1,132 matches
-
în acest feminism radical, după părerea mea, este o regândire a fundamentelor religiei, o reanalizare a limbajului și chiar invenția unui nou limbaj. Este vorba de curajul de a pune în chestiune orice model de gândire. Înseamnă „anarhism teoretic” - insubordonare paradigmatică. Or, aceasta este operațiunea de fond pe care o face feminismul radical. Pot să nu fiu de acord cu acest fel de feminism în multe privințe, dar nu și cu valoarea acestei operații de demontare critică și de încercare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Fiecare scrie deasupra lui un nume. Thomas Edison, Stravinsky Igor - două reprezentări simbolic recognoscibile: lumină și muzică, constante în economia unui spectacol -, Claire Haenni și Frédéric Seguette - cei doi performeri care adaugă cu creta, sub propriile lor nume, cifre înlănțuite paradigmatic: vârsta, greutatea, numărul de telefon etc. Bel concepe o poetică fiziologică, o epidermologie hipersenzorială. Pielea e asemeni unei coli de hârtie. O piele creponată, cutanată, întinsă ca o cocă, rulată ca o carpetă, transformată în cel mai flexibil și consistent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
autobiografice pentru analiza funcțiilor sociale ale poveștilor. Studiile literare pot explora unitățile formale folosite pentru a compune povestirile vieții. Cercetătorii care folosesc procedee de analiză calitativă pot lua în considerare povestirile vieții: a) pentru construirea unor clasificări ale vieților (analiză paradigmatică); b) pentru a identifica tipul de viață descris în fiecare poveste (moduri de viață, locul controlului, imaginea de sine, clasificarea tipurilor de povestire ori tipul de personalitate); c) pentru a căuta elemente de consecvență în fiecare dintre aceste aspecte (Polkinghorne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
gratifications ("U&G") depășește schema emițător/receptor din modelele cibernetice ale comunicării, susținând faptul că individul "dialoghează" cu mijloa-cele de informare în funcție de nevoile lui preexistente, cărora le corespund mijloace de comunicare specifice, capabile să le satisfacă. În termeni de modele paradigmatice, această evoluție înregistrează trecerea de la teorii ale efectelor la teorii ale funcțiilor media (consecințe, utilizări, gratificații, răspunsuri la nevoi individuale, conștiente sau inconștiente), marcând diferențele dintre un model sociologic de abordare a receptării mesajelor și un model psihologic, cum este
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
în conducerea organizațiilor. Goleman prezintă cele cinci componente ale inteligenței emoționale, modul cum poate aceasta să transforme un manager în lider și căile prin care poate fi învățată sau îmbunătățită. Articolul este foarte clar, explicit, plin de exemple relevante. Abordarea paradigmatică (metoda unicului element explicativ folosit și de Freud, Einstein și alți oameni de știință clasici americani) continuă cu structura inteligenței emoționale, care constă în definiții și „repere esențiale” ale celor cinci componente. Multe dintre afirmațiile lui Goleman sunt pline de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
preistoria s-a întâlnit în mod miraculos cu postistoria, așa cum uneori apusul lunii continuă spre dimineață și se întretaie cu răsăritul soarelui, de nu mai știi care e un astru și care altul, și această atingere a extremelor temporale și paradigmatice de civilizații a produs în ființa mea tânără de atunci un scurtcircuit din ale cărei energii mă hrănesc și acum. Când m-am mutat în București, după 1983, am venit cu toată această placentă arhetipală după mine. În Capitală trăiau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la unu, studii și interviuri de grup), pentru a identifica cel mai bun sistem de recompense; redefinirea valorilor companiei, consolidarea mi-siunii serviciilor; recunoașterea rezultatelor angajaților și pe cele ale echipei manageriale. Un caz autohton În România, cazul Coca-Cola HBC este paradigmatic, atât pentru strategia de brand de angajator, cât și pentru statutul de employer of choice. Coca-Cola HBC România este membră a grupului CCHBC, cu centrul la Atena. Coca-Cola HBC reprezintă unul dintre cei mai mari îmbuteliatori de băuturi non-alcoolice din
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
puținele cărți pe care le-a produs ca scriitor ovipar. Celelalte romane și nuvele, în grade diverse de reușită literară, părăsesc orice intenții de construcție realistă și psihologică, se dezlănțuie în schițarea unor tablouri în tușe ample de situații morale paradigmatice sau de mari pasiuni de insprație biblică: să ne gândim la parabola invidiei cainite din Abel Sánchez. Una historia de pasión (1917), la extraordinarul dublu portret al Martei și Mariei, cu accent dramatic asupra unui profund elogiu al maternității spirituale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a mea. Habar nu am de ce, dar se întâmplă. Doar cu creaturile rele și cinice, cu Iudele tuturor vremurilor mi-e greu să mă identific. Cu restul, nu. Te invit să te gândești și pe tine ca pe un caz paradigmatic. Cum a ajuns nepotul și fiul Mircea a lui Miclea, Mircea Miclea, acest fabulos globe-trotter, specialist foarte contemporan, din puiul de țăran care, iată, îi culege un trandafir mov în Olanda prietenei sale din Balcani când ea e tristă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la helloism. Ei bine, și aici intervine iară treaba cu barză, brazdă, internet. Inserție. - Mircea, de ce nu am da chiar titlul ăsta? Poate că în felul acesta oamenii or să înțeleagă mai bine relația autohtonism-globalizare. De fapt, noi suntem cazuri paradigmatice de romenglish, de țărani cosmopoliți, de autobiografie cu CV?! De trecere de la comunism la helloism. La Dubrovnik era o ceată de profesori de filosofie din Europa și SUA. Și Lipman, creatorul programului, o întreprindere intelectuală minunată de care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
scriu mai ales despre „problemele globale ale României”. Textele mele au devenit mai reci și mai anoste. Personal is political s-a diluat masiv. E o fugă de idei. Poveștile nu mai sunt mici și controlate, nu mai sunt cazuri paradigmatice, eventual cu ceva umanitate în ele. Se apropie mai mult de abordări comprehensive ale istoriei trăită ca istorie, nu ca viață personală. Exact ce n-am vrut. Peste patru-cinci ore luăm trenul spre Heathrow. Plătesc pentru două bilete 24 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
decât despre amoriu. Și nu era tocmai confortabil, fiindcă aveam și interpretări și interese diferite. Eu mă întrebam cum să-mi filtrez lumea din jur prin ideile acelor domni, Adrian se întreba cum s-ar putea formaliza aceleași idei. Caz paradigmatic pentru diferențele dintre noi doi. Și un punct de similaritate: apetit mai scăzut pentru metafizică. Eram mai atașați de filosofia limbajului via epistemologiile pe care le învățam atât de contemporan. În toamnă, la examen țineam ochii în pământ, tot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
când sunt femei. Acestora din urmă le sunt recunoscătoare că m-au vrut. Probabil că celorlalți le voi fi recunoscătoare fiindcă nu m-au vrut. Și acum vine treaba de care voii să-ți vorbesc, după principiul traiului prin exemple paradigmatice, bașca trimiteri la temă: femei de femei, o temă în jurul căreia mă voi învârti pe ocolite, că habar n-am ce sunt acelea: cele pe care le știu eu nu se dau mâțe leșinate, sunt tari și nu se rușinează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
viseze, necum să intre. Curtea din spate. Nimeni nu va plăti pe cineva care are meseria de gânditor. Lipsite de îngeri. „Partidul e-n toate” este titlul unei poezii de George Lesnea. Poezia era în canonul literar basic și exprima paradigmatic ubicuitatea PCR. Căci el, Partidul: „E-n holda întreagă și-n bobul mărunt/ E-n pruncul din leagăn și-n omul cărunt/ E-n viața ce veșnic nu moare”. Sfârșitul statului național. Un sat de lângă Hunedoara. Stufitul era o colonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Sălășluiește Poemul mi-a izbutit, Atunci binevenită fii, pace a umbrelor! Mulțumit sunt, chiar dacă al strunelor viers Nu mă va însoți-n adâncuri; odată, o singură dată Voi fi trăit ca zeii, și n-am râvnit mai mult. Este exprimată paradigmatic bucuria puterii demiurgice de a crea din nou lumea și omul la modul ideal. Pentru că, adăuga Hölderlin, "Din Dumnezeu iese opera mea". De aceea menirea verbului poetic este să numească nu numai lucrurile, și a schimba astfel poetic lumea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
universal: moartea ca hierofanie feerică a omului cu întreaga natură, începând cu "gura de rai" de pe plaiul pământesc și sfârșind cu munții mari și cerul astrelor. Iar vorbind de indieni, trebuie reliefată viața lui Rabindranath Tagore, care reprezintă un model paradigmatic de trăire filozofică și poetică în spiritul panteismului hindus, unificarea universală având loc sub semnul iubirii. * La moderni, Nietzsche, a îmbinat, asemenea presocraticilor, la modul ideal gândirea cea mai profundă cu poezia. Întreaga sa filozofie are vibrație și elevație lirică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe Scheler. Acest lucru nu ar fi făcut decât să pună în evidență originalitatea sa, capacitatea de a propune, cu o argumentație logic superioară, soluții diferite la probleme care preocupau un important gânditor. Cele două texte dobândesc astfel o funcție paradigmatică pentru chestiunea „plagiatului“ la Nae Ionescu. Compararea lor atentă dezvăluie modul în care acesta negociază cu operele asupra cărora gândește. Sau, mai plastic spus, cum ajunge la propria-i viziune gândind pe „materialul clientului“. O analiză detaliată a cursurilor sale
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
al popoarelor și timpurilor. Modelul este inelul unificator, luminat și luminător, sursă și efect polarizator, centru care la un moment dat se multiplică în discipoli, făuritori la rândul lor de ucenici și astfel societatea se modifică, crește progresiv, sintagmatic și paradigmatic, redându-i omului verticalitatea, caracterul, sensul din zicala germană “ein Man ein Wort” = capital sigur în relațiile investiționale ale oricui. E o aserțiune faptul că nu vorbăria gonflantă, înșelătoare, cațavencă, orgolioasă, în general cretină, deșartă ca cea mai sufocantă deșertăciune
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
toată regula, cu profetul ei (Ferdi nand de Saussure), cu evan gheliștii ei (Piaget, Althusser, Lévy-Strauss și Barthes), cu apostolii ei (cei vreo doisprezece - pentru simetrie - reprezentanți ai Noului Roman francez), chiar și cu crucea ei: axa sintag ma tic/paradigmatic... Cine nu știa pe-atunci diferența dintre signifié și signifiant, cine nu citise Poetica matematică sau Opera aperta, cine nu era-n stare să deseneze copăceii bogat ramificați ai cine știe cărei gramatici generative era pierdut: îl îneca un ocean de dispreț
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în vederea descoperirii acelor mecanisme structurale ale textului, capabile să-l autogenereze”. Acționînd asupra sintaxei și „deplasînd-o”, Urmuz țintește, așadar, „descoperirea modalităților absurde de dezagregare și diseminare a limbajului, voind să demonstreze cum, prin transformări pe axa sintagmatică sau pe axa paradigmatică, textul poate accepta toate combinațiile denotative și conotative posibile”. Personajele urmuziene — non-persoane — sînt „compuse”, literal și în toate sensurile, evoluînd pe o schemă narativă stereotipă și elementară. O observație esențială privește „recuperarea materialelor lingvistice nefolosite”, a „zgurii” limbajului comun, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
80 se cuvine a fi reinterpretate - prin prisma amintitului complex al periferiei - și în termeni de rentabilitate simbolică, în acord cu politica de stat a regimului Ceaușescu. Cazul Urmuz - mit fondator și obiect de cult al avangardei istorice românești - este paradigmatic pentru relația dintre „legitimarea internă” și cea „externă” a fenomenului. Procesul asimilării (al „canonizării”) sale critice de pînă în 1990 oferă o adevărată secțiune transversală în istoria criticii românești moderne și a atitudinilor acesteia față de avangarda artistică. Pe fundalul primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tăvălugul imobiliar, se redescoperă ca mic Paris. Parcă niciodată numărul de cărți, albume și fotografii ilustrînd „Bucureștiul de altădată” nu a fost atît de mare și nu a stîrnit atîta entuziasm și atîtea nostalgii ca acum. Cazul „centrului istoric” este paradigmatic din acest punct de vedere. Printre ruinele vechilor străzi, prosperă trimiterile la trecut și istorie, de la Old City la Gara Lipscani și de la cărți poștale la Foto Cabinetul meticulos desuet al lui Eugen Ciocan. Trec, de asemenea, zilnic prin fața ASE
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
înceapă cu noi, actuala generație (indiferent de vîrstele biologice ale acesteia). Nimic nu este de preluat de la „părinți”, totul trebuie (re)construit ab initio, de la regimuri politice și instituții la nume de străzi, imn sau arhive. Avem, în consecință, personalități paradigmatice, adulate mai ales post-mortem, dar nu prea avem școli care să continue, sui-generis, opera acestora după trecerea lor în neființă. Avem repetate izbucniri de creativitate (adesea surprinzătoare) pe care sîntem tentați de fiecare dată să le percepem drept „renașteri”, dar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fiind făcută, de regulă, cu parapon vindicativ : sîntem un neam de Mitici, a zis o și marele Caragiale ! Bietul Mitică... Pe de altă parte, miti(ci)zarea contemporaneității românești ține de un proces firesc al memoriei sociale : „contemporaneitatea” unui autor paradigmatic nu se preia ca atare din trecut în prezent, ci se construiește dinspre prezent spre trecut, ca și „tradițiile”. „Țara lui Caragiale” este astfel și ea o construcție a imaginarului recent, dincolo de și în ciuda autorului Caragiale. Iar această viziune este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ajunge la struguri, sîntem un neam de vulpi ratate : „dacă s-ar institui un premiu Nobel pentru ratare, românii l-ar monopoliza pentru un secol”, ironiza Andrei Pleșu. Drept care, fie ne este rușine că sîntem români și refuzăm românitatea (cazul paradigmatic al lui Cioran), fie ne percepem ca victimă a istoriei (cazul majorității) : străinul cel rău ne-a împiedicat samavolnic să ajungem la struguri. „Conflictul dintre sentimentul de inferioritate provocat de frustrare și nevoia de înaltă selfăesteem este doar ascuns prin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]