3,449 matches
-
pot să-l sufăr pe ăla, trebuie să fie un om rău. (Împăratul intră. E îmbrăcat într-o cămașă de noapte lungă, pe care o târăște ca pe o trenă. Coroana de pe cap îi este legată pe sub fălci, cu o panglică lată.) Împăratul: (văicărindu-se) Of, of, of, nu mai pot! Domnița: Tăticule, de ce nu dormi la ceasul ăsta? Împăratul: (arată coroana) Fiindcă mă strange... Domnița: Coroana? Împăratul: Da, mă strânge de-mi sar luminățiile ochilor, asta, luminile ochilor vreau să
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mișcați în orice fel puteți mâinile de-a lungul frânghiei. Vom discuta în scurt timp cele mai frecvente probleme care pot apărea, precum și soluții și alternative la acestea. Vă poate fi. de ajutor să lipiți sau chiar să prindeți o panglică sau o coardă de tavan, și să vă imaginați că aceasta chiar este o frânghie groasă. Atingeți-o cu mâna ocazional, pentru avă obișnui cu poziția sa și pentru a o percepe și mai bine...” „...Se făcuse deja seară când
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Erau practic treizeci de trandafiri, În nuanțe de roșu strălucitor, roz puternic și alb, Înghesuiți cu toții Într-un vas mic și rotund, care părea plin cu un fel de bucăți de sticlă strălucitoare. Nu exista nici un fel de ornament - nici o panglică, fundă, iarbă de umplutură sau porcăria aia de floare a miresei; scria pe el: simplu, elegant și foarte, foarte scump. Nici cartea de vizită nu era una obișnuită. Era din hârtie pergament crem și n-am știut cum s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o lămurească. Trăsura se urni greoi, comodă, de altfel, și pe arcuri bune. De pe aleea albă, Elena făcea semne de adio lui Nory; Hallipa trăgea obloanele verandei pentru noapte, Lenora dispăruse în alcovul alb, roz, mauve, plin de dantele și panglici, cu îngeri pe plafoane și roze pe pereți. Mini se cuibări în colțul ei bun, dispusă spre o legănare plăcută. O zdruncină oprirea la poartă. Acum, era închisă. De undeva, dintr-un moșoroi nevăzut de cârtiță, alergă o babă mică
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
familiei, pentru că un om trecuse pe-acolo, cîndva: italianul. Mini se gândi la casa de moșie nici rustică, nici modernă, cu arhitectura solidă, regulată; cu confortul ei orășenesc și totodată gospodăresc; la mobilierul simetric, onest, la budua-ul plin de horbote, panglici de culori amoroase și naive: nimic, acolo, nu încadra acea tragedie. își reaminti, deodată, vestibulul cel nou, părăsit, în care se plimbase în rătăcirile ei singuratice. Acolo era decorul shakespearian al tragediei. în umbra gradată a coloanelor nude, rotunde, netede
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în decorul acela îi puteai vedea pe toți jucând o pantomimă absurdă, cu gesturi frânte și în fund pitulîndu-se Ioghi, vizitiul octogenar, care sta acum pe capră, și nevastă-sa, vrăjitoarea gheboasă, dădaca lui Mika-Le, ținând o capră neagră de panglici. Realitatea năștea astfel închipuiri, care i se suprapuneau ca un al doilea adevăr. Mini își reaminti o după-amiază când Hallipa, cu glasul lui măsurat, le explicase cum nevastă-sa dorise mărirea locuinței deoarece copiii creșteau și o supăra zgomotul, și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
asupra Lenorei, doctorul Rim avu buna idee să-i arate o fotografie. Mini o cercetă cu atenție. Nu-și putea deloc închipui pe Leonora la oraș și în ținută de stradă, departe de un pat cu polog de tulle și panglici mauve, altfel decât conturată plastic de un chimono indiscret, pe care, strîngîndu-1 printr-un gest permanent în jurul corpului, părea a se dezbrăca astfel la fiece minut. Pe bună dreptate Mini se mira ca de o anomalie de o Lenoră aiurea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lui Apollo Belvedere! Ideea de continuitate îl face pe domnul Spavin să-și arunce o privire spre maldărele de acte din biroul său, teancurile de hârtii, rafturile cu cărți legate în piele de marochin, amestecul de ceară de sigiliu și panglică roșie, care este viața sa de serviciu. Da, știe aproape tot despre continuitate. Fiecare aspect al existenței sale, de la hârtia cu antet pe care-și scrie corespondența, până la invariabilul prânz pe care-l ia la ora unu cu domnul Muskett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
căciulă de astrahan. De la vârfurile cizmelor roșii, până la vesta de oaie care cu greu îl cuprinde, este o figură impresionantă. — Cabaret, monsieur? îl întreabă. Cabaret russe? De ce nu? Oricum, nu mai contează. Intră, ocupă un scaun în fața scenei șubrede cu panglici argintii, cu o pantă inegală și un cerc de parchet în față, pe care mai mulți giganți execută un dans atletic. Cad în genunchi și lovesc aerul cu cizmele roșii, o demonstrație etnografică perfectă, un dans căzăcesc distilat până la esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cântecelor lor. El stă pe nisip, acolo unde plaja se înclină și petrece aproape o oră, urmărind crabii de mărimea degetului, care mătură porțiunea dintre pământ și mare. Plaja se întinde pe mile. Crabii operează pe toată lungimea ei, o panglică de zarvă metropolitană care întrerupe o porțiune de liniște. Simte ceva reconfortant venind dinspre lumea liminală, pe care nu vrea s-o mai părăsească. Când, în cele din urmă se întoarce la club, Famous îl cheamă în curte, și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Însă nici nu mă dezmeticesc bine, că în fața mea se ivește un călăreț. Mă simt amețită din cauza oboselii și a foamei. Omul descalecă și se îndreaptă direct spre mine. Fără să spună o vorbă, îmi înmânează un pachet legat cu panglică. Zice că e de la taotai-ul orașului din apropiere. Alerg speriată la mama, care deschide pachetul. Înăuntru sunt trei sute de tael-i de argint. — Cu siguranță că taotai-ul e prieten cu tatăl vostru! țipă mama. Cu ajutorul călărețului, îi angajăm din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meu, cărăușii ridică lectica. Dincolo de poartă, caii au pornit la trap. Stegarii poartă flamuri cu dragon și umbrele galbene. Printre ei se află călărețe îmbrăcate în costume manciuriene de luptă din secolul al XVI-lea. Pe laturile șeilor sunt agățate panglici galbene de care sunt legate vase de gătit. În spatele doamnelor e un cârd de animale vopsite în roșu. Pare un râu de sânge. Când mă uit din nou, văd oi și gâște. Se zice că aceste animale simbolizează norocul bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
are, desigur, culoarea imperială, galben strălucitor, începe An-te-hai fără să mă ia în seamă. E opera veritabile arte meșteșugărești manciuriene, funcțională, dar minunat de frumoasă. Văzând că nu obiectez, el continuă: Este întărită cu păr de cal și ornamentată cu panglici plisate din mătase albă. A fost transmisă din generație în generație de strămoșii Majestății Sale și e purtată în timpul ceremoniilor importante. Astrologul Curții are indicații precise despre felul în care ar trebui Majestatea Sa să poarte astfel de obiecte. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în jurul meu. Împăratul Hsien Feng e așezat lângă Nuharoo la mijlocul rândului întâi. Amândoi poartă robele imperiale din mătase galbenă, brodate cu motive reprezentând dragoni și păsări phoenix. Coroana lui are o perlă manciuriană imensă și Încrustații din argint împodobite cu panglici și ciucuri. Curelușa cu care se prinde sub bărbie e din samur. Hsien Feng urmărește reprezentația cu mare interes. Nuharoo stă cu eleganță, însă atenția ei nu e îndreptată spre scenă. Aruncă priviri în jur fără a-și întoarce capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
porcul e luat. Apoi este adus un platou de aur având pe el un pește care se zbate. Călugărul îmi spune că peștele a fost prins în heleșteul din apropiere. Călugărul tânăr revine și leagă cu îndemânare peștele cu o panglică roșie. — În picioare! Călugărul bătrân mă trage în sus și mă apucă de mâna dreaptă. Înainte de a-mi da seama ce se petrece, mi se pune un cuțit în mână și sunt forțată să despic peștele. An-te-hai și călugărul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pheonix al lui Nuharoo avansează spre poarta palatului între rândurile de eunuci. Împăratul a venit la mine și aseară, la ora ceaiului. I-a adus un dar lui Tung Chih: propria-i centură, cea făcută din păr de cal și panglici plisate de mătase albă. Mi-a mulțumit că i-am dăruit un fiu. Făcându-mi curaj, i-am spus că mă simt singură. Că, deși îl am pe Tung Chih, mă simt confuză și pierdută. L-am implorat să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sunt epuizată, simt că nu trebuie să-i neglijez pe zeii care m-au ajutat. Aduc ofrande ca să-mi arăt recunoștința. An-te-hai a adus un pește viu pe un platou de aur. A fost pescuit din lac și legat cu panglică roșie. Grăbită, torn vin pe lespezi, căci peștele trebuie să fie dus viu înapoi în lac. An-te-hai așază cu grijă platoul cu peștele într-un palanchin, de parcă ar fi vorba de o persoană. Când ajungem la lac, dau drumul peștelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atâta mâncat, se mută în aripa de vest, unde lui Nuharoo i se oferă cadourile. Stă precum un Buddha care-și primește adoratorii. Darul împăratului Hsien Feng este adus primul: o cutie imensă împachetată în mătase roșie și legată cu panglici galbene. Cadoul este adus în sală pe o masă de fildeș purtată de șase eunuci. Ochii lui Nuharoo strălucesc ca aceia ai unui copil curios. După șase straturi de ambalaj, apare și darul. E o piersică enormă cioplită din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de a simți. Un astfel de talent îmi îmbogățește viața, dar în același timp distruge fiecare moment de pace pe care l-am câștigat. Mă simt neajutorată față de ceea ce mi se întâmplă - sunt peștele de pe platoul de aur, legat cu panglică roșie. Și totuși, nimeni nu mă va duce înapoi în lacul căruia îi aparțin. Încercarea de a păstra aparențele mă epuizează, și Yung Lu simte asta. Chipul său își schimbă culoarea. Îmi amintește de zidurile trandafirii ale orașului. — Audiența s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
n aripa năframei Flori de rug ți‐ am pus, din vale Roșii strămători de bete, Să fii drag așa la fete, Cum ești drag măicuții tale, Dragul mamei, drag. Ieri pe când cântau cocoșii, Peste piept ți‐am pus La cămașă panglici roșii, De deochi, ca el să piară Unde spaime‐ l înspăimântă și cocoșii‐n zori nu‐i cântă Să rămâi curat, ca fața Soarelui de sus. Dormi în pace și te scoală Tânăr plugărel! Azi prin somn mi‐ai râs
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
jur, cu vântul răcorindu-i sudoarea de pe frunte. Din locul acela, avea o vedere panoramică asupra regiunii dintre Yanagase și sudul Lacului Yogo. Drumul spre provinciile din miazănoapte, care șerpuia printre munți, făcând legătura între câteva sate, semăna cu o panglică. — Care e Muntele Nakao? — Cel de-acolo. Hideyoshi privi în direcția indicată de soldat. Acolo se afla tabăra principală a inamicului. Multe drapele urmau contururile muntelui, coborând până la poale. Recunoscură o singură unitate. Dar, privind mai departe, se observa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și a propus pentru 2011 darea în folosință a unui nou cimitir(!!!). Vă dați seama ce mândrie de curat edil al vremurilor noi, va fi pe capul său când va tăia în cadru festiv ornat cu popi, colivă și bocitoare, panglica inaugurală a noului cimitir, odată cu sosirea primului mort, adică a primului admis în locația respectivă, pentru trecerea fără durere sau suspin în împărăția cerurilor. Nu putem să nu amintim la măsurile de combatere a crizei, măsurile așa zise de solidaritate
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și încă o dată, cum se cerea. Confuza clipă de siestă senilă. Tov Titi Tirbușon avea chef să-și descheie gulerul și cureaua, să arunce și el, taciturnul, undița, să-l legene în cârlig pe bufon, până scoate pe nas toate panglicile. „Cum zici, amantissime, Hitler ăla al dumitale ar fi fost un geniu? Scânteia de nebunie, cum zici mata... i-a zăpăcit pe toți. Povesteai despre invadarea Poloniei...“ Grosolană provocare! Lingușitoare, firește. Dom’ profesor va trage o înjurătură de mare clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deschid ușa de la intrare. Tocmai ies din casă, când, În fața mea, oprește o dubiță. Din ea coboară un tip În uniformă albastră, care are În mână cel mai mare buchet de flori pe care l-am văzut vreodată, legat cu panglică verde Închis, și care mijește ochii spre numărul de pe clădirea noastră. — Bună ziua, zice. O caut pe Emma Corrigan. — Eu sunt ! zic surprinsă. — Aha ! Zâmbește și-mi Întinde un clipboard și un pix. Ei bine, asta-i ziua dumneavoastră norocoasă. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de douăzeci de ani și să n-ai habar că știe să danseze ? Tocmai a făcut niște mișcări contorsionate și lente absolut uluitoare cu un tip mascat, care bănuiesc că e Jean-Paul, iar acum sare și se Învârte În jurul unei panglici, și Întreaga asistență a rămas cu ochii la ea, care pare să radieze de fericire. De luni de zile n-am mai văzut-o atât de fericită. Sunt atât de mândră de ea ! Spre groaza mea, simt că-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]