1,059 matches
-
rolul surfactantului în prevenirea instabilității alveolare, după cum urmează. Conform legii Laplace, presiunea transmurală este proporțională cu tensiunea parietală și invers proporțională cu raza (r); . Când raza scade componenta elastică a tensiunii parietale scade și ea, relativ uniform pentru toate alveolele (parenchimul pulmonar este relativ uniform din punct de vedere elastic). Rămâne problema cuantumului de tensiune parietală determinat de tensiunea superficială. Instabilitatea alveolară este determinată de tendința crescândă a alveolelor de a se colaba pe măsură ce își micșorează diametrul și s-ar putea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
anatomic. Acesta cuprinde aerul care nu participă la schimburile gazoase alveolo-capilare, adică volumul de aer prezent la nivelul căilor aeriene de conducere. Acest volum depinde de înălțimea subiectului și crește în cazul inspirului profund datorită tracțiunii exercitate asupra bronhiilor de către parenchimul pulmonar înconjurător. Astfel, volumul de aer proaspăt care ajunge în zona respiratorie în fiecare minut este (500 - 150) x 15 = 5250 ml/minut și poartă numele de ventilație alveolară; are o importanță deosebită deoarece reprezintă cantitatea de aer proaspăt inspirat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
pulmonară), fapt ce asigură eliminarea de CO2 din organism și saturarea cu O2 a sângelui ce va ajunge prin venele pulmonare în atriul stâng și va fi apoi pompat de ventriculul stâng spre întregul organism. Pe lângă această funcție respiratorie esențială, parenchimul pulmonar mai îndeplinește pentru organism și funcții de apărare antitoxică și antimicrobiană, precum și funcții metabolice speciale. 19.1. Schimbul de gaze respiratorii la nivel alveolar Oxigenul conținut în aerul alveolar difuzează continuu în sânge, iar bioxidul de carbon din sânge
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
dintre interiorul și exteriorul vasului este numită presiune transmurală. Presiunea din jurul arterelor și venelor pulmonare poate fi considerabil mai mică decât presiunea alveolară. Când plămânii se umplu cu aer, aceste vase sanguine mari sunt menținute deschise prin tracțiunea radială a parenchimului elastic pulmonar care le înconjoară. Presiunea efectivă din jurul lor este scăzută, putând fi chiar mai mică decât presiunea din jurul întregului plămân (presiunea intrapleurală), datorită faptului că structura relativ rigidă a vaselor sanguine (ca și în cazul bronhiilor) este înconjurată de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
elastic pulmonar care le înconjoară. Presiunea efectivă din jurul lor este scăzută, putând fi chiar mai mică decât presiunea din jurul întregului plămân (presiunea intrapleurală), datorită faptului că structura relativ rigidă a vaselor sanguine (ca și în cazul bronhiilor) este înconjurată de parenchimul pulmonar mai ușor distensibil. Prin tracțiunea radială exercitată de parenchim arterele și venele sunt destinse în cursul expansiunii toraco-pulmonare. Comportamentul capilarelor și a vaselor mari de sânge este diferit în ceea ce privește vasele alveolare și extra-alveolare (fig. 81). Vasele alveolare sunt expuse
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
scăzută, putând fi chiar mai mică decât presiunea din jurul întregului plămân (presiunea intrapleurală), datorită faptului că structura relativ rigidă a vaselor sanguine (ca și în cazul bronhiilor) este înconjurată de parenchimul pulmonar mai ușor distensibil. Prin tracțiunea radială exercitată de parenchim arterele și venele sunt destinse în cursul expansiunii toraco-pulmonare. Comportamentul capilarelor și a vaselor mari de sânge este diferit în ceea ce privește vasele alveolare și extra-alveolare (fig. 81). Vasele alveolare sunt expuse la presiunea alveolară și includ capilarele și vasele mari din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
sunt expuse la presiunea alveolară și includ capilarele și vasele mari din colțul pereților alveolari. Calibrul lor este determinat de relația dintre presiunea alveolară și presiunea din interiorul lor. Vasele extra alveolare includ toate arterele și venele care irigă întreg parenchimul pulmonar. Calibrul lor este afectat major de către volumul pulmonar (efectul de distensie descris mai sus). Vasele pulmonare foarte mari din vecinătatea hilului se găsesc înafara parenchimului pulmonar, fiind de fapt expuse la presiunea intrapleurală. Balanța hidrică de la nivel pulmonar Deși
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
din interiorul lor. Vasele extra alveolare includ toate arterele și venele care irigă întreg parenchimul pulmonar. Calibrul lor este afectat major de către volumul pulmonar (efectul de distensie descris mai sus). Vasele pulmonare foarte mari din vecinătatea hilului se găsesc înafara parenchimului pulmonar, fiind de fapt expuse la presiunea intrapleurală. Balanța hidrică de la nivel pulmonar Deși numai 0,5 μm de țesut separă sângele din capilare de aerul din alveolele pulmonare, problema menținerii alveolelor libere de lichid este critică. Schimbul de lichide
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
în creșterea debitului sanguin în partea inferioară a acestei zone. La volum pulmonar redus, rezistența vaselor extra-alveolare devine importantă datorită reducerii efectului de tracțiune radială, astfel că se constată o reducere a debitului sanguin regional începând cu baza plămânului, unde parenchimul este cel mai expandat. Vasoconstricția pulmonară hipoxică Am văzut că factorii pasivi au o influență importantă asupra rezistenței vasculare și asupra distribuției debitului în vasele pulmonare în condiții normale. Când pO2 este scăzută în aerul alveolar are loc un răspuns
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
forma lenticulară, situate între acestea. La exterior rădăcina este protejată de o rizodermă. Foarte curând rădăcina trece la structura secundară. La nivelul analizat (fig. 1), rizodermă cu peri absorbanți s-a exfoliat, exoderma are celule cu pereții subțiri, dar suberificați, parenchimul cortical cuprinde 3-4 straturi de celule mari, cu pereți anticlini de diviziune pe alocuri, iar endoderma este de tip primar, formată din celule mici, alungite tangențial, cu îngroșări Caspary vizibile în pereții radiari. Cambiul a produs un inel extern subțire
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
vizibile în pereții radiari. Cambiul a produs un inel extern subțire de liber secundar și un corp lemnos central foarte gros, în totalitate lignificat. Liberul este format din tuburi ciuruite și celule anexe spre interior și din multe celule de parenchim spre exterior. Lemnul secundar este diferențiat în două zone: • una axială, în care se observă cele patru fascicule de lemn primar, ale căror vase de metaxilem ocupă locul măduvei; • una externă foarte groasă, în care predomină libriformul și în care
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
groase s-a diferențiat deja felogenul, care a produs 1-2 straturi de suber spre exterior și mai multe straturi de feloderm spre interior; limita dintre feloderm și liberul secundar este greu de precizat; un indiciu ar fi colenchimatizarea elementelor de parenchim liberian. În axa rădăcinii nu se mai observă lemnul primar, iar vasele au diametrul mai mare și lumen de contur neregulat. IV.2. Tulpina plantulei este formată din hipocotil, epicotil și tulpina propriu-zisă, foliată, iar la planta matură tulpina aeriană
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
cel mai intern reprezintă o endodermă, formată din celule puternic alungite tangențial. Țesuturile conducătoare formează două inele concentrice de grosime aproximativ egală: unul de liber și altul de lemn. Inelul de liber cuprinde tuburi ciuruite, celule anexe și celule de parenchim liberian spre interior și numai celule din ultima categorie spre exterior. Inelul de lemn este străbătut de mai multe raze medulare uniseriate, celulele componente fiind vii. Toate elementele de lemn au pereții moderat îngroșați și intens lignificați; vasele sunt rare
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
vii. Toate elementele de lemn au pereții moderat îngroșați și intens lignificați; vasele sunt rare și diferă puțin ca diametru fața de elementele libriforme. Așadar, cele două inele concentrice de țesut conducător își au originea în activitatea cambiului. În grosimea parenchimului celulozic central se disting șiruri de vase cu orientare diferită, iar axa organului este ocupată de 3-5 vase centrale de lemn primar. Structura detaliată mai sus caracterizează, de fapt, regiunea de trecere de la rădăcină la tulpină. În lungul hipocotilului, spre
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
vase centrale de lemn primar. Structura detaliată mai sus caracterizează, de fapt, regiunea de trecere de la rădăcină la tulpină. În lungul hipocotilului, spre nodul cotiledonar, structura se menține în general aceeași, cu deosebirea că centrul organului este ocupat de un parenchim medular format din celule foarte mari, iar în parenchimul perimedular se disting vase de lemn primar sub formă de lame, adesea divergente care, de fapt, corespund viitoarelor fascicule ce vor pătrunde în cotiledoane. Treptat se individualizează două perechi de fascicule
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
caracterizează, de fapt, regiunea de trecere de la rădăcină la tulpină. În lungul hipocotilului, spre nodul cotiledonar, structura se menține în general aceeași, cu deosebirea că centrul organului este ocupat de un parenchim medular format din celule foarte mari, iar în parenchimul perimedular se disting vase de lemn primar sub formă de lame, adesea divergente care, de fapt, corespund viitoarelor fascicule ce vor pătrunde în cotiledoane. Treptat se individualizează două perechi de fascicule mici, opuse, iar de o parte și de alta
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
sub forma a două inele concentrice, de grosime asemănătoare, separate de o zona cambială pluristratiticată. În axila cotiledoanelor, în concavitățile de pe laturile epicotilului, se observă muguri care au 2 sau 4 primordii foliare. Pețiolul cotiledonului prezintă epidermă cu peri tectori, parenchim fundamental de tip meatic și două fascicule conducătoare de tip colateral, dispuse față în față. În lungul epicotilului (foto 51), conturul secțiunii transversale devine pătratic-hexagonal, cu coaste atenuate. Epiderma se menține cu celule izodiametrice, din loc în loc fiind vizibili perii
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
secretori; aceștia din urmă sunt scurți, de tip Mentha, cu baza unicelulară, ovat-piriformă, cu pedicelul unicelular, foarte scurt, cu glanda octocelulară, acoperită de o cuticulă comună. În coastele principale, 1-2 straturi corticale hipodermice au celule de tip colenchimatic, iar în parenchimul cortical extern se observă două cavități aerifere alungite tangențial. Între cele două inele de țesut conducător, cambiul este pluristratificat. Razele medulare, vizibile mai cu seamă la nivelul inelului lemnos, sunt uniseriate; nu se deosebesc vasele de lemn de celelalte elemente
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
observă două cavități aerifere alungite tangențial. Între cele două inele de țesut conducător, cambiul este pluristratificat. Razele medulare, vizibile mai cu seamă la nivelul inelului lemnos, sunt uniseriate; nu se deosebesc vasele de lemn de celelalte elemente ale xilemului. În parenchimul perimedular sunt vizibile puține vase de lemn primar, dispuse în serii radiare. Cum bine se cunoaște din literatura de specialitate, dispoziția frunzelor de la speciile de Labiatae este opusă și decusată. Secțiuni efectuate la nivelul nodurilor sau în imediata lor vecinătate
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
au structură tipic primară. Pe măsură ce se individualizează baza frunzei, lateral fiecărui fascicul foliar se edifică câte un fascicul foarte mic, de tip colateral închis. La un nivel superior al nodului, conturul secțiunii transversale devine aproximativ eliptic; în unele celule de parenchim cortical se observă pereți de diviziune, iar între fasciculul foliar și arcurile caulinare se individualizează un cordon de procambiu ce va pătrunde în mugurul axilar. La baza internodului următor (foto 53), conturul secțiunii transversale prin epicotil este pătratic, cu două
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
momentul trecerii de la faza vegetativă la cea reproducătoare. În structura tulpinii, colenchimul hipodermic formează 2-3 straturi de celule. Structura internodului tulpinal este doar primară (foto 56), vasele de lemn fiind dispuse în șiruri radiare separate de numeroase raze parenchimatice, uniseriate; parenchimul perimedular este ușor colenchimatizat. Colenchimul hipodemic de la fața internă a țesutului conducător este de tip tangențial și nu de tip angular cum se afirmă în literatura de specialitate pentru toate speciile de labiate. În unele celule epidermice și de colenchim
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
de o cuticulă comună, puternic bombată. De asemenea, se observă stomate vizibil proeminente deasupra epidermei. Scoarța este diferențiată în țesut colenchimatic tangențial spre exterior și țesut clorenchimatic spre interior. Colenchimul este mai gros în coaste; la limita dintre colenchim și parenchim, sau numai în acesta din urmă, se disting cavități aerifere alungite tangențial. Comparând datele privind stadiile din dezvoltarea perilor glandulari, numărul și distribuția acestora pe organele vegetative și de reproducere, cu cele referitoare la activitatea biosintetică a unei enzime implicate
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
multe (6) fascicule libero-lemnoase de tip colateral deschis, din care două opuse sunt foarte mari, compuse. Liberul este format din tuburi ciuruite și celule anexe, iar lemnul are vase cu pereții groși, intens lignificați, dispuse în șiruri radiare separate de parenchim celulozic. Măduva este parenchimatic-celulozică, de tip meatic, formată din celule mult mai mari decât cele ale parenchimului cortical. La nivel inferior, conturul secțiunii transversale se menține același, dar pe două laturi se schițează câte o coastă proeminentă (cu fascicule ce
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
este format din tuburi ciuruite și celule anexe, iar lemnul are vase cu pereții groși, intens lignificați, dispuse în șiruri radiare separate de parenchim celulozic. Măduva este parenchimatic-celulozică, de tip meatic, formată din celule mult mai mari decât cele ale parenchimului cortical. La nivel inferior, conturul secțiunii transversale se menține același, dar pe două laturi se schițează câte o coastă proeminentă (cu fascicule ce vor intra în frunzele opuse). Elementele mecanice de la periferia liberului devin veritabile fibre de sclerenchim, cu peretele
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
țesut mecanic interfascicular, împreună cu zonele de lemn secundar, formează un inel sclerificat și lignificat continuu, mai gros în dreptul fasciculelor 49 principale; la fața internă a acestora din urmă rămâne vizibil lemnul primar, cu vase dispuse în șiruri radiare separate de parenchim celulozic. Măduva este groasă, formată din celule foarte mari în centru, cu pereții foarte subțiri, celulozici. Parenchimul perimedular este format din celule cu numeroase punctuații, ceea ce amintește de structura hidrocitelor. Treptat, spre baza tulpinii, perii tectori devin mai rari, fibrele
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]