4,853 matches
-
voie să mi-o aleg. Să plecăm, sărim gardul și apoi, cum ne-o lumina Dumnezeu! Copile, tu te temi că o să te spargi de stânci? Eu dincolo mă desfac sub primul fir de nisip, libertatea motivează obsesiile, gratiile închid paranteze în sânge. Stau și le privesc cum trec pe sub fereastră, parcă sunt decupate din revistă. Fetița blondă este ca un lan copt de grâu: pâinea aburește în spic, Dumnezeu rupe pentru sine o firimitură, apoi hrănește păsări, Dumnezeu îmi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ți s-a făcut de doliu și-n cerul gurii... deschizi fereastra. Nu s-a cunoscut viață, cum nu s-a cunoscut moarte, fără o împăcare extremă. Lacrimile, rouă pe limba clopotului. Punctul încorsetează limitele. Renunțarea, o cruce rostogolită în afara parantezei pătrate. Aleluia, Dumnezeule! Nu mă încapi, nu te cuprind. Incertitudinea dă din coate să prindă loc la fereastră. Incertitudinea călătorește fără bilet la vagonul de clasă. Incertitudinea pare a avea 100 de umeri, mută cimitirele din calea lui Dumnezeu; decorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un om fără inimă, unde să-mi înfig crucea părinte? Pământul, o vegetare în iluzie, cerul, o amăgire reprobabilă, la ce capăt al incertitudinii să-mi plec genunchii? Mă topește dorul de a număra până la 7; în icoană, memoria închide paranteză pătrată; fără ea sunt un noiembrie în plus; împreună, întregeam anotimpurile într-o singură frunză; singur, sap fântâni la rădăcina felinarelor pentru o posibilă sete de lună plină. E beznă, Doamne, în stropul de rouă, pe limbile clopotului e beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe nume și nici după urmă sau după păcat nu o să mă identifice cerul. De mâine, timpul meu se va șterge precum amprenta desenată cu cretă pe asfalt. Știu, cărțile tale așezate cuminți în strană vorbesc despre limite, mântuirea desface paranteza pătrată: la un capăt, veșnicia pășește rar, balansând între doi umeri o cruce; la celălalt capăt, moartea ascute creioane colorate după nuanța ochilor. De mâine, în locul meu, vei găsi, stând la masă, două aparențe identice, nici o diferență între un câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din fier forjat, șotronul s-a ridicat în picioare, s-a scuturat de sânge, de praf, și posibil, prin acea poartă, s-a înălțat la cer. Atunci, în decembrie, durerea și-a depășit limitele. Durerea nu poate fi pusă în paranteze pătrate. Durerea începe acolo unde lumina face ciur pielea proaspăt ieșită de sub scutecele nopții și se termină în brațele morții. Bine ascunsă sub farduri, nebuna se oferă precum o curvă ieftină sub brazda plugului. Suprema durere își face cuib în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
relativ ca focul pus sub închipuire. Ardeau icoanele în intenția omului singur. Generozitatea gonflabilă a Tatălui Ceresc scrijelea cifre, 33. Inconștiența de a număra (în gând) după căderea frunzelor nu justifica pauza dintre cuvinte. (Primăvara o circumstanță a reversibilității.) În paranteză pătrată, inconștiența lui Petru întregea firul de nisip și Doamne! cât loc mai rămânea pe de lături! Când era mic, dormea la mijloc: mâna lui tătuța îi cuprindea inima, mămuța un brâu de pământ cald în jurul mijlocului; dragostea lor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fi în viață când știi să te numeri!... Funcționezi ca un ceas elvețian și asta nu pentru că ai ajuns la un nivel superior al existenței, al percepției limitelor, ci pentru că fuga în timp îți îngăduie uneori să te așezi în afara parantezei pătrate și să devii reflexiv, să depeni incertitudinile ghem, să măsori înaltul, adâncul, cu inima, să cântărești golul din palmă și să nu te mire când, după trei zecimale și chiar mai mult, identifici nimicul. Cât de canonic poți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scrisă în stil Commedia dell'Arte. Povestea lui Belfagor arcidiavolo, care și-a luat nevastă, se mai citește azi pentru tîlcul ei. Se simțea lezat și gata de răspuns ironic atunci cînd era, totuși, omis dintre scriitori. Cu titlu de paranteză anecdotică dăm un fragment dintr-o scrisoare în care Machiavelli îi scria lui Alamanni (scriitor și om politic), în 1517: În aceste zile am citit Rolando furioso de Ariosto, apărută în ultimul an; într-adevăr poemul este frumos în toate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de mortalitate juvenilă și infantilă de astăzi... La rândul său baby-boom-ul, care s-a declanșat începând cu 1946, cu siguranță a constituit un factor (puternic dar provizoriu) de reîntinerire, pe care unii vor să îl vadă ca pe o simplă paranteză istorică (Daguet, 1995 și 1996). Fenomenul s-a manifestat începând cu 1946. În acel timp, demografii, economiștii și sociologii, traumatizați fără îndoială de lipsa nașterilor din anii 1930, nu au prevăzut venirea unui asemenea eveniment (Daric, 1948). Pentru a ne
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
mai mult, nici mai puțin decît „a fura“, iar „Ruba“ tălmăcindu se prin „furt“. Vasăzică, „una grande ruba“ - un jaf de pomină. Singurul nume la care am tresărit a fost cel al lui Aivrain (Avram) Ruba, 1876, New Haven, Connecticut. Parantezele explicative cu „(Avram)“, precum și anul indicat mă conving că e vorba de moșul moșului meu Ștefan Ruba, amintit uneori de bătrîn... Invocat ca un crîmpei cețos de poveste pe care-l auzise, dar nu-l văzuse cu ochii lui niciodată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trebuie să deznădăjduiască; și el, ucenicul care și-a renegat Învățătorul de trei ori într-o singură noapte, merită să se bucure de vestea bună a învierii laolaltă cu ceilalți ucenici (cu nimic mai curajoși decât Petru, fie spus între paranteze). Luca, așa cum făcuse în scena răstignirii, nu citează nume, dar se subînțelege că sunt prezente la mormânt femeile din preajma lui Isus, care-L urmaseră tocmai din Galileea. El adaugă un alt amănunt inedit: nu un înger, ci „doi bărbați” întâmpină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Literatura mi se pare un registru mult mai frecventabil și mai cinstit în acest sens. Dacă nu s-ar pretinde manual de istorie, Da Vinci Code ar putea fi un pretext stimulativ pentru teologi și nu numai. Am pus între paranteze cu bună știință evoluția figurii Magdalenei prin pictură în imaginarul occidental: de la „păcătoasa pocăită” la sex symbol-ul modern și suprarealist. Erotizarea personajului se datorează în primul rând evoluției subiectului în pictură, desacralizării treptate a artei și autonomizării unor motive biblice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că apostolul care-L va preda trebuie exonerat de vina principală. El n-a făcut decât să îndeplinească o misiune divină, conferită în chiar momentul alegerii sale „printre cei doisprezece”. Ioan nu se mulțumește aici cu o aluzie. Într-o paranteză exegetică, el dezvăluie cititorilor identitatea personajului vizat de Isus. și o face cu o precizie de funcționar al stării civile, declinând numele complet al împricinatului: „Iuda, șfiulț lui Simon Iscariotul”. Este cea mai completă formă a numelui personajului nostru din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Fiului”, dar negativ, cuvânt de hulă. La fel pentru „împotriva Sfântului Duh”. * Fragmentele au ca tematică principală păcatul și iertarea. Înainte de a intra în dezbaterea teologică propriu-zisă, se impune o incursiune de ordin filologic, fără a pune însă total între paranteze teologia. Mă voi opri asupra câtorva termeni-cheie. Hamartanein Contexte precreștine • Sensul inițial este acela de „a greși ținta”; în Iliada există un compus, aphamartano (5,287). O săgeată ori o suliță este deviată, fără a se menționa cauza: intervenție divină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acesta să se îndure și să cruțe măcar o părticică din pământ. A doua viziune, cunoscută îndeobște sub numele de „apocalipsa cu bestiar”, prezintă istoria omenirii după un cod „zoologic”. Fiecare animal trimite la un personaj individual sau colectiv. În paranteză voi da referentul vizat. Așadar Enoh vede un taur alb (Adam), o vacă (Eva) și doi viței, unul roșcat și unul negru (Abel și Cain), ieșind din țărână. Vițelul negru îl lovește pe cel roșcat, iar acesta dispare pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Bibliei de la Alexandria”. Începând cu secolul I d.Hr., nu mai există o singură Biblie în două versiuni mai mult sau mai puțin apropiate (ebraică și greacă), ci două Biblii - iudaică și creștină -, cu două tradiții de interpretare diferite. * După această „paranteză” alexandrină, urcăm în Palestina, centrul de conservare a tradiției iudaice „pure”. Cum se știe, la origine, textele biblice erau scrise în serie continuă de litere, fără pauză și utilizându-se numai consoane. Vocalele pentru fiecare cuvânt erau reconstituite prin lectură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ereziilor, acești Părinți întemeietori ai teologiei creștine au lucrat cu Septuaginta, și numai cu ea, ca Vechi Testament”. Prin urmare, e absolut firesc să ne raportăm la ei atunci când luăm în discuție Biblia creștină. Traducătorii români par să pună între paranteze lunga și fertila tradiție patristică, respingând implicit Septuaginta ca text de sine stătător. LXX este Biblia citită și utilizată pentru exegeză de majoritatea Părinților Bisericii. Excepție fac numai câțiva Părinți antiohieni - Diodor, Teodor al Mopsuestiei -, adepții unei interpretări „istoriste”, mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe faptul că nu vor fi lăsați să-și etaleze virtuțile poetice și ritmice. Ei plecau de la premisa, după mine falsă, că textul biblic trebuie redat într-o limbă românească „specială”, plină de mister, cu fraze contorsionate și topică văcăresciană. Paranteză: foarte des întâlnesc compatrioți extaziați în fața câte unui pasaj din vechile traduceri ale Bibliei sau din vechiul Pateric, din care nu pricep în realitate nimic, dar care „sună altfel”. Cauza acestor stări extatice ar fi „dulceața”, „farmecul”, „întorsătura”, „muzicalitatea”, „tenta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
conducere, ca să nu rămână pe drumuri, dar și în virtutea spiritului de disciplină cu care fusese deprins din copilărie, el nu era nici pe departe resemnat cu soarta, convins fiind că serviciul de la cimitir nu era decât o scurtă și tristă paranteză a carierei sale inginerești. Simțea, știa, era perfect conștient că pregătirea și competența lui meritau mai mult decât această pasageră și jalnică situare pe scara ierarhiei profesionale. Cu o anumită nostalgie, el se gândea că, dacă n-ar fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în mod teatral. Hăp-șa! exclamă el mucalit, tresăltând ca la jocul călușarilor. Și-acum te-ai băgat tu, Victore, pe fir! Bravo, frate-meu... Să știi că mi-a picat și mie fisa! Șase! îi avertiză cineva grijuliu. Vine moș Paranteză! Printre grupurile de studenți aflate pe hol se iscă oarecare agitație și unii se grăbiră să intre înapoi în sala de curs. Într-adevăr, din capătul coridorului se auzi un glas tărăgănat și foarte profesoral. Ți-a picat fisa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fisa pe dracu! Las-o jos, că măcăne, îl puse la punct Victor pe Dobrescu. Acesta își întorsese capul spre dreapta, de unde fusese semnalată apariția profesorului, dar nu văzu nimic, din cauza studenților care încă mai staționau pe hol. Care moș Paranteză, mă? zise el nedumerit, continuând să pufăie alene din țigară, rezemat ca un belfer cu coatele de pervazul ferestrei. Ei și, ce dacă vine?... adăugă îndată, zărindu-l într-adevăr pe profesor apropiindu-se, lălâu, chel și cocârjat, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
azvârli chiștocul de la câțiva metri într-un coș de gunoi fără să nimerească, apoi se grăbi să intre și el în sala de curs, trecând razant, la numai câțiva centimetri, pe lângă nasul mare și plin de negi al lui moș Paranteză. Puțin mai târziu, retras în fundul amfiteatrului, Victor desfăcu plicul adus de Bianca și scoase dinăuntru o coală împăturită cu grijă. Cu inima zvâcnindu-i de emoție, el recunoscu scrisul caligrafic al Feliciei și citi următoarele rânduri: "Dragă uriciosule, Am tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe-aici nu prea le pasă de altceva, în afară de studiu! îi replică Victor. Iar profesorii noștri, de când cu evenimentele de la unguri... ne-ar ține și noaptea la cursuri și la seminarii, dacă s-ar putea!... Să-l vezi pe moș Paranteză ce academic s-a făcut... Vine la cursuri cu un sfert de oră mai devreme și ne ține și-n pauze... Numai domnul Barbilian mai scapă câte-o glumă despre tot ce se-ntâmplă... Odată a venit la curs cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
goale-pușcă și ele, care ies în lume pentru a fi îmbrăcate în haine de gală de către un croitor de lux numit Freud [Am visat că șeicul îmi cumpărase toate tablourile, în vreme ce pentru contul meu bancar fusese înființată o bancă specială]. Paranteză. Spațiu concentraționar de cucurigu în care, considerându-l pe interlocutor avid de conversație, îi explici, ca la grădiniță, cât fac 1 + 1. Sunt de preferat parantezele voinicoase, drepte, ca nu cumva să evadeze înțelepciunea dintre ele. Premiu (domenii ca literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îmi cumpărase toate tablourile, în vreme ce pentru contul meu bancar fusese înființată o bancă specială]. Paranteză. Spațiu concentraționar de cucurigu în care, considerându-l pe interlocutor avid de conversație, îi explici, ca la grădiniță, cât fac 1 + 1. Sunt de preferat parantezele voinicoase, drepte, ca nu cumva să evadeze înțelepciunea dintre ele. Premiu (domenii ca literatură, știință, artele plastice). Convenție conjuncturală stabilită de mafia oficială a unui domeniu. Eșec. Locul în care ajung toți cei care gândesc mereu doar cu inima. Iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]