1,188 matches
-
Gogol, Alecsandri, Caragiale, Sebastian, Mușatescu, Anouilh, Ionesco ș.a. trebuie citiți cu imaginație și profunzime. Uitînd ce ai Învățat În școală. Uneori, chiar și ce-ai studiat În facultate... Sunt invitat la o premieră cu un spectacol de păpuși clasic, la paravan. Am inspirația să vizionez reprezen tația...din scenă! Și-mi dau seama ce pierd „conformiștii” care privesc montarea de dincolo, din sală! Dincolo de glumă : poate ar trebui uneori, În timpul unei astfel de reprezentații, să mai Întoarcem actorii, cu fața la fundalul scenei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
păpuși. N-a fost așa : la prima repetiție, „la masă”, am făcut o distribuție oarecum...aiuritoare - pentru slujitorii devotați ai animației! Fiindcă aveam deformația de-a ține cont de Înfățișarea interpretului. Ori, aveam să aflu ulterior, actorul care joacă după paravan oricum nu se vede, importante sunt vocea și talentul Întru mînuire. Directoarea așezămîntului, o ființă neplăcută privitului, de parcă și ea conducea teatrul de după paravan, făcea dese crize de nervi văzînd că insist ca-n rolul frumoasei și tinerei prințese a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de-a ține cont de Înfățișarea interpretului. Ori, aveam să aflu ulterior, actorul care joacă după paravan oricum nu se vede, importante sunt vocea și talentul Întru mînuire. Directoarea așezămîntului, o ființă neplăcută privitului, de parcă și ea conducea teatrul de după paravan, făcea dese crize de nervi văzînd că insist ca-n rolul frumoasei și tinerei prințese a lui Gozzi să apară chiar ...o femeie frumoasă și tînără! „Pentru Turandot musai s-o iei pe Cutare!” „E urîtă și bătrînă!”-argumentam eu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care micuțul N.S. plîngea mai ceva ca la melodrame), iată că-mi recad În fața ochilor amintiri ale lui Ionesco : fascinat de spectacolele cu păpuși, micul Eugen nu rîdea niciodată la ele. Pentru că, zicea genialul dramaturg, cei ce se ciomăgeau după paravan for mau o lume „stranie și neliniștitoare”! Să plîngi cînd ieși la joacă cu vecinii, să lăcrimezi la Scrisoarea pierdută și să fii Îngrijorat, neliniștit la Vasilache și Mărioara - iată atitudini nu la-ndemîna oricărui puști. Oricum, directorii teatrelor de copii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Leonida față cu reacțiunea din care s-ar scoate eroinele (Efimița și Safta)?... CÎt am stat În Praga, Între 28 mai și 4 iunie 2007, am văzut peste 30 de spectacole cu păpuși sau marionete. Nici unul nu era jucat la paravan ! Cei care fac numai acest gen de teatru, ar trebui să se-ntrebe de ce. Am fost Întotdeauna reticent față de reprezentațiile care violentau publicul la modul infantil : am văzut cîndva o montare clujeană În care se tăia, pe scenă, la vedere
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Rabbi Warshaw a fost rugat să poftească într-o duminică după-amiază la ei acasă, ca să-l îndemne pe Heshie să nu-și curme viața atât de tânără și să n-o încredințeze celui mai cumplit vrăjmaș al său. Eram după paravanul din camera de zi când rabinul a urcat cu pași maiestuoși treptele de la intrare, îmbrăcat în uriașul lui palton negru. El îi făcuse lui Heshie inițierea pentru bar-mițva și dârdâiam numai la gândul că, într-o bună zi, o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-l facă pe Heshie să se răzgândească. Abia plecă însă rabinul, că fulgii de zugrăveală începură să ningă iar peste noi din tavan. O ușă fu trântită de perete - și eu am alergat în fundul casei, să mă fac mic în spatele paravanului din dormitorul părinților. L-am zărit în curte pe Heshie, își smulgea disperat părul negru. Apoi apăru chelia unchiului Hymie, care își agita furios pumnul în aer - ziceai că-i Lenin! Și apoi, între cei doi fojgăia o liotă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spune despre ea pe la spate? Nici o problemă, dacă până la urmă află, înseamnă că, într-un fel sau altul tot în față i s-a spus. Să știe și ea pe ce picior dansează: curvă cu legitimație, cu soț, carevasăzică, cu paravan după care să-și facă de cap și s-o țină lumea de femeie serioasă, care n-are nici o treabă cu bârfa lor și strâmbă din nas, da’ pe de altă parte îi place de nu mai poate... Elenei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
invitat să nu simtă coatele vecinului. Ușă glisantă din mijlocul peretelui din dreapta este deschisă și oferă privirilor o parte din terasa pavată gen tablă de șah, cu plăci albe și negre. În spatele camerei se ridică un șemineu gol, cu un paravan de aramă în față, compus din două plăci mobile. Pe colțurile de sus ale căminului se observă sculptată emblema familiei Dracea, un scut decorat cu doi vulturi afrontați având aripile larg desfăcute, unul dintre ei ținând în gheare o cheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
afaceri desfășurate atât în România cât și în Imperiul Otoman, dar nimeni nu știa cu exactitate cum își câștigase uriașa avere. Din frânturi de discuții Marius înțelesese că fusese armator, sau așa ceva. Se șoptea despre activitatea lui ca fiind un paravan la adăpostul căruia trafica arme pentru mișcarea naționalistă greacă, dar nimic dovedit. Sigur era faptul că ajutase foarte multe familii armenești din Turcia să se salveze în România, în timpul masacrelor patronate de junii turci în 1915. Nașterea Smarandei în ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lungă și groasă de lemn este adânc înfiptă în gât. Sângele bolborosește în rană, în ritmul respirației chinuite, prelingându-se sub umărul sfâșiat, din care ies cioturi de oase sfărâmate. Cu un glas ușor stingher, Menzel îl strigă din spatele unui paravan întărit. Pornește într-acolo iar ceea ce vede când ajunge face să caște larg gura a uimire. De pe o pătură ce acoperă niște paie uscate, o tânără femeie îl privește cu ochi calmi, întrebători. Poartă pantaloni albaștri vătuiți și bocanci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care îl apucă de mână și-l duse la cabina de machiaj, în ciuda protestelor sale. Aici ea îl sili să se așeze pe un scaun, în fața unei oglinzi, și un tip gras înfășurat într-un halat alb apăru de după un paravan și se apucă imediat să-l frizeze și să-l pomădeze cu multă vigoare, făcându-l să arate ca un manechin de la muzeul figurilor de ceară al Madamei Tussaud. Așa da, dragule, acum arăți ca un adevărat domn, exclamă vesel
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
adversarii președintelui nu sunt ușă de biserică, ba chiar recunosc că Băsescu s-ar putea dovedi „mai puțin rău“ decât restul, dar spun că s-au săturat să aleagă mereu răul mai mic. Istețimea constă în faptul că, utilizând drept paravan scuza sus pomenită, ei preferă să atace răul mai mic, girând în confruntarea directă răul mai mare. Iar absurditatea logicii lor (dacă e vorba aici de logică, fiindcă eu cred că tot emoțiile, simpatiile și antipatiile sunt de vină) e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
de papuci din O mie și una de nopți În picioare și cu o eșarfă În jurul taliei (bliț); Întinsă languros pe o blană de tigru și mângâind un paloș (bliț); Îmbăindu-se Într-un bazin de marmură, luminată printr-un paravan cu zăbrele. Acele zece fotografii În tonuri sepia fuseseră scânteia care-a aprins fascinația lui Lefty pentru oraș. Dar nu uitase niciodată cu totul primele lui iubiri din Lingerie Parisienne. Le putea invoca În imaginație după bunul plac. Când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
urechea surorii lui: ― Mi-ai promis c-o să-mi găsești o grecoaică drăguță. Ei bine, tu ești aia. Într-o parte, un bărbat sări În apă, hotărât să se Înece; În cealaltă, o femeie năștea, iar soțul ei Îi făcea paravan cu o haină. ― Kaymaste! Kaymaste! strigau oamenii. Luăm foc! Luăm foc! Desdemona arătă spre foc, spre toate. ― E prea târziu, Lefty. Acum nu mai contează. ― Dar dac-am supraviețui? Atunci te-ai mărita cu mine? Ea dădu din cap. Atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se legăna În largul mării. Deși puntea se clătina Încoace și Încolo, căpitanul Kontoulis nu se dezechilibră nici o clipă, ba chiar reuși să-și aprindă una dintre țigările indoneziene, preferatele lui, aplecându-și cozorocul brodat de la chipiu ca să-i țină paravan la vânt. Cu uniforma lui nu tocmai impecabilă, Încălțat cu cizme cretane Înalte până la genunchi, căpitanul Kontoulis examină luminile de marș, șezlongurile stivuite, bărcile de salvare. Giulia era singură pe vastul Atlantic, cu bocaporții bătuți În scânduri, ca să reziste la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spate. Îmi plăcea să mi se acorde atenție. Uite, toți oamenii aceștia voiau să mă cunoască. La scurtă vreme, mâna lui Luce mă escortă pe hol În jos, spre sala de consultații. Știam ce trebuia să fac. Mă dezbrăcam În spatele paravanului În timp ce doctorii așteptau. Halatul de hârtie verde era Împăturit pe scaun. ― De unde se trage familia, Peter? ― Din Turcia. La origini. ― Nu cunosc decât studiul despre Papua-Noua Guinee, spuse Craig. ― La populațiile Sambia, așa-i? Întrebă Winters. ― Da, așa e, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fetele În cealaltă parte. Bărbații intră În baraca femeilor numai ca să procreeze. Intră și ies. De fapt, În limba Sambia cuvântul care denumește vaginul se traduce literal prin „acel lucru care nu-i bun de nimic“. De cealaltă parte a paravanului Se auziră chicoteli Înfundate. Am ieșit, simțindu-mă penibil. Eram mai Înaltă decât toată lumea din cameră, deși cântăream mult mai puțin. Cu podeaua rece sub picioarele goale, am traversat sala până la masa de consultație și m-am urcat pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
frizerul a spus: ― Bun. Gata. Am deschis ochii. Iar În oglindă nu m-am văzut pe mine. Nu mai eram Mona Lisa, cu zâmbetul ei enigmatic. Nici fătuca timidă cu părul negru, Încâlcit, peste față, ci fratele ei geamăn. Cu paravanul părului dat la o parte, schimbările recente de pe chipul meu erau mult mai evidente. Maxilarele Îmi păreau mai pătrățoase, mai late; gâtul mai gros, cu proeminența mărului lui Adam În mijloc. Era, indiscutabil, un chip de bărbat, dar sentimentele dinăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la coadă, după ceilalți. Când matahala Îi Îngăduie să treacă, urcă pe scările licăritoare. Cabinele de la etaj nu au numere, doar lumini ce indică dacă sunt sau nu ocupate. Găsește una liberă, Închide ușa după el și bagă o fisă. Paravanul se trage repede la o parte, dezvăluind un hublou care dă spre adâncul unei ape. Dintr-un difuzor din tavan se aude muzică și o voce gravă Începe să spună o poveste: ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
N-a mai văzut niciodată până acum așa ceva, În toți anii de când vizitează Camera Obscură. Nu e sigur că-i place ce vede. Dar imaginea Îl face să se simtă ciudat, amețit, ușor ca fulgul și, cumva, mai tânăr. Brusc, paravanul se Închide. Fără să ezite, domnul Go mai bagă o fisă În aparat. Clubul 69 din San Francisco, clubul lui Bob Presto: situat În North Beach, de unde se văd zgârie-norii din centrul orașului. Era un cartier de cafenele italienești, pizzerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe scara raiului, privind În sus, În vreme ce tovarășii lor cad Înspre diavolii fioroși de dedesubt. După toate necazurile, nu era oare dreptul meu să mă aștept la o formă de răsplată sub forma cunoașterii sau a revelației? În casa cu paravane a Zorei, cu lumina cețoasă care intra pe ferestre, eram ca o pânză albă, pregătită să fie acoperită cu ceea ce Îmi spunea ea. ― Hermafrodiți au existat dintotdeauna, Cal. Dintotdeauna. Plato spunea că inițial ființa umană era hermafrodită. Știai? Ființa originară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe chipeșul băiat și dorința i se aprinse. Înotă mai aproape, ca să-l vadă mai bine. Acum Începeam să-mi scufund corpul În apă, centimetru cu centimetru: gambele, genunchii, coapsele. Dacă o făceam suficient de Încet, așa cum mă instruise Presto, paravanele se Închideau exact În acest moment. Unii clienți plecau, dar cei mai mulți băgau alte fise În aparate. Paravanele de pe hublouri se ridicau. ― Nimfa apei a Încercat să se stăpânească. Dar frumusețea băiatului o copleșise. Nu se putea mulțumi cu privitul. Salmacis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Începeam să-mi scufund corpul În apă, centimetru cu centimetru: gambele, genunchii, coapsele. Dacă o făceam suficient de Încet, așa cum mă instruise Presto, paravanele se Închideau exact În acest moment. Unii clienți plecau, dar cei mai mulți băgau alte fise În aparate. Paravanele de pe hublouri se ridicau. ― Nimfa apei a Încercat să se stăpânească. Dar frumusețea băiatului o copleșise. Nu se putea mulțumi cu privitul. Salmacis Înotă din ce În ce mai aproape. Și apoi, subjugată de dorință, Îl prinse pe băiat din spate, Înfășurându-și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de o oligarhie plutocratică, artistul va decora sălile de bal, va inventa mecanisme uimitoare pentru ceremonii și carnavaluri (un leu al cărui piept se deschide în fața regelui, lăsând să iasă o jerbă de trandafiri: "o, Lionardo..."), va cânta după un paravan și va închina dulci sonete doamnelor influente. Nu, Poetul nu vrea să fie o slugă cu tain la bucătărie. în cetatea tiranică, stăpânită de un autocrat (și camuflată now-a-days sub dantela de cuvinte a cetății ideale), artistul cade mai prejos
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]