880 matches
-
ocupau locurile într-un vagon de clasa întâi, împreună cu tânărul lor văr Roderick Winshaw, dealerul de artă și domnul Sloane. Michael, inutil să mai spunem, călătorea la clasa a doua. Dar trenul nu era aglomerat și și-a putut pune pardesiul și valiza peste două locuri fără să se simtă vinovat, în timp ce scotea un caiet și încerca să noteze cele mai importante pasaje dintr-un volum răsfoit evident de mai multe ori. Am fost „Țelină“, publicat de Peacock Press la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
geamătul molatec al vântului care se aduna și ropotul unei ploi dese care părea gata să se transfmorme nu peste mult timp într-o constantă aversă. Singurele lumini veneau de la ferestrele câtorva case izolate, răzlețe și îndepărtate. Michael își încheie pardesiul pentru a se ocroti de ploaie și porni la drum; dar după numai câteva minute auzi uruitul îndepărtat al unui motor și întorcând capul văzu fascicolele gemene ale farurilor unei mașini la nu mai mult de câteva sute de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Tot ce vrem e pentru cină, ă? Așa lucrați voi aici. — Pot să vă dau șuncă cu ou, bacon cu ou, ficat... — Mie dă-mi șuncă cu ou, spuse bărbatul căruia celălalt Îi spusese Al. Purta o gambetă și un pardesiu negru cu două rânduri de nasturi. Avea fața mică și albă și buzele strânse. La gât avea un fular de mătase și purta mănuși. — Mie dă-mi ouă cu bacon, spuse celălalt. Era cam de aceeași statură cu Al. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și buzele strânse. La gât avea un fular de mătase și purta mănuși. — Mie dă-mi ouă cu bacon, spuse celălalt. Era cam de aceeași statură cu Al. Nu semănau la față, dar erau Îmbrăcați ca doi gemeni. Amândoi purtau pardesiurile alea cam strâmte. Stăteau aplecați În față, cu coatele pe tejghea. De băut ce-aveți? — Bere argintie, bevo, bere de ghimbir. Da, dar vreau să zic, ceva de băut, ce-aveți? — Doar ce v-am spus. — E tare de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
asta, spuse Al. E de mântuială. Și tu vorbești prea mult. — Of, și ce căcat? Tre’ să ne mai și distrăm. Da’ vorbești prea mult, oricum, spuse Al ieșind din bucătărie. Țeava retezată a puștii Îi umfla ușor sub talie pardesiul prea strâmt. Își netezi haina cu mâinile Înmănușate. — Numai bine, șmechere, Îi spuse lui George. Că tare mult noroc mai ai. — Asta așa e, spuse Max. Ar trebui să joci la curse, istețule. Apoi cei doi ieșiră. George Îi urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Numai bine, șmechere, Îi spuse lui George. Că tare mult noroc mai ai. — Asta așa e, spuse Max. Ar trebui să joci la curse, istețule. Apoi cei doi ieșiră. George Îi urmări prin vitrină cum traversară, trecând pe sub felinar. Cu pardesiurile alea strâmte și cu pălăriile tari păreau un cuplu de cabaret. Trecând prin ușa batantă, George se-ntoarse În bucătărie și-i dezlegă pe Nick și pe bucătar. — Eu nu mai am chef de d-astea, spuse Sam, bucătarul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
albanezi sau marocani, care au trecut agale prin dreptul fetei concentrate pe receptor părînd că pe mine nu m-au băgat În seamă și În mai puțin de 30 de secunde am văzut un fum subțire Înălțîndu-se din buzunarul de la pardesiul Mașei care continua sune-n gol fără să-și dea seama că-i incendiată. M-am repezit spre ea, am băgat mîna-n buzunarul ce fumega tot mai vizibil și-am scos mucul aprins de țigară pe care unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
simțea urmărit și încetinise pasul, așteptând din clipă în clipă să se audă strigat din spate. Dar necunoscuta șovăia. Atunci își rezemă cutia violoncelului de peretele coridorului și, alene, începu să-și caute batista. Începu prin a-și descheia laborios pardesiul. - Maestre! auzi deodată, în spatele lui, o voce neașteptat de limpede și robustă, de contraltă. Maestre, e adevărat, nu mai dați lecții particulare? Antim întoarse capul și o privi, încercînd să pară surprins, își scoase batista, și-o trecu, absent, pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privind-o neliniștit, parcă nici n-ar fi ascultat-o, ci i-ar fi urmărit doar mișcările buzelor și lumina, când umedă, când mată, a dinților. Își împături batista, o puse în buzunar și începu să-și încheie nasturii de la pardesiu. - Îmi pare rău, spuse apucând cutia violoncelului. M-am hotărât să renunț la lecțiile particulare când mi-am dat seama că nu izbutesc. Nu izbutesc nici în doi ani, nici în patru sau cinci: pur și simplu, nu izbutesc... Întoarse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
izbutesc... Întoarse capul și văzu că, în fundul coridorului, luminile începeau să se stingă. - Trebuie să mergem, adaogă, că altminteri riscăm să găsim poarta încuiată. Înainta totuși agale, ținîndu-și violoncelul în mâna stângă și încercînd, cu dreapta, să-și ridice gulerul pardesiului. - Înțelegi ce vreau să spun. Într-o bună zi mi-am dat seama că nu izbutesc să-i ajut, adică să-i fac să mă întreacă... Fata izbucni deodată în râs, și cu un gest scurt familiar se apropie de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ne grăbim, că altminteri riscăm să... - Lăsați-mă pe mine să duc violoncelul, îl întrerupse. Gestul fusese atât de neașteptat, încît nu se împotrivi. Încurcat, își duse amândouă mâinile în jurul gâtului, încercînd să-și potrivească fularul sub gulerul ridicat al pardesiului. - Dacă aș fi avut cu zece ani mai puțin, m-aș fi supărat, spusese. - V-ați fi supărat și acum, îl întrerupse ea din nou, dacă ar fi fost altcineva, un alt gen de femeie, vreau să spun. N-are
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Își retrase încet mâna și, întorcînd capul, făcu semn chelnerului. - Nu-mi mulțumi, spuse, pentru că nu știi ce urmează... Zâmbind misterios, își scoase fularul, apoi își căută batista și-și șterse ochelarii. Chelnerul voi să-l ajute să-și dezbrace pardesiul, dar se împotrivi. - Îl mai păstrez puțin, până ce mă mai încălzesc. Apoi întoarse capul spre fată: Pentru domnișoara..., începu. - Mie, un ceai, spuse Maria. Și dacă mai vreți un sandwich, cu șuncă sau cu brânză. Sau cu orice, adăugă repede
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fată, o sărută pe amândoi obrajii, apoi îi sărută mâinile. - Ai avut dreptate, Maria, începu emoționat. Degetele astea... Îi fu teamă că-l vor podidi lacrimile, și atunci se dădu câțiva pași înapoi și începu să-și descheie nasturii de la pardesiu, ca și cum s-ar fi hotărât, brusc, să și-l scoată. - Să nu răciți, Maestre, spuse Maria. Că aici, în salon, e mai frig ca afară... Antim rămase câteva clipe nehotărât, cu pardesiul numai pe jumătate descheiat. - Ai avut dreptate, repetă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înapoi și începu să-și descheie nasturii de la pardesiu, ca și cum s-ar fi hotărât, brusc, să și-l scoată. - Să nu răciți, Maestre, spuse Maria. Că aici, în salon, e mai frig ca afară... Antim rămase câteva clipe nehotărât, cu pardesiul numai pe jumătate descheiat. - Ai avut dreptate, repetă coborând glasul. N-am avut noroc, nici eu, nici dumneata. Am pierdut atâta timp... Trebuia de mult să mă cauți, și să vii să mă vezi. Ai fi fost astăzi celebră... - Vă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și curând își dădu seama că traversau o mare sală, puternic luminată, și fata îl trăgea tot mai repede, îndreptîndu-se spre scara de marmoră care se vedea de departe urcând în spirală. - Melania, șopti el încurcat, nu pot intra cu pardesiul pe mine... Nu-i înțelese răspunsul, pentru că tocmai atunci ultimii sosiți se îmbulzeau către intrarea principală, câteva perechi urcau repede pe scări și începea să se audă freamătul sălii si muzicanții care-și încercau instrumentele. - Melania! șopti când trecuseră de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar vă rog să nu mi faceți necazuri, venind toți În spital. Așa nu-l veți ajuta cu nimic pe bolnav. ― Pi matali ti ascultăm ca pi tata’ nostru. ― Mergeți sănătoși. De bolnav avem noi grijă. Cu mâinile În buzunarele pardesiului, doctorul Gruia călca apăsat. S-a despărțit cu greu de Maria, pe care a lăsat-o În Maternitate... O puzderie de Întrebări Îi torturau mintea. “Oare Dumnezeu mă poate ocroti măcar În ziua asta? În ceasul acesta de maximă tensiune
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
uscat cerul gurii. Ești cu mașina, Iordana? La Motel, unde altundeva!" A doua zi, Lucian ne arăta "pe șest", într-un album Dali, tabloul cu mutra lui Lenin multiplicată pe clapele unui pian. Azi, spre prînz, Lucian Foișor purta un pardesiu lung, negru (Max Mara? Ferraud? Escada?) peste o vestuță de piele maro, dinspre hippy. Nu practicam noi tactica unui pic de nebunie (și de flori), de la hippies cetire? Fantastic în toată scena era jobenul. Jobenul impecabil satinat, de pe capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pe Moara de Vînt se trăgea după ciori. Am rămas cu un gust de fiere în gură că i-am respins tandrețea. Nu-s în stare să ignor ridicolul, asta e. Tano a fost mai participativ. I-a rupt tivul pardesiului, în zelul de-a o consola. "Nu-s împăiat, sînt lup viu. Am și io o inimă!" Mi-am imaginat o noapte de femeie tînără, cu tomberoneza, cu pisica maidaneză. Zgribulite într-un pat înghețat. Doar și eu dețin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
medicul Pencu, pentru ca sectorul lor să fie cotat așa cum se cuvine, pe un loc meritat în ierarhia acestei instituții medicale. Veni acasă frântă de oboseală. - Mamă, nu mai pot, spuse ea de cum intră pe ușă, aruncând pe pat poșeta și pardesiul. - Ce s-a întâmplat? De ce anume nu mai poți, fata mea? - Sunt obosită, nervoasă, de multe ale mele și, pe deasupra, la spital se așteaptă și o inspecție de la minister. - Stai un pic. Spală-te pe mâini, și apoi vom mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe verso. Se arătă nedumerită. Părea a fi de la Olga. Dar ea scria de obicei adresa cu majuscule. De data aceasta însă, schimbase stilul, caligrafiase cu minuție fiecare literă și adresa exactă. Cum ajunse în casă, aruncă pe pat poșeta, pardesiul și dezlipi cu febrilitate plicul. Curseră din el câteva fotografii din care o privea o fetiță cu părul inelat, un îngeraș, căruia îi lipseau numai aripile. Îngerașul zâmbea bogat celor care, întâlnindu-i ochii mari, migdalați, îi ofereau un prim
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu o zi În urmă și avea să fie adus Înapoi În ziua următoare. Am Înregistrat și hainele de azi (o bluză Missoni, două perechi identice de pantaloni Alberta Ferretti, două pulovere Jil Sanders, două eșarfe albe Hermès și un pardesiu burberryă, le‑am aruncat Într‑o sacoșă cu blazonul firmei Runway imprimat pe ea și am chemat un curier să le ducă la parter În zona de unde avea să le ridice băiatul trimis de la curățătorie. Totul mergea ca pe roate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fotografia făcută de un faimos fotograf al Înaltei societăți În timpul unei petreceri de ziua de naștere a Donnei Karan, la Paris. Apăruse deja În paginile revistei New York și era clar că urma să tot apară și prin alte publicații. Purta pardesiul ei maro cu alb, din piele de șarpe, care mie mi se păruse dintotdeauna că o face să arate chiar ca un șarpe. Ei bine, nu eram singura căreia i se păruse așa ceva, pentru că În versiunea de față a fotografiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rasteluri după ea exact În clipa În care mă ridicam În picioare să pornesc În căutarea ei. Îmi pare foarte rău. Am așteptat o ultimă haină de la cei de la YSL. S‑a apucat să aranjeze hainele, puse după sortiment (cămăși, pardesie, fuste, pantalon și rochiiă Într‑un semicerc În fața biroului Mirandei și i‑a făcut semn lui Helen că poate să plece. După care Miranda și Lucia au trecut În revistă fiecare articol de Îmbrăcăminte În parte și s‑au ciondănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Ai întîrziat, prietene! zise Grigore Iuga zâmbind și întinzîndu-i mâna. Mi se pare că te-ai bucureștenizat și dumneata?... Dar ia loc colea, lângă mine!... Noi nu te-am așteptat, că ne-a fost foame... Un chelner luă pălăria și pardesiul lui Titu în vreme ce el, uluit, nu știa dacă să mărturisească adevărul sau să lase pe Iuga să creadă că n-a fost exact la întîlnire. Se pomeni murmurând cu un glas străin, confuz: ― Ba eu sunt pe aici de mult
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o pensulă subțire. Altminteri, mai mult o să vatămi decât o să lecuiești. Ieși îngândurată, ferindu-se în ultima clipă din calea tărgilor purtate în fugă și a brancardierilor care cereau, în gura mare, să li se facă loc. Se strânse în pardesiu și se opri o clipă, în buza trotuarului. De aceea se bucură, văzându-l rezemat de mașină. Cosmina nu se pricepea la mașini, asta era însă din cale-afară de elegantă, părea nouă-nouță, cu luciul ei întunecat. Iacob o îmbrățișă, apoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]