2,360 matches
-
și numai absurdități! rîse pe înfundate domnul Drummond din pat. — Da, sînt mulțumit de lucrul meu de-o noapte, repetă Drummond acceptînd o ceașcă de ceai de la Janet. întunericul de-afară se rări și cerul se coloră într-un roz pal în spatele turnulețelor bisericuței mizere. Drummond deschise fereastra să lase aerul rece să pătrundă înăuntru. De deasupra acoperișurilor cenușii din stînga se ridica fleșa fals gotică a universității, apoi se văzură dealurile Kilpatrick cu peticele de pădure și vîrful clar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Trandafiri roz, comandați din timp și livrați la timp, alternau cu unii albi, boboci ușor desfăcuți, iar șervetele călcate în evantai și prinse cu un inel de argint suflat cu aur, în formă de delfin încolăcit, erau din pânză verde pal. Farfuriile pentru hors d ’œuvres stăteau în cele întinse ca niște pui de porțelan în poala mamei, altele așteptau teanc, câte douăsprezece pentru fiecare persoană. Și aparatul de încălzit farfuriile, nou-nouț, adus de la Viena. Cupele de șampanie: le încercase sunetul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vii. 265- " O, vin cu mine, scumpă, -n fundul mării Și în palate splendizi de cristal, Când vîntu-a trece peste-a apei ării Tu-i auzi cântarea lui pe val; Ți-i închina viața ta visării, 270Vei fi oceanului monarchul pal... Ți-oi da palate de mărgean și profir Cu bolți lucrate numa-n aur d-Ofir. Ca să-mi ajungi nevrednica-mi iubire Ai părăsit al cerurilor cort - 275Dar nu e chipul tău cel peste fire Ce-n fundul sufletului meu îl
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nou el sta de strajă. Și din trestia plecată El privea la apa fină, Cu oglinda-i nemișcată Strălucind sub luna plină. Deși știi că apa-i moale Totuși placa-i de cristale Parc-ar fi încremenit. Ne-ncrețite, plane, pale, Viorii au adormit. Rădăcinile în pături Sub pământ s-a-ntrețesut Și pornesc în mii de lături, Flori frumoase la văzut. Colo-n snopi, colo câte - una, Colo-n fire se-mpreună Îndoite într-un trunchi; Ici o pajiște într-una Iar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
MĂCAR UN PISTOL. AJUNGÎND LA PANOU, ÎȘI ÎNDREPTĂ DEGETELE, POTRIVINDU-LE EXACT ÎN LOCURILE SPECIALE DIN PANOU, LE RĂSUCI ȘI INELUL ALUNECĂ DIN LĂCAȘUL SĂU ASCUNS PE DEGETUL LUI ARĂTĂTOR. CU O SINGURĂ MIȘCARE CONTINUĂ, SINCRONIZATĂ, ÎI DIRIJA FOCUL VERDE PAL ASUPRA MECANISMULUI VIBRATOR \ ȘI PĂȘI PE TRANSPORTOR. Nu mai pierdu vreme să cerceteze încăperea în care se trezi, căci îi era binecunoscută. Se afla într-o pivniță la 4 000 de kilometri depărtare de orașul imperial, plină de mașini care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
comestibil de parcă ar fi vrut să compenseze prin asta acreala universului său. Și se Întâmplase ca În ziua aia să fie ea cea care gătise dolma. Am fost la doctor... murmură Zeliha, dezbrăcând cu grijă dolma de Învelișul ei verde pal. — Doctorii ăștia! se strâmbă Feride și ridică furculița În aer de parcă ar fi fost un baston pe care l-ar fi folosit ca să indice un lanț Îndepărtat de munți pe o hartă, iar publicul ei n-ar fi fost propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fiecare pas pe care Îl făcea o mulțime de coliere și brățari zornăiau. La rândul ei, Armanoush rămăsese fidelă propriului stil: purta o pereche de jeanși albaștri și o bluză lălâie, pe care scria UNIVERSITATEA DIN ARIZONA, de un roz pal ca un pantof de balet. Porniseră să viziteze salonul de tatuaj. — Îmi pare atât de bine c-o să-l cunoști În sfârșit pe Aram, a spus Asya luminându-se la față pe când Își trecea rucsacul de pânză de pe umăr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vrea să știe ce citesc acum? Fie! Pentru perioada de reculegere, am ales o lucrare recentă, scrisă de un părinte iezuit care tocmai murise la New York, Părintele Pierre Teilhard de Chardin. Cartea se numește Fenomenul uman, coperta are culoarea albastru pal a cutiilor cu bomboane care sînt oferite la botez, iar autorul, care a oficiat liturghia În plin deșert Gobi, a fost și un savant care a căutat amprentele digitale ale lui Dumnezeu pe scheletele unor australopiteci. La fiecare pagină, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
poate ar lecui-o de modul acesta de viață. Însă știa că, puse în balanță, el ar fi regretat pierderea. Fu condus într-un coridor decorat cu mai mult bun simț decât s-ar fi așteptat. Pereții de un verde pal, plini de tablouri cu curse de cai, contrastau ciudat cu așteptarea sa de a fi introdus într-un loc acoperit în pluș roșu aprins. Singurul lucru indecent era dat de îngustimea coridorului care îi făcea pe cei prezenți să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și Anna Alexandrovna s-au întors de la el cu discreție. Ea îi făcu semn să se așeze pe o sofa rusească maro aurie. În timp ce se așeza, o adiere de vânt scutură geamul. Sufrageria era tapetată cu brocart de un albastru pal, cu modele roccoco aurite. Aerul era umed de aburul înmiresmat al ceaiului. Perdele de mătase din același albastru drapau cele trei ferestre mari. Lumina care trecea prin ele arunca o umbră lăptoasă pe rochia neagră a Annei Alexandrovna, iar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la ea, se Îndrepta spre ea. Se Îndrepta? Alerga, de fapt. Foarte agil, Înalt, bronzat, cu ochi albaștri și părul ondulat, castaniu Închis, cu câteva șuvițe cărunte. Purta o pereche de blugi, o bluză albă cu dungi de un albastru pal și o jachetă neagră. — Bună, ce faci? Întrebă el, afișând un zâmbet relaxat. Era mult mai În vârstă decât ea și nu prea atrăgător. — Foarte bine. Cum Îți place expoziția? se auzi spunând, surprinsă de cât de lejer vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
patru sute de metri și lată pe alocuri de numai câțiva pași, ajungând până la maximum treizeci: de departe, pentru cine ajungea la ea pe drumul spre Azerbaidjan, apărea ca un zid natural, alb orbitor În soare, ușor albăstrui În amurgul purpuriu, pal În zori și roșu ca sângele la răsărit, În unele zile dispărând printre nori sau scânteieri de fulgere. De-a lungul marginilor ei superioare se distingea cu greu o lucrătură imprecisă și artificială de turnuri pătrate; de dedesubt apărea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o piesă despre Întîlnirea dintre un pui și o lămîie. Ce drăguț, exclamă Persefona. Credeam că a fost servit prima oară la dineul grecesc de pe Strada 23, unde l-am mîncat eu prima dată. Avgolemono este o supă minunată, ușoară, pală ca o coamă de val, plină de soare, cu boabele de orez ca grăunțele de nisip pe plaja de la Kios. Cred că mă Înmoi, Își spune Wakefield: fac metafore cu supe. Trebuie să devin mai dur. Își scanează psyche-ul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
à la Quentin Tarantino. Nu aveau un simț al istoriei cinematografului. — Așadar, ce părere ai? îndrăzni în cele din urmă să întrebe. E mai bun decât rețetele contrafăcute de la Hollywood? — Nu-i rău, admise Ben, mijind ochii de un albastru pal întocmai ca tatălui său, de fapt e un exemplu de referință al expresionismului german. Acum unde e celălalt film pe care l-am văzut în servieta ta? Jack cedă, întrebându-se când învățase fiul său atât de bine să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui, veșnic furioasă și lătrătoare. Apoi patul acela din alamă, cu Madona și Pruncul Isus Într-un norișor roșu, deasupra pernelor. Emma, care de când a plecat doarme cu mama ei În grija Mariei și a lui Isus. Un dulap din pal, plin de haine Împuțite de vreme, iar hainele Emmei, Încă În valize, căci În gaura aceea de casă nu este loc și pentru ea. În spatele jaluzelelor lumina e Încă aprinsă. Un fir subțire de speranță. Arată-te, arată-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că a fost dansatoare?”. Am abandonat albumul sperând să găsesc în cufăr un răspuns la întrebarea ce nu-mi dădea pace. Dar n-am găsit nimic decât alte indicii că bunica a dansat în tinerețe. O rochie de un roz pal ce avea multe pietricele colorate zăcea pe fundul lăzii. Fără să mai stau pe gânduri am probat-o. Mi se potrivea perfect. Am luat albumul și am urcat grăbită în casă. Din bucătărie se răspândea în toată casa miros de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cam bizar, cu care nu se poate discuta cu-adevărat. Soarele se degajă În Întregime, formând un cerc de un alb perfect; lacul Întreg apăru, scăldat În lumină. În zare, culmile munților Twelve Bens formau o succesiune de griuri din ce În ce mai pale, ca straturile de culoare dintr-un vis. Rămaseră tăcuți. La intrarea În Galway, Walcott vorbi din nou: — Am rămas ateu, dar pot Înțelege de ce oamenii sunt catolici aici. Ținutul ăsta are ceva foarte special. Totul vibrează În permanență, iarba pajiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se întâmplă cumva, o să trebuiască să chemăm un doctor. A... șaaa ! continuă, deschizând ultima ușă cu un gest înflorit al mâinii. Locuința personalului. Toate încăperile din casa asta sunt uriașe. Asta e cam cât apartamentul meu, cu pereți în culori pale și ferestre cu spros ce dau spre grădină. Are cel mai simplu pat pe care l-am văzut în casa asta, mare, pătrat și acoperit cu lenjerie albă gofrată. Mă lupt cu dorința subită și copleșitoare de a mă întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Va trebui să le spun că am mințit de la un capăt la altul. Se aude o bătăie în ușa mea și tresar speriată. — Samantha ? Pot să intru ? — A ! Îhm... da ! Se deschide ușa și apare Trish, purtând un trening roz pal cu un logo cu strasuri. E atent fardată și s-a dat cu un parfum care deja simt că mă sufocă. — Ți-am făcut o cană de ceai, spune, întinzându-mi cana cu un zâmbet artificial. Domnul Geiger și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și, la scurt timp, i se alătură cu toții. Mă răsucesc pe călcâie șocată și o văd pe Iris înaintând pe gazon, ținând în brațe cel mai uriaș tort aniversar cu două etaje. E acoperit cu o glazură în cea mai pală nuanță de roz, cu trandafiri și zmeură de zahăr caramelizat, în mijloc are o lumânare albă elegantă și, scrisă cu argintiu, urarea La mulți ani dragă Samantha din partea noastră, a tututor. E cel mai frumos lucru pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
n-am să știu niciodată. Pot foarte bine să vorbesc cu Arnold. Pot să-mi țin capul sus. După ce sună de trei ori, Lara ridică receptorul. — Biroul lui Arnold Saville. Mi-o închipui instantaneu stând la biroul ei de lemn pal, în jacheta grena pe care o poartă în permanență, scriind de zor la computer. Toate astea par că se află la un milion de kilometri distanță de mine. — Bună, Lara, spun. Sunt... Samantha. Samantha Sweeting. — Samantha ? Lara zici că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de Încredere medic francez. Nici măcar nu era nevoie de avertismentul lui; dacă arunca o singură privire la fața mea boțită, răvășită, nenorocită, În penumbra premergătoare zorilor, pe terasă, se lămurea pe deplin. Rosamund, speriată, era bucuroasă să plece. Fața ei pal‑smeadă se Întorsese spre Boston, cu miile lui de doctori. Ea receptase mesajul: a rămâne pe insulă Însemna moarte curată. M‑a Întrebat: - Ce cărți și hârtii vrei să bag În valize? Răspunsul era ușor. - Să ne descotorosim de volumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
hârtoapele, a cutreierat orașul în lat și-n lung în căutarea nuanței dorite, până la urmă abia prin Pantelimon a aflat ce căuta sau, oricum, ceva apropiat. Așa încât în dimineața asta de sâmbătă, domnișoara și-a luat în sfârșit faianța rose pale bordure argent soufflé și în timp ce vlăjganul de la Romerect i-o încarcă în mașină, domnișoara se apropie de taraba cu ziare din fața covrigăriei La Nuți. Acest punct de comercializare stradală a presei libere a fost amplasat chiar lângă covrigărie cu deplinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
întunecase de-a binelea. Luminile nu se mai aprinseseră pe stradă, cine să le mai poarte de grijă! Emoționat Burtăncureanu privea ceata revoluționarilor. Îngenunchiați, cu automatele lăsate pe cimentul curții sau sprijinite de poarta metalică, ocroteau în căușul palmelor flăcăruile pale. Corul îi dădea de zor cu alte tropare. „Facem toată liturghia?“ șopti episcopul. Romancierul clătină din cap. Valerian tuși de câteva ori și cântarea încetă sugrumată. „Ridicați-vă, băieții mei“, le făcu semn Burtăncurencu. „Înțeleg pentru ce ați venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
început. După trezire, își plimbă ochii prin interiorul navei, conceput foarte simplu, fără accesorii tehnice care să-și trădeze epoca. Ecranele seamănă cu niște desene fixate în rame subțiri, butoanele parc-ar fi autocolante, terminalele au contururi discrete și culori pale. Nimic nu se poate schimba aici. Mesajul de trezire pare să fie, ca de obicei, unul înregistrat. Cuvintele se aud din nou și din nou, modulate obsedant. Samuel face câțiva pași, pentru a descoperi că gambele îl dor, iar genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]