2,828 matches
-
revenirea la viață a stației. Mai găsiseră un cadavru. Se Întunecase până să ajungă Logan la mica fermă din Împrejurimile Cults-ului. Poarta era deschisă, o mașină de patrulă parcată alături, cu doi agenți cu mutre nefericite care se vedeau prin parbrizul aburit. Blocau accesul la drumul spre fermă. Logan se opri lângă ei și lăsă În jos geamul. La fel făcu și agentul de la volan. — Bună ziua, domnule. — Care-i treaba? Inspectorul Insch e aici, la fel și procurorul. Doctorul de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cerneala, stelele Încețoșate de luminile orașului. Logan ieși de la Urgențe În noaptea geroasă. O ambulanță opri cu atenție la intrare, cu luminile pornite. Întorcându-și spatele către imagine, Logan se urcă În mașina de serviciu, iar respirația-i aburi instantaneu parbrizul, scoase mobilul și-l reporni. Putea foarte bine să facă față distracției, acum că tot era mult prea târziu să-l mai sune cineva. Avea cinci mesaje. Patru dintre ele erau de la Colin Miller, disperat să afle ce se-ntâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să Încerce mai târziu. Pentru a doua oară În ziua aceea, punctă o listă de obscenități lovindu-se cu capul de ceva. Volanul scoatea sunete scurte, de lovituri, pe când Își pocnea fruntea de plastic. Nu fusese o zi bună. Când parbrizul se curăță În cele din urmă, Logan porni motorul, Învârtind mașina afară din parcarea spitalului Într-o dispoziție agresivă. Cu dinții strânși, bruscă frânele pe când mașina se Îndrepta spre intersecție, simțind o plăcere abjectă când partea din spate a mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la spital. Nu dau voie cu telefoane mobile. Am primit mesajul tău abia după miezul nopții. Am Încercat, dar mobilul tău era Închis... — Oh, spuse ea. — Mda, Îi răspunse. Și nu mai spuseră nici unul nimic o vreme. Soarele bătea prin parbriz, Încălzind interiorul mașinii, care se transforma Într.un cuptor cu microunde pe patru roți. La următoarea intersecție, autobuzul făcu stânga, iar Watson o luă la dreapta. Casele erau toate decorate pentru Crăciun: brazi la ferestre, aranjamente florale, și pitici festivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ești așa un idiot. Se grăbi În bucătărie să facă un ceai. Agentul Rennie rânji pentru sine În hol, apoi porni după ea, strigând: — Nu mă lăsa! Nu mă lăsa! În mașina de patrulă, Logan porni radiatorul și așteptă ca parbrizul să devină din nou transparent. Sunteți sigur că-i bine? Îl Întrebă el pe inspector, care găsise un pachet deschis de bomboane cu aromă de vin În buzunarul hainei și era acum ocupat să culeagă scamele și mizeria din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de mult apuse. Iar acum singura modalitate ca Logan să simtă atingerea mâinilor ei răcoroase din nou, era ca el să zacă Întins pe spate la morgă. Cu o etichetă prinsă pe un deget de la picior. — Excelent, Își zise când parbrizul se dezaburi În cele din urmă. O imagine bună. Foarte sănătoasă... Oftând, scoase mașina din șanțul de pe marginea drumului. Orașul era liniștit În timp ce automobilul traversa North Anderson Drive. Numai taxiuri și camioane de mare tonaj tăiau panglici negre paralele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Căci nici măcar o împușcătură directă nu putea să-i dea garanția că glonțul nu va trece prin el punând astfel în pericol viața copiilor din autorbuz. Sachs luă degetul de pe trăgaci și îndreptă țeava în sus, continuând să privească prin parbrizul Mazdei. Putu observa mișcarea lentă din cap a Magicianului, care privi în oglinda retrovizoare și observă la rândul lui autobuzul. Își îndreptă apoi privirea înapoi către ea și Sachs avu impresia că îl vede zâmbind, înțelegând că nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în spate. Privi în oglindă și văzu cum trei din cei patru golani își dăduseră jos gecile și cum depuneau toate eforturile pentru a împinge mașina. Al patrulea, cel mai masiv dintre ei, probabil liderul găștii, se apropie agale de parbrizul lui Sachs. Scoase la iveală un dinte de aur care strălucea în lumina soarelui, contrastând cu pielea sa neagră. - Hei! Sachs dădu din cap și îi susținu privirea. Privi în spate către prietenii lui. - Ciori neisprăvite, împingeți dracu’ mașina asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Asta nu-i va speria. — Jamie, nu acum, repetă tatăl lui, adăugînd cu umor: Ai putea chiar să declanșezi războiul. — Cum așa? GÎndul acesta Îl intrigă pe Jim. Coborî aeroplanul din dreptul geamului. Un soldat Își trecea baioneta puștii prin fața parbrizului, de parcă tăia o țesătură invizibilă. Jim știa că după aceea se va apleca prin geamul pasagerului, umplînd interiorul Packard-ului cu respirația lui obosită și cu acel miros amenințător pe care Îl aveau toți soldații japonezi. Atunci toată lumea stătea neclintită, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mod de a-l covinge pe tatăl lui să-l ia În Amherst Avenue. Noaptea ar fi putut sta aproape de patul lui, luminat de filmele de actualități care Îi bîntuiau mintea. Jim așeză aeromodelul pe capota motorului, se cățără peste parbriz și lăsă pe scaunul de metal. Fără parașuta care Îi asigura pilotului un fel de pernă, stătea pe podeaua cabinei, Într-o scobitură de metal. Se uită la tabloul de bord Însemnat cu ideogramele japoneze, la manșele elegante și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pernă, stătea pe podeaua cabinei, Într-o scobitură de metal. Se uită la tabloul de bord Însemnat cu ideogramele japoneze, la manșele elegante și la pîrghia trenului de aterizare. Sub tabloul de bord putea vedea legăturile mitralierelor montate pe capota parbrizului și reductorul de viteză care mergea spre arborele elicei. O atmosferă de forță plutea deasupra cabinei, singura nostalgie pe care o cunoscuse Jim vreodată fiind amintirea intactă a pilotului aflat la conducerea avionului. Unde era oare pilotul acum? Jim se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acestea din minte, Jim deschise radioul mașinii. Întotdeauna așteptă cu nerăbdare plimbările de seară prin centrul Shanghai-ului, acest oraș electrizant și fantomatic, mai incitant decît oricare altul din lume. CÎnd ajunseră pe Bubbling Well Road, Își apăsă obrazul de parbriz și se uită la trotuarul de-a lungul căruia se Înșirau cluburi de noapte și case de jocuri de noroc, pline de barmanițe, gangsteri și cerșetori bogați cu gărzile lor. La mii de kilometri, dincolo de Linia internațională a schimbării de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
drumul. Un grup de tinere chinezoaice În rochii cu paiete se Împiedicară de sicriul unui copil acoperit cu flori de hîrtie. Ținîndu-se de braț, ele se loviră de grila radiatorului Packard-ului și trecură pe lîngă geamul lui Jim, lovind În parbriz cu mîinile lor mici și strigînd obscenități. Sute de fete de bar eurasiatice, În haine de blană pînă la glezne, ședeau În șirurile de ricșe din fața hotelului Park, fluierînd printre dinți la rezidenții care ieșeau prin ușile turnante, În timp ce peștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se ridica dinspre vasul Petrel traversă Bundul și Învălui mașinile oprite și japonezii care Încercau să Înainteze. În timp ce Jim ridică geamul din partea lui, Packard-ul fu aruncat Înainte, apoi scuturat violent dintr-o parte În alta. Bucăți de sticlă căzură din parbrizul spart și se Împrăștiară pe scaune. Jim zăcea pe podeaua din spate a cabinei pasagerilor, iar marginea ușii o lovise În cap pe mama sa. — Jamie, ieși din mașină... Jamie! Năucită, deschise ușa din partea ei și coborî pe stradă, luîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Într-un fel, acest băiat englez neastîmpărat, care Îl enervase atît de mult, Îi oferea acum o mică măsură de siguranță. Jim nu știa să citească harta, tipărită cu caractere japoneze, sau să Înțeleagă un cuvînt din lungile monoloage adresate parbrizului murdărit de insecte. Dar se așeză În genunchi pe locul din față plescăind din limbă și aplecîndu-se pe fereastră să vadă avioanele care treceau. Întreaga forță aeriană japoneză părea să fie pe cale să atace armata chineză În vest. CÎmpia joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stat major zăceau sub copaci, de parcă erau demontate Într-un atelier În aer liber. Roți, uși și axe erau Împrăștiate În jurul vehiculelor, ale căror capote și panouri de carcasă fuseseră smulse de tirul artileriei. Roiuri de muște se ridicau de pe parbrizele pătate de sînge, cînd deținuții se opriră să se ușureze. La cîțiva pași În spatele lui Jim, domnul Maxted părăsi procesiunea și se așeză pe marginea unui vehicul de muniție. Cu lădița În mînă, Jim se Întoarse după el. — Aproape am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
country club-ului. Apoi un mic nor de ploaie Întunecă soarele și o lumină cenușie se lăsă peste stadion. Uitîndu-se la cromurile ruginite, Jim Își dădu seama că aceste mașini americane fuseseră parcate acolo de ani de zile. Pe geamurile parbrizelor se formase un strat de mîzgă adunată În timpul iernii; mașinile stăteau pe cauciucurile lor dezumflate, o parte a prăzii luate de japonezi de la cei din Națiunile Aliate. Jim cercetă cu privirea băncile peluzelor din nordul și sudul stadionului. De pe platformele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
artilerie traversase rîul dinspre Pootung. O coloană de fum, mai lată decît grupul de depozite În flăcări, se lăsa peste apă și Întuneca malul de la Nantao. Din scaunul din față al Buickului parcat pe nisip, Jim urmărea fulgerările ghiulelelor prin parbrizul prăfuit. Piesele de artilerie americane, aduse de naționaliști, scoteau un sunet aspru și umed, de parcă Încărcătoarele lor ar fi fost umplute cu apă. Un aer trist se Întindea peste fluxul vlăguit care se lovea de plajă. Țeava strălucitoare a obuzierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
al șoselei naționale. Se făcea din ce În ce mai mic, un punct care cu greu se mai citea În Înserare și, când nu se mai vede deloc, el era deja la marginea șoselei, unde Mercedesul alb Îl aștepta cu farurile aprinse. Ștergătoarele de parbriz loveau ritmic aerul și ștergeau geamul gri neudat de nici o picătură de ploaie. Erau ca niște metronoame care se Împlântă și se smulg din liniștea nopții. Ocoli mașina și se așeză pe scaunul din față. Ochii se Întâlnesc Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
primul satelit artificial al Pământului și 1539 de ani de la moartea lui Alexe, Omul lui Dumnezeu. Azi sunt Alexiile. Lupta pentru coexistență pașnică a popoarelor continuă. Fugi degrabă la Fabrica de oglinzi, unde cică a venit un canadian care are parbrizul mașinii spart. Poate pică vreo gumă de mestecat. Banalitate. Plenara C.C. al P.M.R face bilanțul activității desfășurate de partid În domeniul transformării socialiste a agriculturii. În prezența a 11000 de țărani are loc sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a lungul propriului trotuar. De celălalt, nici urmă. Prietenia noastră este una igienică. Aș putea să-ți spun, Angela, că umbrele stâlpilor electrici păreau să cadă peste mine ca niște păsări moarte, iar în căderea aceea vedeam prăvălindu-se pe parbriz tot ceea ce nu aveam, și aș putea să-ți spun că în timp ce conduceam cu mare viteză și umbrele cădeau tot mai repede, urca în mine dorința să umplu acest gol cu orice. Aș putea să-ți spun multe lucruri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cină, părinții Elsei au plecat și eu am pornit-o imediat după ei. Elsa mă rugase să-i însoțesc până la primele lumini ale orașului. Socrul meu conducea încet pe străzile întunecate pe care nu le cunoștea prea bine. Observam prin parbriz cele două capete nemișcate, mute. La ce se gândeau? Poate la moarte, nu-i greu să te gândești la moarte duminică seara. Sau la viață, la ceva de cumpărat, de mâncat. La viața aceea care spre sfârșit devine doar voracitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aici, agățată de mine, de patul nostru, nu, nu vei pleca în toiul nopții, n-o vei face, nu vei risca, pentru că s-ar putea să nu-mi fie dor de tine, iar tu ești o femeie prudentă. Ștergătorul de parbriz este oprit. Pe geam e o perdea de murdărie, un văl tulbure care ne separă de lume. În mașină se simte mirosul mașinii, al covorașelor, al pielii de pe scaune care în dimineața asta este mai întinsă și foșnește la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fustă înflorată terminată în talie un un elastic negru lat și un balon de bumbac țeapăn. Are o cruce pe piept, o cruce argintată atârnată de un lanț subțire. O duce în gură în timp ce privește lumea neclară care, văzută prin parbriz, pare atât de departe. Puțin mai înainte am întrebat-o dacă nu-i este frig fără ciorapi, mi-a spus că nu, că nu-i este niciodată frig. Și-a prins părul cu o grămadă de agrafe din metal smălțuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dă-mi o secure, îți voi da capul unui bărbat care te iubește. Să plecăm de aici. Și i-o spuneam fiului nostru, Angela. O mică frunză roșie căzuse fără zgomot pe geamul mașinii și rămăsese lipită lângă ștergătorul de parbriz. O frunză roșie, cu nervurile subțiri, poate prima din toamnă, căzuse pentru noi. M-am așezat la volan și am plecat, departe de clinică. Ne-am oprit într-unul din primele sate de la porțile orașului, în nord, unde peisajul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]