1,988 matches
-
de acolo și se împotmolește ca un melc în propria lui substanță alunecoasă? Îmi făcuse impresia că toți oamenii care populau acest univers semănau cu acele insecte despre care vorbește Fabre că sânt prinse de altele mai puternice, li se paralizează printr-o înțepătură care ră-mîne un mister sistemul nervos motric, rămânând vii, dar neputîndu-se mișca, și sânt puse lângă larvele celor dintâi pentru ca acestea să le găsească proaspete în momentul în care se vor fi trezit să mănânce. Astfel omul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lângă larvele celor dintâi pentru ca acestea să le găsească proaspete în momentul în care se vor fi trezit să mănânce. Astfel omul kafkian nu se mai poate apăra, cineva misterios paralizîndu-i voința de acțiune. În Metamorfoza eroul e chiar văzut paralizat în acțiunile sale de o astfel de metamorfoză într-un gândac, dând o imagine atât de înspăimîntătoare asupra înstrăinării omului de natura sa, încît înțelegi în cele din urmă, după ce trec mulți ani de la lectură, că acest autor nu numai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și, sughițînd, l-a rugat pe taică-său să-l dea la învățătură: „Am să mănînc cartea, tată!” făgăduia el cu disperare. Mesager întocmai ca Popescu al unei lumi atotputernice și al istoriei biruitoare, Toader Știr era un ideolog. Amîndoi paralizau în cenacliști dorința de împotrivire. Înăbușiți de frică, mulți își puneau masca convertirii, renegându-i și pe părinți, așa cum făcea Ovidiu. Acesta poza în poet damnat. Mic, jegos, pîntecos și cu o chelie timpurie între două tufe de păr, la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
jupuiți de piele ca mine au reacții ciudate, cu consecințe imprevizibile. Mi-am adus aminte de bătrînul Goilav și mi s-a părut că înțeleg felul lui de a se comporta. Gîndea cu o libertate totală. În schimb eu cuget paralizat de frică. Cînd judeca, pictorul avea orizontul leului. Eu nu-l am decît pe cel al iepurelui. Bătrînul zicea că pe omul fără apărare violența îl învață să mintă. Cînd se apropie de culcuș, iepurele face „minciuni”, adică lasă urme
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lor inutilități în lașitatea anonimatului. Vorbesc despre oameni, de cultură sau nu, cu acte de identitate la vedere, care au traversat deceniul '67 '77, și mai departe, către iarna anului '89, într-o liniște mormântală, într-o perpetuă șoaptă temătoare, paralizați de frica rostirii unui singur adevăr cu voce tare; oameni care, din '90 și până astăzi, ne țin predici despre lipsa de caracter a celor care nu le sunt pe plac. Nu poți vorbi despre "comunistul de bine, Păunescu", o
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mică mi-a fost mirarea când lipovenii au început să mișune prin curtea noastră. În amiezile fierbinți își aduceau rogojinile la umbră și dormeau în păduricea de salcâmi din curtea casei noastre. Nu am spus nimănui despre frica ce îmi paraliza de la o vreme trupul. Când le auzeam glasurile, mă făceam mică de tot, inima parcă-mi cobora în gât să mă sugrume. Am zăcut de boala asta săptămâni de-a rândul, până l-am cunoscut pe moș Filip, lipovanul cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
primele secunde de șoc, am Început să mă zbat. El Însă mă ținea cu o forță mult mai mare decât a mea. Era inutil. Când În sfârșit mă lăsă din nou să respir, de-abia dacă mă puteam mișca. Eram paralizată din cauza șocului. Îmi luară câteva secunde să realizez că o voce furioasă Îmi striga numele. ― Alisia! Victor se uită În direcția din care venise strigarea. Eu Însă nu aveam nevoie să mă uit. Știam foarte bine a cui fusese vocea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
bunica. îNu, nu era prostituată.) Acum, când valurile cu accente rurale ale vocilor în cea mai mare parte bărbătești începuseră să mă învăluie, simțeam același soi de moleșeală ca atunci când eram mică. Voiam să mă duc la culcare, dar eram paralizată de teama că, dacă mă voi ridica și voi spune noapte bună, voi atrage atenția asupra mea. Făcusem o mare greșeală așezându-mă. întotdeauna detestasem faptul că eram înaltă. Uram chestia asta într-atât, încât la doisprezece ani, când sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Picior care a fost urmat de încă nouă. Cinci uriași veneau către mine: Cinci uriași îmbrăcați în blugi, pletoși, înzorzonați și înzestrați cu mai multe cutii de bere. Noii sosiți erau Bărbații Adevărați. Cine-i invitase? De unde știuseră? Eram terminată. Paralizată de groază m-am gândit o fracțiune de secundă să trântesc ușa și să neg că știu ceva de vreo petrecere, dar Joey îmi surprinsese deja privirea. Sări la înaintare, fetițo, da, da! m-a întâmpinat el. Ce mama naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-am descheiat următorul nasture. — Continuă, mi-a spus el aruncându-mi un alt zâmbet din ăla sexy și înfricoșător. Pe când Luke mă privea atent, n-am putut să mă abțin să nu-mi deschei, cu mișcări lente, toți nasturii. Paralizată de teamă, mi-am strâns rochia în jurul pântecelui. —Dă-o jos, a spus el. N-am făcut nici o mișcare. — Am spus, m-a amenințat el cu blândețe, s-o dai jos. Tăcerea a durat câteva clipe bune. Până când, jenată, sfidătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
celălalt. Eu eram roșie la față de rușine și de excitare. Dintr-odată, ochii mi-au căzut pe umflătura semnificativă din pantalonii lui și m-am trezit cu mâinile la spate, meșterind la cheutoarea sutienului. Dar după ce l-am deschis, am paralizat și n-am mai putut să-l dau jos. Haide, mi-a spus el cu o voce autoritară, atunci când și-a dat seama că mă oprisem. Nu pot, i-am spus eu. —OK, mi-a răspuns el cuprins, din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu nasturii, iar restul curelei de partea cealaltă. îl auzeam cum încerca să respire normal, dar îmi dădeam seama că se chinuia. Apoi a venit vremea să mă ocup de nasturii de la blugi. Nu pot, nu pot, m-am gândit paralizată de panică. —Rachel, am auzit vocea răgușită a lui Luke. Nu te opri... Ținându-mi respirația, am desfăcut primul nasture. Apoi pe următorul. Și tot așa. Când am terminat de desfăcut toți nasturii, am rămas nemișcată, așteptându-l să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-ți vezi de treabă. Amărâtă, conștientă de cât de prost gestionasem întreaga situație, conștientă că era numai vina mea, m-am uitat în urma lui pe când ieșea pe ușă. Am vrut să-l opresc, dar tot trupul, cu excepția creierului, îmi era paralizat. Era ca și cum m-aș fi trezit după ce mi se făcuse o anestezie generală. întoarce-te, îmi urla creierul, dar vocea refuza să-l asculte. Du-te după el, pune mâna pe el, îmi ordona creierul, dar brațele și picioarele parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a fost o plăcere de la cap la coadă. Dar la final, în timp ce mă pregăteam să ies pe ușă ca să merg să beau un ceai, Josephine m-a înșfăcat de-o mânecă. De unde eram relaxată și binedispusă, într-o clipă am paralizat de groază. —Mâine, mi-a zis ea. Vai, nu! a țipat creierul meu. Vai, nu! Mâine e ziua chestionarului. Cum de putusem să cred c-o să reușesc să-l evit? — Mâine, a zis ea. M-am gândit că e cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
față încât ajunsese pe marginea scaunului. Pistruii aproape că-i săreau de pe față. Misty își pierduse controlul: țipase. Dintr-odată, a realizat ce spusese, s-a oprit brusc, s-a înșurubat în scaun și a lăsat capul în piept. Eram paralizată de uimire. Același lucru îl vedeam și pe chipurile celorlalți. Cu excepția lui Josephine. Se așteptase la episodul ăsta. —Misty, a zis ea cu blândețe, mă întrebam când o să ne spui. Cât a mai durat ședința, nimeni nu mi-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de tipi. —îmi pare rău, și-a cerut scuze Nola după ce toată lumea se așezase. Știu că unii dintre voi mi-au mai auzit povestea, dar femeia care trebuia să vină astă-seară a avut o cădere marți și a murit. Am paralizat de uimire și m-am uitat repede împrejur în căutarea unei consolări. Neil m-a privit îngrijorat. —Ești bine? m-a întrebat el. Am fost surprinsă să descopăr că nu mai părea furios. Și nu numai atât: nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Claire e chiar genul tău, a intervenit Vivian, ca să umple tăcerea mea dezgustată. Are picioarele până-n gât și aerul ăla de bibliotecară sexy, cu tot cu ochelari și coc. Ar trebui s-o inviți în oraș când vii încoace. Corzile vocale îmi paralizaseră. șefa mea făcea pe codoașa pentru mine? În fața iubitului ei de ocazie? — Are picioare frumoase, ha? Da, mi-ar face mare plăcere, a răspuns Carl. Poate c-ar trebui să ne vedem în trei. Ce zici? — Trebuie să mai răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
foarte sonor. — Stai dracului jos, a șuierat ea către mine. Microfonul i-a captat însă cuvintele și le-a amplificat în încăperea încă tăcută în care se desfășura petrecerea. Obrajii mi-au luat foc. Luke a tăcut. Eu am rămas paralizată pe loc. — Ți-am spus să stai jos! a repetat Vivian pe un ton mai ridicat. Te faci de râs, Claire. Ai jucat și tu un rol micuț în publicarea cărții, foarte bine, dar băiatul ăsta îți oferă prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de nimic și de nimeni, dar s-ar fi întors, totuși, voiasă se rotească și să-l vadă pe prostu’ de Vasile încremenit în rama ușii. Să-l privească, plictisit, pe nătărăul de Vasile. Nu putea, nu se putea roti, paralizase. De frică, de frică să fi înlemnit, poate. Nu mai era aprins decât becul mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu al casetofonului. Ușile scârțâiau. Noaptea șuiera lung, între mlaștini și peșteri. Geamătul și șuierele mici, întrerupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plăceri joase, de care nu voia să știe și cu care nu mai putea lupta, apuca drăcovenia și o arunca în fundul dulapului. Treceau câteva zile... ușa seifului cu arme se căsca, rânjind, scârțâind, bălăbănindu-se, țiuind batjocoritor. Vinovata clipea, emoționată, paralizată în fața jucăriilor. Un zâmbet tâmp îi strâmba gura creață, buzele uscate de nerăbdare. Se vâra toată în vinovatul dulap, pentru o temeinică operație de clasare și aliniere: raftul cu Kent, raftul cu ulei de măsline, cosmeticele, ciocolata și cafeaua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
despre ce e vorba. Ei, cecredeți, îmi cere legitimația. Legitimația! Să mă deschei la pantaloni, asta voia, spurcocica? Să-i arăt legitimația? Închipuiți-vă, ofensă sexuală, doamnă, ultragiu, doamnă. Asta-i noua generație... auzi, să-i arăt... închipuiți-vă, am paralizat. Ca în anii războiului, zău așa! Ca la Budapesta... plutonul fascist maghiar, alcătuit doar din surdomuți, obliga bărbații, pe stradă, să-și dea jos pantalonii, să vadă dacă legitimația este sau nu pentru crematoriu... Tărășenii, ehe, n-o să reziste, madam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
el preț de câteva clipe, incapabilă să rostesc vreun cuvânt, și simt că mi s-a urcat tot sângele În cap. — Bine, reușesc să Îngaim după o pauză lungă. OK, atunci mă duc. ȘAPTE Pornesc cu Katie pe stradă, parțial paralizată de spaimă și parțial abținându-mă cu mare efort să nu izbucnesc Într-un râs isteric. Toți ceilalți sunt la birou și se dau peste cap să-i facă impresie bună lui Jack Harper. Iar eu ies cu cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ai spus, dragă, să-și plătească datoria la întreținere și scăpa dintr-un foc de toată problema banilor! În fine, eram sigur că pe Zina n-am s-o mai revăd. Ieri beam cu ea o bere, rece de-ți paraliza gâtul, la terasa turcului pe care Ilie nu-l frecventează fiindcă-i prea ieftin (ba îl înjură tot timpul că a blocat traficul punând mese și scaune de-a curmezișul străzii principale, dar asta-i îngăduit în oraș de când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Domnu’ Tudor (Țârțâc mă oprește cu un gest nervos), păi eu credeam că mata știi să bei. Asta se dă întâi pe la nas, respirând adânc, să-i simți buchetul... (Începe să-mi arate, se oprește cu mâna lui bătrână, vânoasă, paralizată în mijlocul mișcării.) Ce-i asta, bre? Iese buzna din cameră și într-un minut vine de după paravanul de franjuri, în spatele căruia ceva mișca misterios de la intrarea mea, cu două fete după el. Băi, ce dracu-i în sticlele ăstea? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Comisiei Europene, înainte să se trezească toată casa pentru biserică. Pe când profesorul desface febril ca un copil ambalajul ispititor de infolio, „cartea“ îi explodează la câțiva centimetri de fața neprotejată de ochelari. Pe stradă, preț de vreun minut, parcă a paralizat tot traficul, până au început să se audă dinspre amândouă capetele sirenele poliției. Profesorul își culege cu vârful degetelor cenușa de pe obraz, arătând în dreptul ferestrelor înalte de la stradă o față palidă. Încep să sune și clopotele la biserică, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]