1,756 matches
-
detenție la 14 septembrie 1954. Cu ocazia aniversării jubileului de 25 de ani de preoție, în iulie 1949, papa Pius al XII-lea l-a numit pe Áron Márton arhiepiscop titular "ad-personam" și a fost înregistrat în conformitate în „Analele Papale”. Papa a făcut publică această decizie abea în anul următor în acte și, în cel puțin o scrisoare trimisă la Alba Iulia care i s-a adresat astfel. În perioada 1949-1955, episcopul Márton Áron a fost deținut în mai multe
Áron Márton () [Corola-website/Science/301028_a_302357]
-
malul stâng al râului Timiș, la circa 8 km nord-vest de orașul Ciacova și circa 31 km sud-vest de municipiul Timișoara (pe șosea). Prima mențiune documentară a satului Cebza datează din 1337, sub numele de "Chevzen", din documentele de dijmă papală, documente care reprezintă pentru multe localități din Banat prima mențiune scrisă despre existența lor. În 1395 satul e aminitit ca posesie a nobililor din Ciacova. Același statut juridic îl are și în actul de hotărnicie din 1424, când este amintit
Cebza, Timiș () [Corola-website/Science/301349_a_302678]
-
Jebel este o comună în județul Timiș, Banat, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Localitatea Jebel a fost atestata documentar, pentru prima dată în 1334, în evidențele de dijma papală din 1332 - 1337, fiind amintită sub numele de Zephel. În anul 1425 localitatea a primit dreptul de a organiza bâlciuri,iar pe apa Timișului au existat mai multe mori. Tot atunci, apare in documente atestat un castel construit în pădure
Comuna Jebel, Timiș () [Corola-website/Science/301372_a_302701]
-
Orțișoara și Seceani. Pe teritoriul localității au fost descoperite urme din perioada romană, dar Seceaniul de azi datează din Evul Mediu, cel mai probabil fiind menționat pentru prima dată într-un document din 1256[1], cu numele Zechien. În dijmele papale de la 1333-1337 apare numele Secsany. Localitatea s-a format din reunirea mai multor cătune, care apar menționate în documentele medievale: Secianiul Mic, Secianul Mare, Macova și altele. Despre înființarea satului, Nicolae Ilieșu scrie că a existat din secolele XIII-XV, „pe
Seceani, Timiș () [Corola-website/Science/301396_a_302725]
-
25 km. Satul este legat de rețeau rutieră printr-un drum comunal în lungime totală de 8 km, care pornește de la drumul județean Timișoara-Buziaș, trece prin Uliuc și se termină la Unip. Satul este amintit pentru prima dată în evidențele papale de dijmă din 1332-1337, cu numele de "Winep". Diplomele din 1477 amintesc despre el cu numele "Uyneph". Conscripția generală a Banatului din 1717 consemnează localitatea cu numele "Junip", cu 60 de case. Numele definitiv "Unip" apare pentru prima dată pe
Unip, Timiș () [Corola-website/Science/301406_a_302735]
-
în documente în anul1328. Atunci satul era denumit "Veytech", după numele proprietarului Teodor Veytey. În acea perioadă, satul Voiteg nu se afla pe locul său prezent ci puțin mai la vest de calea ferată. În 1332, în registrele de dijmă papale, este din nou menționată parohia de Veytech. Primarul comunei, Tudor Nicolae Marinescu și viceprimarul Dumitru Ordeanu sunt ambii membri PNL (la alegerile din 2004 erau membri PSD). Consiliul Local este constituit din 11 membri împărțiți astfel: Conform recensământului efectuat în
Comuna Voiteg, Timiș () [Corola-website/Science/301410_a_302739]
-
Imediat după unirea Banatului cu România în 1918, comuna a purtat denumirea oficială "Dănciulești", denumire la care s-a renunțat cu ocazia reformei administrativ - teritoriale din 1925. Localitatea este atestată documentar pentru prima dată în anul 1333, într-un registru papal. Forma utilizată atunci a fost "Varijas". Localitatea a fost domeniu regal (al coroanei maghiare) până în 1381, când a intrat în proprietatea lui Petrus și Nicolaus Maczedoniay. Ioannes Maczedoniay a donat Variașul în anul 1454 surorii sale Anna, văduvită Fargacs. În
Comuna Variaș, Timiș () [Corola-website/Science/301408_a_302737]
-
Basani (sau Bădani), fapt care explică denumirea de Băseni pentru o mare parte a comunei de astăzi. 2.2. Repere identitare din Antichitate Deși prima atestare documentară datează din perioada 1332-1337 când, localitatea apare pe una din listele de zecimală papală în care se consemnează activitatea preotului Nicolaus de Monisa (indicând în localitate, existența «și» a unei comunități catolice), experții de talia profesorului Medeleț apreciează că toponimul Bașani sau Basani amintește de vechi așezări pecenege din Banat precum Besenova. 2.3
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
de talia profesorului Medeleț apreciează că toponimul Bașani sau Basani amintește de vechi așezări pecenege din Banat precum Besenova. 2.3. Cronica, abreviată, a localității Moșnița Veche În anul 1333 - Localitatea este menționată pentru prima dată în listele de zeciială papală sub denumirea de MONIȘA, apoi, timp de 357 de ani, nu s-au găsit documente în care să fie menționată existența localității. 1690 - Existența satului în perioada dominației otomane este atestată în însemnările lui MARSIGLI, în care se menționează că
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
locuitori. În anul 1930 are 856 Români, 40 Țigani, alții 16 și 944 locuitori. Se află în județul Timiș-Torontal, plasa Centrală, în vecinătatea comunelor Timișoara, Ghiroda, Bucovăț. Moșnița de azi, se pare a fi Monisa amintită în listele de zeciială papală din anul 1332-7. După aceste liste ,comuna are parohie în dieceza Cenadului, arhidiaconatul de Timiș. Aceasta ar fi cea dintâi dar și singura dovadă despre existența comunei în Evul Mediu. În epoca ocupațiunii turcești, comuna există, pentru că însemnările lui Marsigli
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
de vară de la Radosnya la dispoziția lui Pázmány, pentru ca retras în munți, să poată redacta în liniște un răspuns fundamentat atacurilor pastorului Magyari. În replica sa Pázmány a arătat cu acribie că dogmele și instituțiile prezentate de Magyari drept invenții papale își au suportul în evanghelii, deci în învățătura nemijlocită a lui Isus Cristos. Argumentului că biserica romană ar trebui părăsită pentru că la sânul ei se găsesc și oameni slabi, Pázmány i-a răspuns cu sfatul ca acela care dorește să
Petrus Pázmány () [Corola-website/Science/300032_a_301361]
-
prizonieră la Durham House, în Londra. După moartea tatălui său, în 1509, una din primele acțiuni ale proaspătului rege Henric al VIII-lea a fost să se căsătorească cu Catherine de Aragon. Pentru căsătoria lor a fost necesară o dispensă papală, Henric fiind frate cu primul ei soț. Pentru a obține această dispensă, Catherine a trebuit să declare că mariajul ei cu Arthur nu fusese consumat. Cei doi s-au căsătorit pe 11 iunie 1509, la șapte ani după moartea prințului
Catherine de Aragon () [Corola-website/Science/300134_a_301463]
-
relațiile diplomatice cu Roma. În 1532 o repudiază pe Catherine, după 23 de ani de căsătorie. Această repudiere, cunoscută ca "divorțul regal" (într-o epocă în care nu exista noțiunea de "divorț"), marchează ieșirea clerului catolic din Anglia de sub autoritatea papală și nașterea Bisericii Anglicane. Anularea căsătoriei, refuzată de Clement al VII-lea în 1530, a fost pronunțată în 1533 de Thomas Cranmer, fost capelan al familiei Boleyn și noul arhiepiscop de Canterbury. La câteva zile după pronunțarea divorțului, Henric al
Catherine de Aragon () [Corola-website/Science/300134_a_301463]
-
Consiliul, care dorea s-o păstreze pe Caterina regină, roagă pe noul Prinț de Wales s-o accepte ca soție. Deoarece un text din Levitic interzicea căsătoria dintre un cumnat și o cumnată, a trebuit să se obțină o bulă papală (în 1503) și să se facă dovada că prima căsătorie a Caterinei n-a fost consumată. La 14 luni după decesul soțului ei, Caterina este logodită cu Henric. Caterina era cel mai mic copil supraviețuitor al regelui Ferdinand al II
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
români, dat fiind că atunci populația covârșitoare a Țaratului de Vidin era românească (astăzi românii sunt majoritari încă în zona rurală), iar religia încurajată de țarii români din dinastia Asăneștilor ai Imperiului valaho-bulgar au solicita la Roma trimiterea unui nunțiu papal pentru revirimentul latinității în lupta contra asimilaționismului slavon. Denumirea maghiară "Bolgárcserged", la fel ca și vechea denumire românească "Cergău Șcheiesc", păstrează amintirea venirii bulgarilor. Odată cu Reforma protestantă bulgarii catolici din Cergău și-au pierdut limba și au devenit evanghelici (luterani
Cergău Mic, Alba () [Corola-website/Science/300234_a_301563]
-
Sâmbăteni este un sat în comuna Păuliș din județul Arad, Crișana, România. Primele atestări documentare în care este menționată comuna Păuliș sunt din anul 1333, când în registrele dijmelor papale apare sub numele de Păululeșe, iar în anul 1334 apare sub denumirea de Sacerdos de Păuleșe, după numele ordinului călugărilor paulini din cetatea Cladova. Pentru prima dată întâlnim denumirea de Păuliș în anul 1752. Dat fiind calitățile deosebite ale locului
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
revoltă a sașilor, deoarece între Episcopia romano-catolică și aceștia s-a iscat divergente privind hotarele moșiilor și dreptul la zeciuială. În vechile hrisoave medievale apar sporadic și mențiuni privitoare la comuna Stremț: Între anii 1333-1337 Stremțul apare în registrele dijmale papale sub denumirea de Kyod, Kyud sau Hejud corespondentul maghiar al toponimului Nucet. Sunt amintiți aici preoții Domenic și Nicolae care plăteau 53 și respectiv 40 de dinari, sumă aproape egală cu cea plătită de preoții din Teiuș. În anul 1437
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Hönig. Inscripția este: "„În amintirea jubileului de 25 de ani al episcopului Gusztáv Károly de Majláth, prin sacrificiul credincioșilor, 1897-1922”". În 2003 au mai fost făcute două clopote, ambele de societatea „Select Metlenplast” din Odorheiu Secuiesc. Unul este donația prelatului papal și preot remetean László Orbán. Inscripția acestui clopot este: "„Pentru cei care încă nici nu s-au născut și totuși au murit. Spre ocrotirea lor de către regele Ladislau I cel Sfânt, din partea prelatul papal László Orbán. Remetea, 2003”". Inscripția celuilalt
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Odorheiu Secuiesc. Unul este donația prelatului papal și preot remetean László Orbán. Inscripția acestui clopot este: "„Pentru cei care încă nici nu s-au născut și totuși au murit. Spre ocrotirea lor de către regele Ladislau I cel Sfânt, din partea prelatul papal László Orbán. Remetea, 2003”". Inscripția celuilalt clopot este "„Cu stimă Sfintei Familii. Din partea lui Melinda, Zsuzsa și Orsolya Szotyori. Remetea, 2003.”" Pe acest loc, inițial fusese o casă de locuit, transformată mai apoi în capelă, care în 1940 a fost
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
a fost demolată, apoi s-a demolat și casa dascălului și s-a reconstruit fără pereții interiori. În 1942 această capelă a fost sfințită cu hramul sfânta Margareta. Capela a fost demolată în 1968, în timpul păstoririi parohului László Orbán, prelat papal, în locul ei construindu-se una mai mare - cea din prezent - dedicată tot sfintei Margareta. Monumentul a fost așezat în centrul localității, pe un teren donat de Antal Nagy. Inaugurarea din primăvara anului 1942 a prilejuit la Remetea o adevărată sărbătoare
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
partea inferioară se află o placă comemorativă, dăltuită de către cioplitorul în piatră, Béla Barabás, din Lăzarea. Pe pe inscripție se poate citi: "„CSERES TIBOR, scriitor 1915 - 1993 marele fiu al Remetei”". A fost comandat la cererea bisericii romano-catolice de prelatul papal László Orbán și finanțat din donațiile credincioșilor. Monumentul a fost amplasat în fața bisericii, pe strada Szent Lénárd (Sfântul Leonard) și este opera sculptorului Ferenc Molnár Ivácson. Monumentul are o inscripție cu textul: "„A fost ridicat de oamenii din Remetea, în
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
naționala ce duce la Brașov, spre vest dincolo de pârâul Pocloș , cu o singură ieșire spre est, se află comuna Corunca. În subsolul localității se găsește un masiv de sare. Corunca a fost pomenită pentru prima dată în Registrele de dijmă papală de la anul 1332 sub forma „ Gregorie sacerd. De Korunka, solv. 2 banalis antiqua et 2 parv.”( C.Suciu DILT , I, p. 168) În aria aceste localități s-au făcut mai multe descoperiri arheologice , un vas de bronz, fragmentardin epoca bronzului
Corunca, Mureș () [Corola-website/Science/300575_a_301904]
-
localității a fost următoarea: 1332 Pytula, Pycula 1348 Pechwle 1426 Petele 1465 Pethele 1645 Petelye 1824 Pelelye 1854 Petele, Birk, Petelea Prima atestare documentară a localității, de la care se împlinesc 665 de ani, se află într-un registru de dijme papale cu caracter fiscal și se referă la preotul Ilie din Pycula, care în anul 1332 a plătit un fertun și jumătate de argint, prima plată pe anul întâi Arhidiaconatului de Ozd, ce se întindea pe cursul superior și mijlociu al
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
care în anul 1332 a plătit un fertun și jumătate de argint, prima plată pe anul întâi Arhidiaconatului de Ozd, ce se întindea pe cursul superior și mijlociu al Mureșului, informație despre localitate regăsită într-o altă listă de dijme papale, despre plata a două pe anul întâi din Arhidiaconatul de Solnoc-Dăbâca, când preotul Ilie din Pytula, deci cu altă grafie, a plătit 40 de banali vechi. Satul Petelea este atestat documentar în anul 1332. Localitate situată pe râul Mureș, pe
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
un tribunal regal. Reforma judiciară înfăptuita pe timpul domniei sale a constat și în definitivarea uniformizării legislației și a procedurii juridice în întreaga Anglie, lucru realizat prin elaborarea "dreptului comun" (Common Law). Reforma judiciară a dus și la reducerea puterii ecleziastice și papale în favoarea celei regale. Statutele de la Clarendon, document elaborat în anul 1164, demonstrează dorința lui Henric de a supune Biserică și clerul justiției regale. Clerul nu mai avea voie să apeleze la instanța juridică de la Romă. Regele a ajuns, în felul
Henric al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300750_a_302079]