1,794 matches
-
-l voi vinde. Ca să mi-l fure, peste câteva ceasuri, țiganii... Priveam năuc în jur când am coborât în stație, nevenindu-mi să cred că portofelul dispăruse, că rămăsesem fără timbrul cu marele fluture, că pierdusem, astfel, și ultima urmă palpabilă a prietenului meu din R., a anilor petrecuți acolo, a tuturor visurilor pe care ni le făceam privind zborul acelui fluture, a închipuirii noastre urmându-l în marile lui înălțări spre niciundele doar de el știut. În astfel de clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cenzurarea filmelor, deși îi spusesem că nu existau asemenea informații în hârtiile descoperite de mine. Ca de obicei, mi-a tras panseul lui cu care, chipurile, mă mobiliza să intru în acțiune: „La perspicacitatea ta, nici nu-ți trebuie documente palpabile, prinzi spiritul lor și te-apuci și trântești un documentar de ne aprobă bugetul și la anul, pă chestia investigațiilor care le desfășurăm. Căci nu uita, deviza noastră este: sapă, sapă și papă. De-asta avem buget, să săpăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dantele semănau cu niște baldachine ce adăposteau câte o pereche de sâni cu o Înfățișare din ce În ce mai apetisantă. Încetul cu Încetul, insectele-cifre, Înaintând pe Karl Marx, spre casă, luau chipul și Înfățișarea lui Lilith. Era, desigur, o Lilith ceva mai puțin palpabilă, dar la fel de atrăgătoare, părând desprinsă dintr-un film făcut pe computer. Noimann mergea clătinându-se pe stradă. Abstracțiunile cu fund și coapse alungite Îl Împingeau din spate. Noimann Însă nu se grăbea. Clătinându-se pe picioroange, cifrele așteptau alături, semănând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
meu liber n-am dezlegat cuvinte Încrucișate. Dar n-am făcut din asta o pasiune. Aici e vorba Însă de alte legături...” „O Întreagă Cabală”, replică Noimann. „Nu e vorba de Cabală, ci de ceva mult mai clar. Mult mai palpabil....” Și, pe măsură ce vorbea, ginecologul continua să răscolească În gaura ce se ivise Într-una din tălpile lui Noimann, care stătea Întins fără să reacționeze, simțind cum din ciotul ciungului apare un baston prevăzut cu un cârlig, ce-i scormonea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o altă nebunie. Vă spun: mai bine ne-am lăsa În voia sorții. Ar fi mai sănătos. La ce bun să Începi a Întinde peste lume o plasă de concepte? Cui le sunt ele de folos odată ce nu e nimic palpabil? Odată ce totu-i fum? Odată ce golul și plinul sunt un fâs?” „Aveți ceva cu fâsul ăsta”, observă Noimann. „Cum să n-am”, se agită ginecologul... „Nu numai viața, dar și moartea e un fâs. Înțelegeți, toată eternitatea cu care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
piciorul metric, că, iată, În fața ochilor Îi apăruse un ditamai picior, care Începea acum să-l terorizeze. Să fi fost doar o simplă metaforă? Noimann s-ar fi obișnuit cu ea. El avea Însă de-a face cu o imagine palpabilă. Piciorul metric se metamorfozase Într-un picior marin. Într-un nod marinăresc. Iar camera lui devenise ca o corabie ce naviga, clătinându-se pe valuri, pe mări necunoscute, străbătând distanțe astronomice, fără a se mișca din loc. Iată că valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Și Între ele e Întins un cordon ombilical. Un păienjeniș de fire nevăzute leagă cimitirul de maternitate. La ce bun să Începi a Întinde peste lume o plasă de concepte? Cui le sunt ele de folos odată ce nu e nimic palpabil? Odată ce totu-i fum? Odată ce golul și plinul sunt un fâs și odată ce toată eternitatea cu care ne batem capul trece cât ai clipi din ochi?” Cuvintele acestea Noimann parcă le mai auzise cândva. Le rostise, mișcându-se În van
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-ți spun adevărul. Doar o discuție începe: Ați fost informat din timp... sau Nu se explică tot ce vedem alte modificări se impun, și simțurile năvălesc amarnic odată cu îmbrățișările jinduite dar neformulate. Astfel ajungi la forma care transformă un univers palpabil, valabil numai pentru cei ce trăiesc în alt anturaj mai înalt, mai indiferent față de ceilalți până rămâi cu sentimentul tanatic mai apropiat conceptului de stare identificat cu pierderea sublimității și îmi vâri în țeastă sentimentul că sunt mult mai puternic
Sf?r?ire by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83730_a_85055]
-
țânțari, după paradă. Degetele i se transformau în rânduri de călăreți, aliniate între steaguri, la începutul unei întreceri. Gonacii foșneau prin iarba înaltă, împungând desișul cu prăjinile pentru ca mai apoi, să stârnească animalele, țipând „uuoooo“. După aceea, totul devenea din ce în ce mai palpabil, i se desfăcea pumnul, tocmai când primul porc țâșnea spre libertate, apoi se auzea un scârțâit al patului, pe măsură ce galopul adrenalizat capăta viteză, porcul accelerând câteva sute de metri, o distanță pe care nu putea fi prins, iar omul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
venirea bolșevicilor -, dar asta e altă poveste și mă grăbesc să Închei paranteza, căci știi bine ce părere am despre puterile minții tale de a ține pasul cu mine...) nu se ostoise În urma eșecului. Avea, probabil, obsesia să lase ceva palpabil În urma lui, spre propășirea obștei. Nu se știa prea bine de ce, locul În care autobuzul oprea să descarce și să Încarce poporeni de la și către oraș fusese ales chiar Într-o curbă În unghi drept. Pe Întuneric, mai ales, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frică. Adică, să ne Înțelegem, nu-mi era o frică obișnuită. Sufeream de o ciudată fascinație a fricii imense și totale care mă cuprinsese. Nu teamă, neliniște, panică, angoasă, spaimă, sperietură, oroare sau groază, ci o frică dincolo de fire, aproape palpabilă, o frică atât de uriașă și de neclintit, Încât, paradoxal, Începuse să mă liniștească: știam cu siguranță că voi muri și această certitudine aproape că mă Împăca. Am căutat ca un orb „gaura” (un tub de ciment Îngropat vertical În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
începu, dintr-o dată, să dea din mâini și din picioare, izbucnind în plâns. Apoi, aruncă îndoitura din hârtie în mijlocul seniorilor așezați. Dintr-o dată, ochii tuturor se umplură de lacrimi. Ceasul bătu de amiază. În marea sală plutea o tensiune aproape palpabilă. Katsuie începu cuvântarea de deschidere: — Tragica moarte a Seniorului Nobunaga ne-a pricinuit o mare tristețe, dar acum trebuie să alegem un succesor vrednic pentru a-i continua opera. Suntem datori să-l servim și în moarte așa cum l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Esențială Irelevanta Leadership Partaj sau prin rotație Singular Percepție Înțelegere reciprocă a cunoștințelor Concentrare pe lider Stil Coordonare a rolurilor Conformism pe lider Spirit Interacțiune dinamică Oponenții sunt persecutați de majoritate Aceasta îmbunătățire poate fi definită în termenii unor rezultate palpabile, de pildă creșterea vitezei și calității deciziilor luate și acțiunilor întreprinse de echipa. Poate fi definită și în termeni mai puțin palpabili, cum ar fi calitatea relațiilor cu grad sporit de cooperare. Activitățile din programele de creare a spiritului de
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
lider Spirit Interacțiune dinamică Oponenții sunt persecutați de majoritate Aceasta îmbunătățire poate fi definită în termenii unor rezultate palpabile, de pildă creșterea vitezei și calității deciziilor luate și acțiunilor întreprinse de echipa. Poate fi definită și în termeni mai puțin palpabili, cum ar fi calitatea relațiilor cu grad sporit de cooperare. Activitățile din programele de creare a spiritului de echipă pot: Să amplifice conștientizarea proceselor sociale care au loc în sânul echipelor • Să dezvolte aptitudinile interactive/ interpersonale care le permit indivizilor
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
CÂND? DISEARĂ? MÂINE? CÂND, CÂND, CÂND? Nu trebuie să zici decât „Mmmm, ne mai vedem“, să le mângâi obrazul neras cu o gheară imaculată și să dispari într-un nor de „nu am nevoie de nimeni“ cât se poate de palpabil. Voiam să par dură. Cu toate că nu eram deloc așa. Voiam să-mi schimb vechile tipare comportamentale. Așa cum mi se spusese. Rachel care s-a întors să-i zâmbească lui Chris era de-a dreptul castă. — Am putea... nu știu... să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să aștept. Să stau, pur și simplu, la un colț de stradă și să arăt ca și cum aș fi avut nevoie disperată de droguri. Oamenii se uitau la mine suspicioși. Era înfiorător. Toată lumea știa de ce eram acolo, iar dezgustul lor era palpabil. Ca să nu mai bat așa de tare la ochi, m-am așezat pe niște scări jegoase din fața unui bloc care arăta ca după război. Dar o femeie cu mai mulți copii a ieșit afară și mi-a spus posomorâtă: —Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sperieți, îi ziceam: De ce ți-e așa de frică, Helen? Asta până într-o zi când Helen a dat nas în nas cu Nola și cu mine. Eram în oraș. —Tu ești Nola? a țipat ea cu o neîncredere aproape palpabilă. Dar arăți... Nola a ridicat o sprânceană, într-un gest întrebător care era teribil de șic. —Arăți normal, a scăpat Helen porumbelul. Mai mult decât normal. Minunat. Ce păr și ce haine ai... — Astea nu-s nimic, fetițo, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-l iubea avea să-și piardă speranța că într-o zi miticul Abdul-el-Kebir se va întoarce din deșert, iar dușmanii săi vor trebui să se lupte cu această fantomă, fiindcă niciodată n-ar fi putut prezenta o dovadă fizică și palpabilă a morții sale. Avioanele sfâșiau liniștea teribilă și s-ar fi spus chiar că lăsau în atmosferă un miros de benzină ce trezea amintiri. Când se îndepărtară, ieșiră să le privească se roteau ca niște vulturi în căutarea prăzii. — Bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar apuca să decreteze trei zile de doliu național de fiecare dată când moare un bătrân nenorocit În azilul săracilor. Și e negativ pentru că nu ar fi posibil, chiar și cu o inimă de piatră, să rămâi indiferent la demonstrația palpabilă a faptului că săptămâna de așteptare stabilită de moarte luase proporțiile unei adevărate calamități colective, nu numai pentru media de trei sute de persoane la ușa cărora bătea zilnic soarta nefericită, dar și pentru ceilalți, nici mai mult nici mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mori.“ — E adevărat? am întrebat-o pe Reiko. Reiko își strânse buzele și se gândi puțin. Păi, este și nu este. Mărturisesc că m-am simțit mai bine cu ea decât cu soțul meu și acesta a fost un fapt palpabil. Aveam momente când mă înnebunea și pe mine întrebarea asta - mi-o puneam și nu știam ce să răspund. Poate chiar eram lesbiană și nu-mi dădusem seama până atunci. Dar acum nu mai cred așa, adică nu am asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
n-au ajuns la timp și, pînĂ la urmă, nici n-au mai vrut să avanseze, iar două dintre batalioane nu-și atinseseră obiectivele. Al treilea Își cucerise poziția, dar era evident că nu o s-o poată păstra. Singurul rezultat palpabil fusese un număr de prizonieri, numai că aceștia fuseseră predați tanchiștilor ca să-i transporte, iar tanchiștii Îi omorîseră. Generalul nu avea nimic de arătat decît eșecul atacului și prizonierii omorîți. Ce pot să scriu despre asta? Îl Întrebai. — Nimic În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și fraza asta, nu-ți aduci aminte? — Aproape că era s-o zic din nou. Știi, Îi spuse el, a fost o alegere foarte bună să venim aici. Îmi amintesc de toate care-au fost așa de bine, că devin palpabile. Uite, Ăsta-i un cuvînt nou și o să-l interzicem și pe Ăsta În curînd. Dar e minunat. CÎnd aud ploaia pot s-o văd cum cade pe stînci, peste canal și peste lagună și știu cum se Îndoaie copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai poată reciti. Aș vrea să distrug toate dovezile concrete legate de ce a fost între noi. E ca și cum, atâta timp cât le mai are, continuăm să fim un cuplu într-o altă dimensiune, la fel de reală. Dar dacă aș scăpa de toate semnele palpabile, relația noastră ar intra în neființă și m-aș simți complet eliberat. Poate că Barney deja a determinat-o să „acopere“ urmele. Nu cred că ar fi prea distractiv pentru el să se uite prin albumele ei cu fotografii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un țărm de mare, sau de lac, și văzurăm trăgând la chei șase vase mici, luminate, pe care au fost transportate coșciugele, vasele s-au depărtat pe oglinda apei pierind În noapte, totul se desfășura În timp ce fumul de tămâie devenise palpabil sub formă de aburi groși; o clipă m-am temut să nu fiu printre condamnați, și mulți din jurul meu șopteau „nupțiile, nupțiile...” Pierdusem contactul cu Lorenza, și abia atunci m-am Întors s-o caut printre umbre. Acum sala era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
personală ușor schizoidă, într-un refugiu în egală măsură haios și abject, al unei civilizații de la început și până la sfârșit insalubră și păcătoasă. Tăcerea anxioasă își înstăpânea cu repeziciune spleen-ul, ca o viitură prevestitoare, în aer, din ce în ce mai acaparantă, mai palpabilă, concretă, izolată și ea în singurătatea fără de leac, a unor clipe dilatate nefiresc, relativist și devitalizant, într-un căscat ca de hipopotam al Timpului. Acum, când melanjul evenimentelor oribile și extraordinare ce s-au succedat, s-a consumat deja, precipitându
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]