KorAP: Find »[drukola/base=parenchim & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...44 >

1,079 matches

Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412

fost evidențiate elemente care să sugereze compresiunea; nu există leziuni semnificative de hipertrofie glomerulară și de glomeruloscleroză focală și segmentală (Zeier, 1992); Progresia ADPKD pare să fie în mod direct influențată de deteriorarea arhitecturii renale normale și de gradul înlocuirii parenchimului normal de către chiști: cu cât volumul total al chiștilor (apreciat prin CT) este mai mare, cu atât evoluția afecțiunii spre IRC este mai rapidă (Franz și Reubi, 1983; Gabow, 1984). Astfel, orice factor care determină creșterea dimensiunilor chiștilor are un

Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic (1999) [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
cistită, predominantă la femei; ITU înaltă nefrită interstițială acută bacteriană; Infecția izolată a chiștilor piocistita. Tratamentul cistitei nu diferă cu nimic față de pacienții fără ADPKD, importantă fiind doar corecta dispensarizare a fiecărui caz pentru a se evita extinderea infecției la parenchimul renal. Este preferată cura scurtă de trei zile, cu antibiotice active pe germeni Gram negativi. Pielonefrita acută răspunde la tratamentul standard antiinfecțios. Piocistita răspunde dificil la tratament, fiind adeseori diagnosticată prin eșecul terapiei standard, corect instituite la un caz considerat

Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic (1999) [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
renale atât după aspirația chiștilor, cât și după excizia chirurgicală a acestora (4). Problema efectelor chirurgiei asupra funcției renale rămâne controversată. Rata deteriorării renale pare a se corela cu rata creșterii chistice, probabil datorită faptului că mărirea chiștilor determină atrofia parenchimului prin compresiune. Cu toate acestea, studii histologice efectuate de Zeier și colaboratorii (13) nu au pus în evidență atrofia prin compresiune și nici hiperperfuzia glomerulară, ce a fost asociată afectării glomerulilor restanți după ce unii au fost distruși. Având la bază

Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic (1999) [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
sute de nefroni chistici nu ar trebui să influențeze prea mult funcția renală totală, deoarece numai 2-10% din cei aproximativ 1 milion de nefroni ai unui rinichi sunt chistici. Mai mult, dacă disfuncția renală este produsă de presiunea chiștilor asupra parenchimului normal adiacent, este posibil ca reducerea volumului chistic să determine o ameliorare a funcției renale. Analiza datelor din literatură demonstrează că intervențiile de reducere a chiștilor au avut puține efecte adverse și multe evoluții favorabile sub aspectul funcției renale. în

Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic (1999) [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
chirurgical mai extensiv, după care sunt operați pacienții la care simptomele reapar după aspirație. în unele situații a fost însă remarcată cu surprindere remisiunea îndelungată a simptomatologiei după o singură aspirație chistică, efectuată sub ghidaj ultrasonografic (4). în cazul infecției parenchimului, antibioterapia este eficientă la majoritatea pacienților; având în vedere riscul agravării insuficienței renale prin infecțiile tractului urinar, acestea vor fi tratate prompt, iar orice instrumentare a tractului urinar va fi evitată. în cazul infecției chiștilor sau a colecțiilor perinefretice, antibioticele

Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic (1999) [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300

una dintre cele mai grave probleme de sănătate publică pe plan mondial, deoarece morbiditatea prin această boală este Într-o ascensiune continuă. Hepatita cronică Este o boală instalată pe o lungă perioadă de timp. Es constă din inflamarea cronică a parenchimului hepatic și lezarea treptată a celulelor ficatului. Principalele cauze ale cronicizării hepatitei constau dintr-un tratament incorect al bolii sau dintr-un consum excesiv și de durată a băuturilor alcoolice tari și a medicamentelor chimice (paracetamol, izoniazidă, antidepresive, antiepileptice, blocante

Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
herba de cimbrișor (Thymus serpyllum) din care se beau 2 ceaiuri pe zi, având efecte favorabile În stimularea funcțiilor hepatice și ca protector al celulelor ficatului lezat. *Infuzie din muguri uscați de alun (Corylus avellana) cu efect de tonifiere a parenchimului hepatic și de stimulare a activității ficatului În caz de insuficiență. *Decoct din rădăcini uscate de cicoare (Cichorium intybus) din care se bea un ceai călduț, fracționat În 3 reprize, Înainte de mesele principale, având rol de stimulare a funcțiilor hepatice

Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
encefalopatie, supurație pancreatică și stare de șoc, cu urmări letale În 50 % din cazuri dar, din fericire, ar putea ceda spontan după câteva zile. Pancreatita cronică Este o boală inflamatorie cu evoluție prelungită, caracterizată prin fibroză și atrofierea progresivă a parenchimului pancreatic, ceea ce duce la autodigerarea țesuturilor și la deficiențe de secreție a enzimelor digestive și a hormonilor. Afecțiunea este mai frecventă la bărbații cu vârsta medie de 45 de ani și la femei În vârstă de circa 38-40 de ani

Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
de o ciroză hepatică. Este declanșat de diferiți factori favorizanți: ciroză hepatică, litiază biliară, intoxicații chimice, paraziți intestinali, carențe nutriționale și tulburări nutriționale. Unii factori acționează prin distrugerea acidului dezoxiribonucleic (AND). Se instalează prin diferite forme distincte: cancer masiv (În parenchimul hepatic), cancer nodular și adenocarcinom cu ciroză. Ultima formă are o evoluție foarte rapidă, cu metastaze În organele alăturate (plămâni, creier, oase, rinichi sau glande suprarenale) urmate de deces În 2-3 săptămâni La nivelul căilor biliare, cancerul apare, mai frecvent

Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
Corola-publishinghouse/Science/92111_a_92606

de anticorpi anticoagulanți lupici sau anticardiolipinici; identificarea s-a făcut la 10-50% din pacienții cu hipertensiune pulmonară cronică tromboembolică [1]. Testele funcționale pulmonare sunt în limite normale sau pot arăta o afectare restrictivă ușoară - moderată, cel mai frecvent prin compromiterea parenchimului datorită infarctizării pulmonare. Ecocardiografia joacă un rol major în investigarea hipertensiunii pulmonare cronice tromboembolice, în general stabilind diagnosticul de hipertensiune pulmonară - mărirea inimii drepte și hipertrofia ventriculara. Septul interventricular poate apare subțiat, prezentând mișcare paradoxala, cu deplasare spre stânga, în timp ce

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by SHAHROKN TAGHAVI, WALTER KLEPETKO (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92111_a_92606]
mic. Se observă insuficientă tricuspidiană în grade variabile. Ecocardiografia de efort ar trebui efectuată în caz de suspiciune; în urmă exercițiului crește hipertensiunea pulmonară, în ecocardiografia de repaus, existând semne anormale minime. Computer tomografia (CT) poate fi utilă în evaluarea parenchimului pulmonar și în diferențierea de alte boli unilaterale care pot fi cauza de obstrucție vasculara - sarcomul de arteră pulmonară, vasculita sau cancer. Un pattern mozaicat al parenchimului pulmonar pe CT este semn de perfuzie regională variabilă și poate sugera boală

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by SHAHROKN TAGHAVI, WALTER KLEPETKO (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92111_a_92606]
repaus, existând semne anormale minime. Computer tomografia (CT) poate fi utilă în evaluarea parenchimului pulmonar și în diferențierea de alte boli unilaterale care pot fi cauza de obstrucție vasculara - sarcomul de arteră pulmonară, vasculita sau cancer. Un pattern mozaicat al parenchimului pulmonar pe CT este semn de perfuzie regională variabilă și poate sugera boală tromboembolică pulmonară cronică. După ce s-a stabilit diagnosticul de hipertensiune pulmonară se va efectua o scintigrafie pulmonară de ventilație/perfuzie (V/ Q). Diagnosticul diferențial, în principal, se

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by SHAHROKN TAGHAVI, WALTER KLEPETKO (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92111_a_92606]
Corola-publishinghouse/Science/92087_a_92582

cu substanță de contrast și incidențe specifice, țintite, se depistează obstrucții centrale sau periferice, stenoze circumscrise ale vaselor pulmonare, contururi neregulate ale pereților vasculari și „salturi” ale substanței de contrast (fenomen „Pouch”). Demonstrarea dilatațiilor arterelor bronșice, ca și „colaterale” spre parenchimul pulmonar este un argument în plus pentru trombolism pulmonar cronic. Important pentru indicația terapeutică este aprecirerea gradului leziunilor ocluzive și rezultantele hemodinamice [11]. Scintigrafia pulmonară mai rar accesibilă, demonstrează defecte de vascularizație pulmonară, defecte de vascularizație care pot surveni și

Tratat de chirurgie vol. VII by MIHAIL LIEBHART (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92087_a_92582]
pulmonară, defecte de vascularizație care pot surveni și în alte boli pulmonare (vasculite pulmonare, compresii vasculare pulmonare externe etc.) Tomografia computerizată poate evidenția: material tromboembolic în arterele pulmonare centrale (situat excentric), lărgirea ventricolului drept, flux arterial colateral bronșic, modificări ale parenchimului pulmonar (postinfarct). Unele dintre aceste modificări pot apare și la hipertensiunea pulmonară primitivă. Datele sunt semnificative dacă se evidențiază unilateral [5,7,9,10]. Angioscopia pulmonară, ca metodă mai recentă, permite aprecierea situației locale endovasculare. Explorarea se face la 30

Tratat de chirurgie vol. VII by MIHAIL LIEBHART (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92087_a_92582]
Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749

dintre conceptele subdomeniului chirurgie: • Enterectomie - "Extirparea chirurgicală a unor formațiuni din intestin și suturarea extremităților rămase, cu refacerea circulației și a inervației. Se practică în leziuni intestinale cu ulcerații și hemoragii" (DM, 2007: 449). • Hepatectomie - "Ablația parțială sau totală a parenchimului hepatic. H. parțială poate fi atipică (dacă nu se poate face după un plan anatomic de divizare hepatică) sau tipică (dacă planul de secțiune urmărește o scizură anatomică), în acest caz fiind, de ex., vorba de h. dreaptă sau de

Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696

între capsula pancreatică posterioară a bontului pancreatic și seromusculara jejunală, cu o distanță între suturi de 4-6 mm [38]. Firele se trec la nivelul capsulei pancreatice posterioare, la 1 cm de linia de secțiune pancreatică, încorporând o cantitate adecvată de parenchim pancreatic. La nivelul seroasei jejunale firele trebuie trecute la 1-2 mm de marginea mezenterică. Apoi se va realiza o mică enterotomie pe marginea antimezenterică a jejunului, la aproximativ 5 mm de stratul postrior extern, care va fi anastomozată cu fire

Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache (2014) [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
tumorilor neuroendocrine extinse, a tumorilor ductale pancreatice care interesează întregul organ sau multifocale, respectiv în recidive și, mult mai rar, în cazul când o anastomoza cu bontul pancreatic este precară sau nu se poate realiza datorită consistenței foarte reduse a parenchimului pancreatic [97-99]. O altă indicație, relativ rară, este cea de urgență când intervenția se efectuează datorită unor complicații, salvarea bolnavului necesitând totalizarea pancreatectomiei. În aceste situații, mortalitatea și morbiditatea sunt extrem de mari [100]. Aceste situații sunt însă rare, iar datele

Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache (2014) [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600

de ori mai numeroși decât germenii aerobi. Aceștia sunt responsabili de infecțiile piogene din sfera abdominală și genitală feminină: apendicite, peritonite, complicațiile chirurgiei colice, avorturi septice, piosalpinx [12, 33]. De la sursele situate în căile aerodigestive superioare germenii sunt vehiculați în parenchimul pulmonar prin aspirația particulelor infectate (puroi, sânge, fragmente tisulare, corpi străini), mai rar prin diseminare hematogenă. Există și o propagare prin contiguitate de la abcese hepatice amoebiene, prin plăgi toracice infectate [51]. Condițiile favorizante care fac posibilă aspirația particulelor infectante sunt

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
8), care nu trebuie interceptate. Firele de plicatură se strâng în așa fel încât marginile pleurale să se afronteze pentru a ușura începutul vindecării, pleura fiind țesutul cel mai bine vascularizat. Nodul (10) trebuie să dispară, îngropându-se ușor în parenchim. Orificiile fistulare sunt împinse în profunzimea plămânului, evitându-se fuga aeriană imediată și recidiva fistulei bronșice, pentru că separă spațiul pleural de fosta cavitate a abcesului pulmonar. Întreg procedeul se execută în pleură liberă, în anestezie generală IOT selectivă, utilizând o

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
și procedeul nostru prin „aplatizare-plicaturare”, metoda utilizată în acest caz are o serie de avantaje:- evită pericolul vital al rezecției pulmonare („frozen hilum”), accidentele hemoragice frecvente, evoluția dificilă postoperatorie, mai ales la cazurile la care probele respiratorii contraindică rezecția;- respectă parenchimul pulmonar, pe care rezecția pulmonară îl sacrifică și din care o parte mai este încă funcțională sau recuperabil prin pneumoplicatură și terapia antiinfecțioasă postoperatorie susținută;- efectuându-se în pleură liberă permite inventarierea corectă a leziunii (întindere, volum, vecinătăți periculoase);- evită

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
unei infecții pulmonare majore sau iau naștere ca urmare a aspirării unui corp străin sau a existenței unei stricturi bronșice și este principalul tip ca importanță chirurgicală. Bronșiectaziile cilindrice constau din bronșii care nu se termină orb, ci comunică cu parenchimul pulmonar. Acestea sunt asociate frecvent cu tuberculoza și afecțiunile imune. Hood (1994) a remarcat un al treilea tip de bronșiectazii, denumite „varicoase”, reprezentând o combinație dintre primele două tipuri (zone cu aspect cilindric alternând cu zone cu aspect sacular) [90

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
de obicei bazală, în lobii inferiori. Lobii superiori sunt cei mai puțin interesați datorită drenajului mai eficient al secrețiilor. Lobul mediu și lingula sunt interesate cu o frecvență intermediară. Unele statistici indică o interesare mai frecventă a plămânului stâng [56]. Parenchimul pulmonar peribronșiectatic este interesat de un proces de condensare pulmonară de tip infiltrativ, atelectatic sau fibrotic. Ramificațiile distale ale bronșiilor dilatate sunt sediul unor bronșite obliterante, ceea ce dă impresia că ele se termină în „fund de sac”. Mucoasa are un

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
cu aspect de hiperemie [35]. Concepția modernă (Alex. Eskenasy) privește plămânul bronșiectatic ca o rezultantă a interferenței factorilor disgenetici (imunopatologici, infecțioși și expectoranți) ce modifică sinteza de elastină. În evoluție, acești factori generează leziuni ce interesează atât bronșiile cât și parenchimul peribronșic. La nivel bronșic leziunile se fibrozează cu includere de focare celulare polimorfe, uneori predominant granulocitare cu regenerări epiteliale, uneori papilifere; acestea din urmă se însoțesc de hiperplazie limfoidă a corionului și conduc la obstrucția lumenului, favorizând acumulările de celule

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
cu regenerări epiteliale, uneori papilifere; acestea din urmă se însoțesc de hiperplazie limfoidă a corionului și conduc la obstrucția lumenului, favorizând acumulările de celule distruse, mucus, puroi. Experimental, toate aceste leziuni au fost reproduse prin mijloace dintre cele mai variate. Parenchimul prezintă secundar leziuni lobulare și interlobulare cu distelectazie, bronhiolizare alveolară a pereților scurtați și fibrozați, infiltrate polimorfe interlobulare și fibroză peribronho-vasculară. Aceste zone restructurate includ mase și noduli limfoizi neîncapsulați și pe traiectul limfaticelor, reflectând resorbția de produse deletere, antigenice

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
translucid [44, 85]. Hemoptizia Apare la aproximativ 50% dintre bolnavi, având o amploare variabilă: de la simple striațiuni de sânge în spută până la formele grave, chiar mortale. Mecanismul de producere al hemoptiziilor în bronșiectazii constă în necroza epiteliului bronșic sau al parenchimului pulmonar, alteori în ruptura anastomozelor dintre arterele bronșice și arterele pulmonare care iau un aspect anevrismal. Nu există întotdeauna o concordanță între momentul hemoptiziei și exacerbarea fenomenelor inflamatorii. Hemoptizia poate apare de sine stătătoare în perioada premenstruală, având un caracter

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]