară răzbea prin hogeag, împingând fumul înapoi în vatră. O pală de vânt lovi crengile gorunului din fața ferestrei și o deschise în lături. - Parcă se sfârșește lumea... nu alta! ...zise mai mult gemut bătrânul. Deodată, prin fereastra deschisă de vânt, intră o rândunică ciripind, tivit-tivit... tivit-tivit. Bătrânul tresări; urmări păsărica cum
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
uriași. Doar șoapta zăpezii se auzea... încolo, o liniște deplină stăpânea în padurea întunecată. Niciun sunet nu se înălța deasupra pământului... nici bufnițele nu mai pufăiau, doar, din depărtare, de pe crestele lui Mârzac venea ca un zvon în surdină, pe pale de vânt, urletul lupilor. Jderul colinda prin pădure șovăind. Se strecura împotriva vântului, pe lângă desișuri și opreliști de uscături; pe coastă cercetă vizuinile printre rădăcini, dar fără speranța de a gasi ceva. ...Februarie geros veni ca o vijelie. În partea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
închipuia că Darcey avea să vină la afurisita ei de nuntă, ba încă și la afurisita de cină festivă, avea să vadă ea pe dracu’. Capitolul 3tc " Capitolul 3" L umina zorilor cădea pieziș prin storurile oblice ale casei din Palo Alto în timp ce Nieve umplea fierbătorul și îl punea în funcțiune. Majoritatea prietenilor ei beau cafea dimineața (aceea decofeinizată fiind acum cea mai la modă, deși unii dintre ei cedau tentației unor amărâte de moccachino cu lapte), dar ei îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
care le erau încredințate, nu ținea de partea sofisticată a meseriei - asta ținea chiar de dealeri -, dar funcția lui Nieve era una veche și de-a lungul anilor își rostuise câteva avantaje bunicele. De avantaje aveau nevoie, fiindcă locuința din Palo Alto nu fusese ieftină, ca de altfel nici stilul de viață din Palo Alto. Desigur, amândoi își aduceau contribuția la acest stil de viață, însă ea era cea care câștiga un salariu de-ți pica falca. Fusese întotdeauna cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
chiar de dealeri -, dar funcția lui Nieve era una veche și de-a lungul anilor își rostuise câteva avantaje bunicele. De avantaje aveau nevoie, fiindcă locuința din Palo Alto nu fusese ieftină, ca de altfel nici stilul de viață din Palo Alto. Desigur, amândoi își aduceau contribuția la acest stil de viață, însă ea era cea care câștiga un salariu de-ți pica falca. Fusese întotdeauna cea care făcea mai mulți bani, în afară de perioada aceea scurtă în care oamenii din domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Casa părinților ei era situată pe un acru de pământ și avea vedere la golf. E splendid, zise Aidan coborând din mașină. Priveliștile sunt extraordinare. Și arată magnific pe o vreme așa frumoasă. În fiecare zi avem vreme frumoasă în Palo Alto, remarcă Nieve. Aidan râse. — Așa că e excepțional că avem parte de ea și aici. Nieve se strâmbă la el, iar el îi zâmbi. Apoi o sărută tandru pe frunte. Haideți, îi chemă Gail. Voi o să stați în dormitorul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
am fost fraierită când mi s-a spus că trupul meu e un templu și că ar trebui să-l hrănesc cu lucruri fără urmă de toxine? Gemu din nou și își masă ceafa. Chestia e că, își aminti, în Palo Alto bea vin de prin părțile locului. Bea și margarite cu gheață. Și bere. Doar că nu foarte mult și nu foarte des. Era, în mod cert, o viață mai sănătoasă. Tu rămâi aici să suferi, zise Aidan cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de mult se distra, tot Europa îi plăcea mai mult. O plantație de măslini în Toscana, își spuse stând pe marginea patului. Poate că până la urmă ăsta e visul meu. Capitolul 34tc Capitolul 34" S oarele lucea pe cer în Palo Alto când Nieve și Aidan sosiră acasă. Nieve stătea pe trotuar cu mâinile vârâte adânc în pantalonii ei albi și largi, așteptând ca Aidan să-l plătească pe șoferul de taxi. Când mașina se îndepărtă, Sienna Mendez îi făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
PROFESIONALĂ -Plec! Pe mâine dragii mei! Aș mai bea dar nu mai pot! Popa zise dintre ei-: -Te conduc! Când pleci...de tot?! GUVERN FĂRĂ...P. S. D. Trandafirii pierd petale, Dar nu toți, în mod discret, Doar cei cu nuanțe...pale, Câte trei prinși în buchet! VÂNĂTORUL SAU MISTREȚUL?! --Cine merită disprețul, Și oprobriu-ntregii Tere, Vânătorul sau mistrețul? --Cel ce-omoară...din plăcere! SFAT DE CONFRATE --Cu volumul de poeme, La ,,cincizeci’’! Abia acum? Sfatul meu: E prea devreme! Las
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Rămâi în tină! ,,Erou"!... Și-și luă un...bici nou, O altă unealtă ...banală, În sfichi c-o... Morală: Într-o campanie electorală, Dacă un om, o slugă...banală, Doar sie își face...serviciul, Ajunge în tină! Ca....biciul! BOBUL, PALA ȘI...SEPALA Într-un galben lan de grâu, Care se cocea în pară, Și bea apă dintr-un râu, A fost ceartă astă-vară: O emfatică sepală Vorbea unui bob din spic, La-început cu sfială: Crede-mă, n-am cu tine
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
vorbește ...numai de bine... Mai precis, la superlativ, Și nu fără... motiv; Sunt cea mai deșteaptă... Nemaipomenit de frumoasă... Soarele se oprește, m-așteaptă, Că sunt grațioasă, Delicată, sprințară, Finuță, ușoară, Râvnită de soare, de vânt... Acesta -vântul-...c-o pală, O aruncă...la pământ!! Pe sepală! Crede cineva dintre voi Că bobul de grâu a chemat o-napoi? Sătul de ea până-n gât, A replicat înțelept doar...atît: --Pe mine? Mă cunoaște oricine ! Fie om, fie porc, fie câine Care
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
păstră distanța față de mine. Am făcut un pas Înapoi În timp ce el se apropie Încet de fratele lui mort și, când Își lăsă capul În jos ca să adulmece rana deschisă a celuilalt, eu mi-am ridicat din nou arma. Într-o pală neașteptată de vânt, am tras. Câinele scheună când glonțul Îl doborî la pământ. Continuă să mai respire câteva clipe, după care rămase nemișcat. Punând arma În buzunar, am intrat printre copaci și am mers de-a lungul pantei În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
embrionul începea să vibreze de bătaia inimii, până când prin venele încă fragile ale frunții și obrajilor și buzelor se strecură sângele purpuriu și sângele stacojiu, până când mâinile și picioarele căpătară degete la extremități și din pielea lor, moi ca se-palele de floare, încolțiră unghiuțele, și o nouă ființă, ghemuită și roză, crescu, aluat plin de oscioare, umplu bolta, se-ncordă o dată și o sparse în țăndări și se-ntinse brusc sub cerul plin de focul stelelor și se ridică printre
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de la Lick Pier, în Venice. Se zvonea că unul dintre marinari și-ar fi pierdut un ochi. Altercația s-a extins și a adus față în față personalul de la baza navală din Chavez Ravine și niște pachucos din Alpine și Palo Verde. Ziarele au scris că mexicanii purtau, pe lângă șișuri, și însemne naziste și că sute de soldați în uniformă, marinari și infanteriști, au năvălit în centru orașului Los Angeles înarmați cu ciomege și bâte de baseball. De asemenea, se presupunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
leneș nenorocit! Fugi!!!! Doug Disperatul nu se zărea nici unde. Dar alsacianul lui era lățit pe podea, lângă focul cu trei arăzătoare, cu limba atârnându-i Într-o parte afară din gură, cu blana fumegându-i ușor din cauza căldurii. O pală de vânt năvăli pe lângă Logan În camera Întunecată și plină de fum, aducând cu sine un vârtej de zăpadă, fluturând afișele de pe pereți. Fără să privească În jur, un bărbat masiv, Îmbrăcat ca un vagabond În ziua lui liberă, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în nisip, țărani cu câteva animale, câte o turmă. Marea revărsare anuală a Nilus-ului se potolea treptat în nenumăratele brațe ale deltei, dar în canale rămânea o apă verzuie, lângă care măgari legați la ochi se învârteau în cerc, ridicând palele roții cu apă mâloasă. — Aici s-au dat lupte îndelungate, murmură Germanicus. Aceasta era de fapt deci revolta egipteană despre care la Roma toți vorbiseră cu neplăcere, distrați și fără milă. Pe mile întregi nu se vedea altceva. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
continuare fum, după-amiază ai multe treburi și pe deasupra mai trebuie să dai o groază de telefoane. Trăiești și respiri În continuare În epoca de aur, În socialism. „Bat vânturi dinspre răsărit” nu este o abstracțiune. Părul vâlvoi al bărbatului În pala vântului. Undeva Între tampoane, legând vagoanele pline de bogățiile lumii Într-un triaj Înghețat. Același vânt, măturând soda, cimentul și otrăvite chimicale scurse din sacii vagoanelor descărcate. Praf, talaș, fumurii resturi, gunoaie În agonie. Același vânt rostogolind o folie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scaieți și măceș. Cine ești tu, mă? Îl Întrebă cu voce Întretăiată. Dumnezeu! Îi răspunde la fel de gâfâit bătrânul cu ochii de foc. Bine, și ce dracului vrei? Am trecut și eu... pe aici. Atât Îi răspunde și gâfâie amândoi. O pală de vânt atinge tufa unui scaiete În vârful căreia arde o floare de un violet penetrant. Asemeni lui, până departe, câmpia pârloagă, În putere. Un copil, lângă o oaie, doarme cu un câine În brațe În toamna rece. Legați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vești. — Dragul meu, murmură Henry iar. Du Maurier scoase din buzunar o tabacheră de email, În care Își ținea țigările cu aspect destul de urât pe care și le răsucea singur, extrase una, o aprinse cu un chibrit și suflă o pală de fum În aer. — Te scutesc de detaliile următorilor câțiva ani din viața mea, cu drumurile de la un medic la altul, disperat să-mi păstrez vederea rămasă cât mai mult timp. M-am mutat de la Antwerp la Malines, de la Malines
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se simțea ca acasă și decisese să rămână la Lamb House până la sfârșitul anului. Între timp, reușise să subînchirieze De Vere Gardens, trăgând la club ori de câte ori afacerile Îi impuneau să rămână peste noapte la Londra. Draperiile foșneau ușor, mișcate de pala de aer cu miros marin care pătrundea În Încăpere prin fereastra Întredeschisă, aducând cu sine vaierul al unui pescăruș. Ceasul bisericii bătu ora șapte. Nu se plângea că fusese trezit devreme. Era destul că putea sta Întins În pat, savurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
așezîndu-se la pian cu firescul unei respirații și devenind muzică, jucîndu-se pe clape senin și canicular, purtînd după cîteva secvențe un basc roșu imens, făcînd pe mortul pe plajă, cîntînd pe acoperișul unui zgîrie-nori din New York, filmat din elicopter, o pală de vînt smulgîndu-i pălăria de pe cap, „mi-e frică de moarte”. Oscar Matzerath Petrucciani, iluzionistul muzician bolnav, iradiind dramatismul trecerii suspendat pe scaunul de concert. Ultima piesă, al doilea bis, Besame mucho. Un iluzionist ce n-a mai reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Într-o clipită, scufundat În lumea secolului de aur. Tăcere absolută pe drumul de Întoarcere, În Mercedesul albastru. VÎrful degetului Îmbibat În secolul XVII rămîne poleit, ca În țara minunilor. Grădini, tapiserii și cristaluri, vaci și mori de vînt. Mișcarea palelor Îmi aduce aminte de una dintre Întîlnirile Cavalerilor Mesei Rotunde, unde fusesem invitat cu o săptămînă În urmă, și, deși Întrunirile lor sînt exclusiviste, nu participă decît membrii iar femeile nu au voie să intre, prin stăruințele lui Arie au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doamnă Marga Pop a scotocit îndelung în geanta roasă la colțuri după cheia pe care niciodată nu știa sigur în ce despărțitură o pusese, în întuneric, în fața apartamentului, fără să aprindă becul culoarului îngust la intrarea căruia se legănau câteva pale din lumina scărilor. Apoi, cu mâna tremurândă, a potrivit mult timp cheia și a descuiat, iar toate zgomotele se auzeau amplificate de partea ceastălaltă a ușii, în apartament. A intrat încet, pipăind după întrerupător și ciulindu-și urechea. „Să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]