1,958 matches
-
a tot fiert tocana, și domnul Gușatu nici măcar n-a îndrăznit s-o guste. La douăsprezece fără cinci minute fix încă mai era mândru de tăria de caracter cu care își îndura foamea. Când s-a culcat, în patul care parcă și el răspândea un parfum năucitor de mărar și piper, domnul Gușatu a făcut-o ca un învingător. Or, învingătorii, se știe, n-au somn. De bucuros ce era că-și verificase caracterul, domnul Gușatu, care n-avea gușă, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mașina. A părăsi mașina undeva, pe o altă stradă, Înseamnă mare pierdere de timp. Sunt În SUA cinematografe În marginea orașelor, pe un teren Înclinat, cu spațiu mare, În care intri cu mașina. Sunt localuri de consum circulare, În jurul cărora parchezi cu mașina și ești servit pe tăvi speciale, care se prind de ușa mașinii. Un inventiv a construit pe o străduță, nu În Înălțime ci În suprafață, o serie de minimagazine, clienții fiind serviți direct fără a mai coborî. Minimagazinele
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
mâinile înghețate, că aveam mănuși de alea subțiri, încât a trebuit doctorul să mi le taie cu foarfeca să poată să mi le scoată. Și am adormit subit în birou. M-am convins că au venit toate tancurile, au fost parcate, toată lumea era la locul ei și urma ca a doua zi să facem un bilanț privind muniția, personalul, mașinile. Una dintre chestiunile care nu s-a respectat sau nu s-a respectat cât trebuie, că de aia armata e organizată
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
fost atâta puhoi de faetoane, caravele și limuzine cât a potopit târgul Cotnari la o lansare de carte! Adunați ciotcă, polițiștii de la Rutieră erau, în acea sâmbătă, numai lapte și miere: "Vă rugăm să fiți amabil și să acceptați să parcați doi metri mai jos. Respectuoase mulțumiri". Din ultra elegantele mașini cu număr dă București, dar și din toate cotloanele spațiului mioritic, au început să debarce VIP-uri pe care nu izbutește să le adune împreună nici 1 Decembrie la Alba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
raportul direct dintr-o broșură.) Succese îmbucurătoare ale lui Tove-Rasmussen în sectorul de sud. Țăranii își aduc singuri porcii la Hemse. "Coloane lungi de tractoare", potrivit lui T.-R. A devenit un fel de atracție turistică la Hemse. Vinerea trecută erau parcate în fața magazinului de spirtoase șapte vehicule cu porci. Glumețul și jovialul de T.-R. a reușit să transforme toată povestea într-un fel de chermeză. Rosén eficient ca de obicei. Totuși nu dă chiar așa de bine în situații pur
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
în mașină și să ne ducem duc acolo. Chiar în toiul afacerii sună Gård, care manifestă totuși înțelegere pentru situația urgentă. Îl pescuim pe drum pe B.-A. și ajungem la fața locului în 40 min. Autobuzul de sacrificare e parcat pe teren; e mai mare de fapt decât întreaga casă. Pe drumul de acces o firmă de carton pe care scrie cu litere stângace "Căpșuni". Fermă tip Gotland cu un mic șopron cenușiu peste drum de casă. Pe prispa de la
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
viitoare? (O fi prea mare pentru avion?) 20 iulie Așa ceva n-are voie să se întâmple! Mă întâlnesc din întâmplare cu cpt. Rosén într-una din mașinile de sacrificare din districtul II. Părea să fie o chestie misterioasă, mașina era parcată lângă un staul de oi. Cere să inspecteze vehiculul, e refuzat și ne contactează prin radio la Visby. Se dovedește că echipa tocmai băgase două oi (deodată!) în dispozitivul electric de sacrificare. Sun imediat la minister, care e de părere
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
la "Aurora". Frumos local, dar scump. (Se pare că nu mai poți să iei masa în oraș la Stockholm fără să te ruinezi.) Margareta n-a mai fost demult așa de bine dispusă. Ajungem la teatru pe o ploaie zdravănă; parcăm mașina neașteptat de ușor. O droaie de fotografi și ziariști. Avem norocul să ajungem chiar după intrarea lui Stig Järrel1. Foarte interesantă sală, dar cam rasolită, cu toată restaurarea, mai ales la plafon. Multe personalități proeminente în sală, atmosferă de
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
amintit că nu mai am bani nici cît să iau tramvaiul pînă la gară. Și am intrat, udă și nepăsătoare, purtînd după mine insuportabilul miros de capră plouată. În fața mea, la ghișeu, două făpturi rotofeie, roșcovane și... uscate mașinile fiind parcate în fața ușii schimbau un teanc de bancnote. Păreau flamanzi sau elvețieni, sedentarismul îi înfășurase în straturi călduțe de osînză și ridicaseră niște priviri scandalizate spre silueta de cocostîrc plouat care aștepta în spatele lor să schimbe... un dolar. În hainele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
tînărul cu barbă. Dar mormăie atît de încet, încît am impresia că-i o părere. Ne apropiem de Geneva și întreg grupul sare să-mi ajute să ridic sacul. Ei, ce zici, domnișoară? Te trec granița în Savoia? Mașina e parcată în fața gării. Unde vrei să mergi? Adevărul e că nu prea știu. Am cunoscut cîndva un doctor din Savoia, cu soția. Le scriu uneori într-un sat, ceva în apropiere de Chambery, ziceau ei. Dar habar n-am pe unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Parca mai ieri eram toți tineri, Cu zâmbetul pe buze și soarele-n priviri Porniți cu hotărâre pe calea devenirii Cea plină de obstacole și rare-mpliniri. În orele de clasă, la cursuri și la stagii Ne făuream armura sa-nvingem
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Craciun Murgoci () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93276]
-
la vremea respectivă populația masculină a comunității) în cancelaria mică a școlii, femei provenind - cum aveam să aflu mai târziu - din toate colțurile țării, de la Constanța până în Maramureș. Veniseră la întâlnire îmboldite de curiozitate, știind că TM 10 ELF-ul parcat în fața școlii însemna «mișcări de trupe» și noutăți în sat, noutăți pe care fuseseră flatate să afle că erau doar pentru ele - femeile din Ghizela. După două ore de prezentare a proiectului, întrebări și răspunsuri, grupul se hotărâse să intre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
o bucată de zi cu vreme bună, mi-am scos autoturismul la plimbare și, în mai puțin de o oră de mers fără grabă, am ajuns la destinație. Din ulița acoperită cu un consistent așternut de macadam, unde mi-am parcat mașina, casa pe care o căutam abia se zărea prin păienjenișul de pomi, vița-de-vie ridicată pe șpalieri, flori agățătoare și vegetație spontană înaltă. Mi-a ieșit în întâmpinare finul Florin, profesor pensionar în vârstă de 67 de ani, îmbrăcat lejer
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mașinilor, folosite de portughezi ca locuințe. Într-una dintre ele, unde trăiește o familie de culoare, zăresc un frigider nou-nouț, iar din multe duduie radiouri, pe care posesorii le ascultă la volum maxim. În fața celor mai sărăcăcioase asemenea „case“ sînt parcate mașini noi. Pe deasupra capului Îmi zboară tot felul de avioane, umplînd aerul de zgomot și reflecții argintii, iar la picioarele mele se Întinde Caracas, orașul primăverii veșnice. Centrul său e amenințat de invazia acoperișurilor de țiglă roșie, care cresc În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Bătrînu’. CÎțiva dintre tipii pe care i-a strigat Pat dădeau pur și simplu din umeri neprietenos și treceau mai departe. - Gagiii ăștia nu ți-ar spune o vorbă, a zis Pat. Li se-apleacă s-ajute pe cineva. Am parcat mașina lîngă motelul lui Sam Bătrînu’ și McKinney s-a dus pînă-n colț să cumpere un pachet de țigări. S-a-ntors șchiopătînd grăbit și s-a urcat În mașină. - Garda! a zis. S-o tăiem! Am pornit și o mașină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cam cațără-n spinare, eh? a-ntrebat tipul cu pipa. - Nu știu despre ce vorbiți, a zis CÎrlig. Era un enunț pe un ton neutru, fără vreo urmă de insolență. CÎrlig nu era dependent de droguri și o spunea limpede. Au parcat În fața sediului federal și ne-au dus la etajul al treilea. Acolo am așteptat Într-o anticameră și am fost chemați În birou cîte unul, pentru interogatoriu. CÎnd mi-a venit rîndul, am intrat și l-am văzut la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
fotografia clientului la bucătăria restaurantului. Fotografia este distrusă de Îndată ce comanda a fost onorată, a spus Bigari. Cei care Își iau hamburgerii nu știu niciodată că detaliile comenzilor lor traversează două state și ajung Înapoi Înainte ca ei să apuce să parcheze mașina În fața ghișeului de servire. Davis a spus că visase să facă așa ceva de mai bine de zece ani. „De-abia așteptam“, a adăugat el. Bigari, creatorul call-center-ului pentru restaurantele sale, l-a servit bucuros - În schimbul unei mici sume pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Întrebat: «Ce s-o fi Întâmplat?». Am mers În față și am văzut cum capota de la prima mașină se desprinsese și se izbise În parbriz - iar oamenii de la GE erau Înăuntru! Așa că Întreaga caravană de directori executivi de la GE a parcat pe marginea șoselei și i-am auzit spunându-și unul altuia: Aici venim noi să luăm software?».“ Din fericire pentru India, echipa de la GE nu a fost descurajată de calitatea proastă a mașinilor indiene. GE a hotărât să rămână și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
anume Încrederea. Când teroriștii aleg instrumente ale vieții de zi cu zi - mașina, avionul, pantoful de tenis, telefonul mobil - și le transformă În arme ale violenței lipsite de discriminare, ei reduc gradul de Încredere al oamenilor. Avem Încredere, atunci când ne parcăm mașina În centru dimineața - că mașina de alături nu va sări În aer; avem Încredere - când mergem la Disney World, că persoana costumată În Mickey Mouse nu poartă pe dedesubt o vestă căptușită cu bombe; avem Încredere, când facem naveta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
istorie, lucru cu care nu se poate lăuda, nici pe departe, vreo altă universitate din țară. Așa sunt palatul Toldalagi-Korda sau palatul Teleki XE "Teleki" , sedii ale serviciilor administrative ale universității, În curțile cărora contabilii și inginerii de astăzi Își parchează cu destulă nepăsare Daciile, acolo unde trăgeau altădată caleștile luxoase ale magnaților. Ori splendidul palat Bánffy, cea mai frumoasă clădire din oraș, astăzi sediu al Muzeului de Artă, unde pot fi admirate pânze de Luchian, Tonitza sau Petrașcu, din colecțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și patima bășcăliei nemăsurate. Sunt multe exemple de paragină a simțului nostru critic postdecembrist și nu trebuie insistat. Prea mulți au întâmpinat numeroasele ipostaze ale „obscenității publice” românești cu logica inopinată a surdinei. Asfixiați de politețuri, am ales să tăcem, parcându-ne considerațiile pe străzile neasfaltate ale unei șovăieli ancestrale. Ce ar fi (fost) de făcut? Fără îndoială, Biserica nu se întărește pe sine atunci când alcătuiește un nou index prohibitorum și nici când distribuie medieval anateme către autorii înfășurați în mantaua
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
E casa de acolo, spun. Cea cu baloane, stegulețe și... serpentine argintii în copaci... La naiba. Arată ca la bâlci. În castanul de la intrare e un bărbat care se chinuie să bage becuri printre crengi, pe aleea din fața casei e parcată o dubiță albă și mai multe femei în uniforme cu dungi albe și verzi intră și ies din casă. — Par să vă aștepte, oricum, zice Danny. Ce-ai? — Nimic, spun și - e ridicol, dar îmi tremură vocea. Mașina se oprește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
folosim expresia lui Vasile Popovici, ale teatralizării epicului. Aflați sub luminile concrete ale unei scene realeun loc public, unde se află cunoscuți și necunoscuți în care vorbele le sînt auzite și orice mișcare înregistrată, Fred Vasilescu și Doamna T. reiau parca scena dintre Alfredo și Violeta. Drama femeii este adîncită prin expunerea publică, a poveștii intime, a secretului despărțirii, a disprețului lui Fred exprimat în cel mai odios mod posibil. Un salvator, prezent și el la reprezentația tristă a defăimării Doamnei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
mă pot stăpâni să nu mă întreb cum poate fi o mașină atât de curată în mizeria ambiantă din București, părea scoasă dintr-o cutie uriașă plină cu vată. Porțile de metal de la intrare se deschid imediat, iar limuzina este parcată exact în fața pridvorului bisericii. șoferul coboară pentru a deschide portiera din spate. Din interiorul confortabil își face apariția o femeie matură, masivă. Are o coafură elaborată, o rochie lungă și grea peste care e aruncată un fel de pelerină din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
amintește de arcurile de triumf sub formă de săbii arcuite ale lui Saddam Hussein, care se puteau zări deasupra străzilor din Bagdad, în timpul invaziei americane din 2003-2004. Zeci de mașini de competiție, în culorii vii, pline de etichete publicitare, sunt parcate în zonă, unele dintre ele fac întoarceri în loc, rămân urme groase pe asfalt în urma lor, publicul, compus în mare parte din puștani de liceu, studenți și pensionari curioși, îi contemplă în extaz. Mai multe tinere, tot atâtea frumuseți vulgare, țopăie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]