1,950 matches
-
vă povestesc cum a fost... ― Ce să-mi povestești? Ce, mie de povești îmi arde acum? Eu joc oină în liniște cu a VIl-a reală, și când să fluier un punct, mă trezesc că-mi pică din cer un palton în cap... Cum se cheamă asta, că eu nu știu ce calificativ să-i dau? Dacă-mi sucea gâtul sau mă sufoca? Un bâzâit imperceptibil, însoțit de un surâs ușor, flutură pe buzele lui Noica, amenințând din clipă-n clipă să se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
zâmbit, don' profesor... m-au mâncat buzele și m-am scărpinat cu dinții! ― Da? Ia vezi să nu te mănânce obrajii, și să nu te scarpin eu cu palmele! ― Să vă spun cum a fost... Eu mi-am făcut un palton nou, pe care azi l-am îmbrăcat pentru prima dată... și acum zece minute, când m-am uitat la el, l-am găsit cu toți nasturii tăiați... ― Sau, mai bine zis, l-ai găsit fără nasturi! îl corectă Cioc. ― Tot
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și acum zece minute, când m-am uitat la el, l-am găsit cu toți nasturii tăiați... ― Sau, mai bine zis, l-ai găsit fără nasturi! îl corectă Cioc. ― Tot aia-i! Vorba e că și-au bătut joc de paltonul meu, și acu' n-am cu ce să mă închei... ― Și? ― Și-atunci, înfuriat, l-am aruncat pe fereastră, fără să știu că dumneavoastră aveți oră în curte. ― Bine, ființa lui Dumnezeu ― se-nfurie Cioc ― că te-ai necăjit e
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ce să mă închei... ― Și? ― Și-atunci, înfuriat, l-am aruncat pe fereastră, fără să știu că dumneavoastră aveți oră în curte. ― Bine, ființa lui Dumnezeu ― se-nfurie Cioc ― că te-ai necăjit e foarte firesc, dar de ce să arunci paltonul pe fereastră? E un gest pe care mintea mea refuză să-l priceapă! De ce l-ai aruncat pe fereastră? ― Păi ce era să mai fac cu el, fără nasturi?! ― Îi coseai alții, ființă! ― Bine, știu eu, dar în momentele acelea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
hm! tuși Noica, dregîndu-și glasul, dar ce era să mai fac cu el, v-am mai spus? ― Să-l mănânci, să-l calci în picioare, orice, dar nu să-l arunci pe fereastră! Și, zicând așa, îi întinse lui Noica paltonul. Acesta îl luă, de-abia abținîndu-se să nu pufnească în râs în nasul lui Cioc, și-i spuse plin de falsă nevinovăție: ― Vă mulțumesc că mi l-ați adus!... Dar Cioc, dacă terminase cu Noica, nu terminase și cu clasa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
falsă nevinovăție: ― Vă mulțumesc că mi l-ați adus!... Dar Cioc, dacă terminase cu Noica, nu terminase și cu clasa. Voia să-l afle pe autorul "masacrului" săvârșit asupra nasturilor: ― Cine e ființa lui Dumnezeu care a tăiat nasturii la paltonul colegului vostru? Se ridică Harry Löbel, cu o mutră de pocăit, care ar fi făcut milă și celui mai neînduplecat om: ― Eu, domnule profesor... ― Cum, tu ești? ― Nuuu ― protestă el ― voiam numai să vă spun că eu, domnule profesor, cred
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care urma să dea și pedepsele respective. La plecarea acasă, însă, după ultima oră, în care am avut și noi Gimnastica cu Cioc, când băieții s-au dus la vestiar, ca să se-mbrace, și-au găsit toți nasturii tăiați la paltoane! De-abia atunci ne-am dat seama de ce Noica a făcut gestul foarte puțin sportiv de a-și aere voie pîn-afară, în timpul exercițiilor la paralele! Printre cei mai chiulangii dintre colegii noștri din clasa a VI-a era Simulescu, un
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
e bolnav! -- Ei aș! spusese Mini drept crice consolare. - A răcit! . . . prin dunga asta îi vine frigul drept în coastă la birou! - Dar pe el l-ai vătuit? . . . sau numai ușa? râse Mini. Lina, care uneori uita să-și ia paltonul când pleca la treabă, cocolea pe doctorul Rim. - Fiindcă e capitonat e așa de nemernic la frig! zise Nory din ușa dormitorului. N-are nimic! Mini se săltă, socotind că poate e de cuviință să viziteze și ea pe Rim
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ai făcut tu! Nory, indignată, se roși. - Eu! Eu mă ocup de prostiile lui Mini! Cel mult ca să probez ce departe e această persoană - de altfel inofensivă - de bunul-simț comun. Cu ochi care surâdeau mereu aiurea, Mini își scotea abia paltonul, când baba intră tiptil, cu ochii holbați sperios spre ușa lui Rim. - Birjarul, duduie! Birjarul! șopti cu mâna făcută pâlnie la gură. Ochii lui Mini se măreau din ce în ce! - Care birjar? . . . - Al matale . Cică mai sade? . . . - Ce? Vrei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
aștern cuvintele pioase cu remușcări și neputință. Eu scriu suspinele amare ce mi-au lăsat în suflet semne, eu pun pe focul jertfei lemne și dacă nu mai scriu mă doare. Eu și primăvara Primăvara blândă, cu ninsori brodată, în palton de iarnă, negru, croiul drept, s-a oprit zâmbindu-mi, dar, apoi, deodată, desfăcând doi nasturi argintii la piept, a suflat spre mine dulci miresme calde; flori de iasomie am simțit atunci. Ochii ei de raze, splendide smaralde, mă chemau
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
copii. Pot doar să mă rog ca noua sarcină să-i ofere speranță. Astăzi, An-te-hai s-a purtat ciudat. A cărat cu el un sac mare de bumbac. Când l-am întrebat ce e înăuntru, mi-a răspuns că e paltonul său. Nu pot să înțeleg de ce a ținut să aducă un palton, când dintr-un capăt într-altul al orizontului nu se întinde decât cerul albastru. Oamenii care ies din mormânt mă înconjoară. Ei se aliniază pentru a-mi aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
speranță. Astăzi, An-te-hai s-a purtat ciudat. A cărat cu el un sac mare de bumbac. Când l-am întrebat ce e înăuntru, mi-a răspuns că e paltonul său. Nu pot să înțeleg de ce a ținut să aducă un palton, când dintr-un capăt într-altul al orizontului nu se întinde decât cerul albastru. Oamenii care ies din mormânt mă înconjoară. Ei se aliniază pentru a-mi aduce omagiul, înclinându-se și făcând plecăciuni. Fiecăruia îi ia minute întregi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meu. Mișcările păsărilor phoenix sunt greoaie, modelul prea încărcat, culorile prea stridente. Dacă aș fi eu artistul, aș adăuga eleganță și spirit. Aș face păsările să zboare și florile să înflorească. Observ ceva care nu are ce căuta aici. Este paltonul lui An-te-hai, întins pe jos. Gândurile îmi sunt întrerupte de acest obiect pământesc. De ce l-a lăsat An-te-hai aici? Aud pași grăbiți și apoi răsuflarea rapidă a unui bărbat. Nu pot să fiu sigură dacă sunetul e în realitate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unui bărbat. Nu pot să fiu sigură dacă sunetul e în realitate sau doar în închipuirea mea. — Majestatea Voastră, strigă vocea lui Yung Lu, este amiază! Nereușind să se oprescă suficient de repede, se ciocnește de mine, împingându-mă pe paltonul lui An-te-hai. Ne uităm lung unul la altul, și atunci buzele lui le ating pe ale mele. — Acesta este sicriul meu, reușesc eu să spun. — De aceea am și îndrăznit... Focul gurii sale îmi atinge gâtul. Nu poate fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împăratul Hsien Feng. Sunt scăldați în admirația pentru virtutea mea. O singură persoană nu a îngenuncheat. Stă în picioare, la vreo cincizeci de metri mai încolo. Recunosc roba cu imprimeu cu pini. Se întreabă probabil ce s-a întâmplat cu paltonul său. Nota autoarei Toate personajele din această carte au la bază persoane reale. Am făcut tot posibilul să păstrez evenimentele așa cum au fost în istorie. Am tradus decretele, edictele și poemele din documentele originale. Ori de câte ori au existat diferențe în interpretare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
scăpînd și cîte un sforăit, primarul îl înscria din oficiu pe moș Chifor. 141 Cu încetineală de pensionar, acesta se scula în picioare, privea nedumerit în spate la scaunul cu arc care pocnea de spătar și își așeza umerii în palton. Deputat de circumscripție, moș Chifor fusese ilegalist. Mititel, cu ochi limpezi de găină, fostul fochist se împrietenea mai ales cu necunoscuții. Se mirau și aceștia de căldura cu care, strîmbîndu-se de rîs, îi întîmpina ilegalistul. De la prima frază sala izbucnea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tractor, sub o prelată, lângă niște muncitori de la drumuri. Tractorul l-a dus până la vreo douăzeci de kilometri de Satul nostru cu Sfinți. Și pe viforu-ăla a luat-o frumușel la pas către unde-l chema datoria. Chiar dacă prin buzunările paltonului avea ascunse mai multe sticluțe cu rom, e o minune cum de a izbutit să ajungă și nu s-a prăbușit În vreun nămete. Au zis unii, Încercând să explice miracolul, că n-ar fi scăpat dacă i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
normă, fără studii, băiat bun, deși cam hahaleră. Era Întuneric beznă și, când a ieșit din casă să vadă la cine se dă dulăul, s-a speriat și-a scăpat felinarul. Crăcănat În mijlocul bătăturii, Înfipt până la brâu În zăpadă, cu paltonul descheiat și fluturând, Dordonea nu putea să facă nici un pas, nu putea să scoată vreun sunet. Hristu l-a cărat În casă, la căldurică, și s-a rugat de scorpia de mă-sa, poreclită Ciocănitoarea, să-l găzduiască numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se Îmbrânceau ca toți dracii și se luau la Înjurături și la pumni - Îi arătau respect și-l ocoleau. Colonelul purta costumul de bun, pălărie pe cap, pantofi lustruiți În picioare și de pe umeri până sub genunchi Îi atârna un palton cenușiu, cam ros la mâneci, dar care Îi dădea prestanță. Pe reverul paltonului avea insigna aia de veteran de război. Era frig de-ți dădeau lacrimile, dar el nu se mișca de la coadă, părea pregătit să Înfrunte cu demnitate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi arătau respect și-l ocoleau. Colonelul purta costumul de bun, pălărie pe cap, pantofi lustruiți În picioare și de pe umeri până sub genunchi Îi atârna un palton cenușiu, cam ros la mâneci, dar care Îi dădea prestanță. Pe reverul paltonului avea insigna aia de veteran de război. Era frig de-ți dădeau lacrimile, dar el nu se mișca de la coadă, părea pregătit să Înfrunte cu demnitate pe oricine și orice. Din când În când, din pricina frigului, dar și a bătrâneții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
domnule! Mi-a slăbit mintea, ce să mai zic...». Și-a scos insigna, după care o jumătate de oră și-a frecat reverul acela, că locul pe care fusese bucățica de tablă emailată era mai Închis la culoare decât restul paltonului și acest amănunt n-ar fi putut scăpa ochilor vigilenți ai funcționarilor: și-ar fi dat seama imediat că În fața lor se găsea un omorâtor de nemți, nu i-ar fi acordat viza și l-ar fi lipsit, poate, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
destul de surprinsă că se afla totuși cineva acolo, având în vedere temperaturile de-a dreptul siberiene ce domneau în încăpere. Când ne-am apropiat, am văzut că era vorba de Davy, cartoforul singuratic. Nu-l recunoscusem fiindcă era îmbrăcat cu paltonul, iar pe cap avea o căciulă din aia cu urechi. Stătea pe marginea canapelei și urmărea cu mare atenție Joacă-ți viața 1. Toată, a bolborosit el către ecranul televizorului, haide, joacă totul! — Ce e la televizor, Davy? l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pentru membri. Deci, în curte, un mic birou, unde e tov Ionel, redactorul, și doamna Irina, care face machete. Imediat ce coborâți, o ușă cu perdeluță verde. Tov Ionel e vechi la noi, el știe totul, vă orientează... Își îmbrăcase deja paltonul cafeniu, uzat, își pusese deja căciulița de lână. — Trebuie nervi de oțel, să știți. Nu-i ușor! Deloc nu-i ușor, munca noastră și statutul nostru și obiectivele noastre și... Da’ vă spune tov Ionel toate, eu mă grăbesc. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amețeală, pendul pendul, nu se mai termina, lungi lungi lugubre minute macabre care nu se mai terminau. Nu se terminau, nu se, nu, nu încă, nu, și gata, parcă gata, „repede, repede, pe scară“, îngână bătrânul, „stai, să-mi iau paltonul, să-mi iaupaltonul“, și își luaseră paltoanele și coborau fuga fuga pe scări pline de moloz și cărămizi și haine, strada, salvarea, săritura, scările, strada, da, în stradă, salvați, slavă, slavă Supremului, slavă că ne-a salvat. Hainele mototolite, chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lungi lungi lugubre minute macabre care nu se mai terminau. Nu se terminau, nu se, nu, nu încă, nu, și gata, parcă gata, „repede, repede, pe scară“, îngână bătrânul, „stai, să-mi iau paltonul, să-mi iaupaltonul“, și își luaseră paltoanele și coborau fuga fuga pe scări pline de moloz și cărămizi și haine, strada, salvarea, săritura, scările, strada, da, în stradă, salvați, slavă, slavă Supremului, slavă că ne-a salvat. Hainele mototolite, chipuri livide, alerte, strada plină de sinistrați tropăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]