13,486 matches
-
cu lăudat dar al vorbirii. Cât despre puțina știință de carte a sa, nu-i o pagubă prea mare, fiind destui învățați care n-au după ce bea apă și care, pentru un ban cu bortă, abia așteaptă să scârțâie din pene ce li se cere de către cei cu stare. Așa se și cade! Bun urmaș va fi pentru Degeaba-Împărat, tot megieș al nostru, acest Fudul-Voievod și bine o vei duce lângă dânsul, fata mea. Să se scrie deci carte și către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
străzi, și o mișcare a mâinii ce reușea să scoată din bici un sunet care-ți crăpa timpanele. Probabil și curenții de aer, și umiditatea de la ora aia. Am bubuit până s-a tocit sfârcul de tot, apoi, ramas în pană, nu puteam renunța și am trăsnit încă vreo oră cu biciul, până când un sfert din el s-a făcut praf. Și am ajuns acasă cu un bici mai puțin și plin de sfoară, cu hainele îmbâcsite, impregnate de folmotoci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ne trebuie la amândoi - a intervenit Petrache. Măi Petrache! Tu crezi că eu mai știu să fac o asemenea socoată? Lasă că mă pricep eu la trebușoara asta. Ți le socotesc ca la spițerie - a răspuns Petrache, înfoindu-se în pene... Bine ați venit, gospodarilor! - i-a întâmpinat bucuros inginerul Cicoare. Bine v-am găsit, domnule inginer! Cred că știți povestea cu lupul - a răspuns Costăchel. Cum să n-o știu, dragule? Numai că acuma lupul îi bine venit. Și, pentru că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
care o citise, când și unde nu mai știa, în care aflase despre o pasăre ce trăiește în Australia, cu nume ciudat de Bikirikipiripiki. Aceasta, în așteptarea mirelui, își construiește cuibul din rădăcini frumos mirositoare, după care îl căptușește cu pene multicolore de papagal și cu pietricele rare care scânteiesc în lumina palidă a lunii. Apoi, măiestrește un gărduț, îl împănează cu nisip în care apoi implantează cele mai frumoase flori din poienile pădurii. Când opera e gata, prin cântece melodioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de tandrețe îi transportă pe cei doi într-o lume a fantasmelor. Ajunsă la finalul ei, această întâlnire, în care dragostea se declanșează la cea mai înaltă temperatură, Bikirikipiripiki își alungă cu violență partenerul bătându-l cu aripile, smulgându-i penele, lovindu-l cu ciocul. După această altercație, culcușul sărbătoresc, scăldat în lumină și muiat în căldura și culoarea celor mai frumoase flori, întocmit cu trudă, cu migală și artă, arată deplorabil. Din ceea ce mai rămâne din cuib pene, ierburi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
smulgându-i penele, lovindu-l cu ciocul. După această altercație, culcușul sărbătoresc, scăldat în lumină și muiat în căldura și culoarea celor mai frumoase flori, întocmit cu trudă, cu migală și artă, arată deplorabil. Din ceea ce mai rămâne din cuib pene, ierburi și flori Bikirikipiripiki le trage în jurul corpului ei și ouă câteva zile la rând câte un cocoloș ciocolatiu de mărimea unei ghinde, cu irizări alb-gălbui, apoi se așază să le clocească. La timpul sorocit, vin pe lume viitoarele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
kilometri, timp suficient să-și întocmească un dialog mental cu ai săi, dacă Doina nu i-ar fi luat-o înainte să le detalieze întreaga poveste. La intrarea în Focșani, după nici un kilometru parcurs pe șoșeaua de centură, avu o pană de cauciuc. Asta îi mai lipsea. În cele din urmă, încărcat nervos, ajunse la casa părinților săi. Bucuria îmbrăcă întreaga casă într-o haină de sărbătoare. Trecuse mai mult timp de când părinții nu-și văzuseră feciorul călcându-le pragul. Teo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
între anii 1920 1967, cu experimentări în bibliotecile universitare și publice. Tehnica evoluează, avantajele informatizării sunt vizibile și de necontestat, chiar dacă există și unele dezavantaje (evoluția rapidă a noilor tehnologii necesită menținerea „la zi” a echipamentului, blocaje ale activității datorate penelor de curent electric etc.) În România anilor 1980, începe timid să se afirme informatica în biblioteci, fiind mai mult un experiment al Centrelor de Calcul. În 1995, datorită unui proiect TEMPUS, marile Biblioteci Centrale Universitare ale țării (București, Iași, Cluj
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
seama că sunt folosite și "administrează iubitului șutul corespunzător". Acestea sunt rare și, după o ispravă de felul acesta, foarte râvnite. Ia uită-te, se trezește genialul alungat, asta are ceva în scăfârlie, chiar mă decepționează, zice umflându-se în pene, vine ea la socoteală". Când curviștina nu se mai sinchisește deloc, genialul se înfurie, o bârfește la colegi, o face troacă de porci, numai că nici ăia nu sunt proști să nu înțeleagă de unde bate vântul și îl trimit la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu nasturi de alamă lustruiți îndelung, și pantalonii de catifea reiată cu vipușcă lată, de culoare roșie sau aurie. Arătau ca adevărați generali dintr-o armată imperială. Pe cap, purtau pălării cu boruri mari, în panglica cărora era înfiptă nelipsita pană de păun, ei înșiși părând a fi asemenea acelor păsări mândre de penajul cu care natura le-a înzestrat. Nici mireasa și nici mirele nu ieșiseră din corturile lor. Tradiția îi obliga pe însurăței să apară într-un anumit moment
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca din senin. Era întuneric. Nimeni nu putu să le vadă. Noaptea le ascunse și întovărăși inima ei de mamă grijulie. Rafira luă toate acele gânduri nespuse, făcându-le nevăzute în tainițele cortului. Se culcară cu toții. Intrară în dunele de pene, se cocoloșiră cum putură mai bine, dar nici căldura acestora și nici luna care lumina spornic întreaga șatră, nu reușiră să le aducă odihnă în trupurile și gândurile ostenite de griji. A doua zi, pentru a nu răscoli tristețile alungate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
căci nu se mergea în noaptea de Înviere fără a purta ceva nou de îmbrăcat sau de încălțat. Tanti Jeni, în fiecare an de Paște, îmi cumpăra pantofi, pantaloni și o pălărie verde de brigadier silvic, căreia îi agățam o pană de păun. În vinerea mare, când se dau foc grămezilor adunate de gunoaie și flăcările se ridică la patru-cinci metri, e un obicei la noi să sari îmbrăcat în straiele noi peste pălălaie, ca să-ți poarte noroc. Într-un an
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
păr gros, care flutura, o femeie Îmbrăcată În roșu cânta la vioară. Era o muzică plăcută un vals, pe care Colonelul Îl fredonase de atâtea ori când se Întâlnea cu noi. Apoi am văzut pe umerii lui o pasăre cu pene ca focul, care-l tot ciupea nervoasă de spate, smulgând bucăți mari din el. Dar Colonelul nu Înceta să surâdă, ca și cum nimic nu l-ar fi deranjat, și mă tot invita să beau un pahar cu dânsul, mișcându-și capul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mintea îi era ocupată cu micul dejun al doamnei Aurelia, dar atunci când se așeza în fotoliu, lângă patul acesteia, și scotea medicamentele din flacoane, unul câte unul, simțea că o ia amețeala. Doamna Aurelia, dintre pernele umplute la refuz cu pene de gâscă, îi dădea tot felul de sfaturi - ceaiuri de plante, inhalații, masaj, picături și mult somn. Mara îi zâmbi cât timp îi așeză pernele la spate și se hotărî să își ia două zile de concediu. — De ce să nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
apă. — Am auzit ceva. — Nu poate fi decât ploaia. Stai puțin, sunt sigur că am auzit. — ți s-a părut. — Stai să ascultăm. Cum rămaseră înlemniți în vegetație, din depărtare izbucni un urlet. Aripile imense apărură de după rafalele de ploaie. Penele impermeabile băteau aerul, răcorind fața lui Emil. Daniel se culcă la pământ, însă Emil rămase în furtuna de sub aripile ce-i trecură exact deasupra capului. Apoi i se făcu frig. Jungla cu toată vegetația ei părea un beci întunecat în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
însă Emil rămase în furtuna de sub aripile ce-i trecură exact deasupra capului. Apoi i se făcu frig. Jungla cu toată vegetația ei părea un beci întunecat în care cei doi se învârteau în cerc, iar păsările colorau cerul cu penele. — Hai să mergem. Daniel se scutură de noroi și vru să-l tragă și pe Emil după el. — Nu pot, mi-e frig. — Hai, că e târziu. — Dacă măcar nu m-ar mai izbi ploaia asta în cap. — Gândește-te
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
bucătărie și o să vină să-i schimbe cearșaful și apoi o să-l țină de mână strâns toată noaptea. Dar când deschise ochii se trezi în ploaie printre lianele ce se cățărau pe pantalonii săi. Păsările îi atingeau fața cu vârful penelor din aripi. Primul pas a fost mai greu, crengile se întindeau după el, iar bocancii îi alunecau prin nămol, încetinindu-l. Nu-și aminti cum își croise drum până la autostradă, nici cât alergase până la prima benzinărie sub cablurile de înaltă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în sinea sa: Dacă tu ești o vulpiță mică și încă destul de naivă, ar trebui să afli că în fața ta se află un vulpoi bătrân, care a umblat prin multe ogrăzi și nu i-au plăcut găinile cărora le cădeau penele, ci puicuțele! Parcă voind anume să treacă peste un moment ce putea deveni stânjenitor, Victor se ridică de la locul lui și veni lângă Olga, voind să o sărute. Dorea ca și în acest fel să-și manifeste tandrețea. Ea pară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se intersectau la Pomârla. Căzuții în cap De îndată ce și-au încheiat discursurile dedicate opțiunii majorității populației participante la vot, eroii acelui partid, de bucurie și de fericire, s-au împiedicat, la coborârea de la tribună, fruntașii lor, burtoși și umflați în pene, căzând, care pe o parte, care pe alta, care de-a dreptul în cap. Mai greu le-a fost, la revenirea în poziția normală, tocmai celor din urmă. Da’las’că, văzând ei, lumea, de acolo, cu susu-n jos, li
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în singurătate sufletul și-l distrug. Există dureri ce nu se pot destăinui nimănui, fiindcă se obișnuiește ca aceste încercări incredibile să fie socotite drept accidente sau evenimente rare și ciudate, iar dacă cineva le descrie cu vorba sau cu pana, oamenii, respectând opiniile admise în mod curent, pe care le împărtășesc, de altfel, și ei, acceptă povestea, dar cu un zâmbet sceptic și disprețuitor. Pentru că omul n-a găsit încă un remediu acestui flagel, iar singurul leac e uitarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tot chemarea morții. Când, culcat în patul meu jilav și mirosind a transpirație, pleoapele mi se îngreunau și mă pregăteam să mă abandonez neființei și nopții veșnice, toate amintirile mele șterse, toate angoasele îmi reînviau; teama de a nu vedea penele pernei mele transformându-se în lame de pumnal, nasturii vestei mele devenind la fel de mari ca pietrele de moară, pâinea spărgându-se ca paharul care cade pe pământ; teama că, dacă aș dormi, uleiul din lampă s-ar împrăștia pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai bine taci. Și lasă-i pe oamenii competenți și sinceri să vor bească despre rodul muncii lor. În primul rînd, vreau să fac o confesiune : În anii liceului, mă-nnebuneam după avangardiști. I-am cunoscut atunci și pe Sașa Pană și pe Stefan Roll (Ghiță Dinu). Am auzit de la ei diverse povești cu trăzniți - care, pe vremea aia, nu... intrau În NATO ( precum cei de pe micul & imundul ecran treimiist), dar prin care, culmea, ne aliniam Europei fără să propunem asta
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe care am cules-o din cartea Sorinei Bălănescu despre Miluță : cînd directorul Haralamb Lecca are proasta inspirație să suprime postul din statul de funcțiuni, actorul C. B. Penel face o criză de nervi și...renunță la actorie ! Chiar așa, Penele tată?!... „Meseria de actor are Întotdeauna ceva sordid” (Jouvet). Știam... Cu toții avem ghinionul de-a da peste cronofagi ; nimeni n-a scăpat de insistența lor sterilă și creatoare de alergii. Dar cei mai periculoși, În lumea noastră, sunt cronofagii veleitari
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
marelui scriitor, În dra maturgia sa. Teză cvasi-inedită, care interesează. Și e scri să cu talent, cu adecvare la subiect. Deoarece, personal, nu cred că despre autorul Rinocerilor se poate scrie ca despre Goethe, spre exemplu : musai să ți schimbi pana. Autoarea cărții, a intuit asta și cucerește nu doar prin pros pețimea subiectului, ci și prin stil. Chiar dacă, precum mulți alți doctoranzi ai noștri, se fasolește (posibil verb iones cian, nu?) cum că „ocupația mea nu era aceea de a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
țara se afla la grea restriște, fiind în mare primejdie din cauza unei noi conspirații iudeo-masonice dezvăluite de mereu vigilentul pamfletar și patriot de serviciu ce semna curajos sub pseudonimul Alcibiade. Cu ochii înotând în lacrimi de prea-plinul trăirilor declanșate de pana măiastră a articlierului, rase cu responsabilitate și ultima dușcă de vodcă. După care spuse hotărât, arătând cu degetul spre peretele pe care se afla aninat cuierul: "Ăsta om, dom'le! Dacă n-ar fi toți trădătorii ăștia dă țară, ehe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]