1,340 matches
-
decenii după afirmarea lui în SUA, de pildă 314, cât și în rest avem de-a face cu o împletire a fenomenelor culturale accentuat politică. Tocmai pentru că cele mai conștiente de sine scrieri ale postmodernilor (dar și cele mai vădit parodice) nu încearcă să escamoteze, ci să evidențieze contextele istorice, sociale și ideologice care au constituit sursa lor de inspirație. Complexa problematizare a istoriei pe care o promovează postmodernismul face, iată, ca toate domeniile circumscrise fenomenului să devină convergente trecutul nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
subminează cu înverșunare, uzând de propria autoritate, transformă și ironizează în același timp. Parodia, "formă de spirit compusă din bufonerie și subversiune"317, își atrage de partea sa multe din trăsăturile pe care Vladimir Jankélévitch i le atribuia ironiei. Textul parodic "prin generozitatea cu care se alătură greșelii pentru a o ridiculiza; o ruinează nu atacând-o frontal, ci indirect, dându-i o mână de ajutor, prefăcându-se a-i fi complice"318. Dualitatea discursului, care prezintă și evaluează deopotrivă faptele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fusese calificată drept parazită, ostentativă (și nu de puține ori asemuită cu un plagiat, chiar dacă unul plin de farmec, dovedind talentul celui care l-a scris), parodia se rediscută în calitatea ei de proces ce mobilizează evoluția literară. "Cele mai parodice și conștiente de sine opere contemporane", scrie Linda Hutcheon, "nu încearcă să escamoteze, ci să evidențieze contextele istorice, sociale și ideologice în care au existat"320. Și aceasta pentru că postmoderniștii sunt martorii unui adevăr rostit, până la ei, doar pe jumătate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a experienței "primite de-a gata" din textele anterioare. Vastitatea fenomenului nu putea să rămână fără ecouri nici în teoria literară a secolului XX, unde numeroși cercetători s-au grăbit să "producă" noi teorii care să-l susțină. Astfel, romanul parodic postmodern debutează prin a intra într-un inspirat dialog cu romanele epocilor anterioare la care nu poate să nu facă referiri. Îl susțin hotărâtor teorii precum cea a dialogismului cu necesarele referiri la intertextualitate, procedeu al maximei sincerități cât privește
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
construiască o "tipologie a textelor, altfel spus definirea specificității diferitelor organizări textuale prin situarea lor în textul general (cultura) din care fac parte și care face parte din ele", Julia Kristeva prezintă intertextualitatea (fenomen prezent în mare proporție în operele parodice) drept "indicele modului în care un text citește istoria și se inserează în ea". Operele produse cu ajutorul ei nu se mai înfățișează drept o "sumă a enunțurilor depistate ulterior", ci constituie "un ansamblu nou, ambivalent, opus ansamblurilor originare"323. Studiind
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mici fragmente pe care le vom numi lexii, ca unități ale lecturii"326), să adăugăm că, în cazul special pe care parodia îl creează, lexiile contribuie la demonstrarea pluralității de texte (macrotextul) care se (ascund) lasă dezvăluite în fiecare text parodic (microtext). Ele nu sunt altceva decât suma unor sensuri deja concepute, pe care le înglobează îndatorându-și cititorul să le recunoască stratificarea; volumul semantic e "ordonat ca un bloc de sensuri posibile (dar reglate, atestate printr-o lectură sistematică) sub
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o stabilește cu textul ce-i captează atenția, parodia își găsește locul printre textele de plăcere, cele care mulțumesc, dau euforie pentru că "vin din cultură, nu rup cu ea" și sunt legate de o "practică confortabilă a lecturii"330. Textul parodic are în permanență nevoie de "umbra sa: această umbră înseamnă un pic de ideologie, un pic de reprezentare, un pic de subiect: fantome, buzunare, dâre, nori necesari; subversiunea trebuie să-și producă propriul clar-obscur"331. Dar umbra despre care vorbește
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai largă decât cea a parodiei, aceasta din urmă fiind reductibilă la vizibilitatea polemicii cu textul parodiat și la situația practică de rescriere, uneori chiar fonetică (vezi parodiile lirice realizate în cadrul aceleiași limbi literare sau parodia din sloganurile publicitare). Textul parodic nu se inspiră din textul parodiat, nu originează în acesta, nu are "izvoare", el pur și simplu: "[...] le recitește, le rescrie, le redistribuie în spațiul său; le descoperă joncțiunile fundamentale, în același timp formale și ideologice, pe care le utilizează
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
realitatea discursivă a textului său sau, cu un alt termen, stilul. Alegerea îi aparține fiecăruia, dar nu este întâmplător că cei mai mulți romancieri postmoderni se raportează la trecut (care include cu precădere suma subiectelor ce au dat naștere operelor literare canonice) parodic. Postmodernismul preferă parodia, dar nu pentru că ar fi lipsită de profunzime (căci realizarea unei parodii viabile nici nu stă la îndemâna oricui), ci pentru că este unicul mod cu adevărat onest, adaugându-și ironia sau chiar satira, prin care un autor se mai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
are multe în comun cu ficțiunea. Accentul cade aici pe o triadă terminologică: metaficțiune natura reflexivă a scriiturii, problematizarea acută pe care o impune ea, menținând trează atenția publicului; istoriografică scriitura propriu-zisă specifică unui autor, construcția (structura) povestirii ficționale; practica parodică prin aceasta nu se înțelege imitarea, ridiculizarea altor motive, teme, chiar opere etc., ci o modalitate de "încorporare textuală" a istoriei, ea fiind analogul formal al dialogului dintre trecut și prezent. Cum se îmbină, practic, cele trei aspecte discutate mai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
canonului articulat de postmodernii înșiși e suficientă pentru a înțelege cât de mare este frecvența parodiilor în această perioadă. Fără a-i mai aminti pe precursori, redăm doar câteva nume mari ale căror opere de căpătâi fie sunt în întregime parodice, fie conțin una sau mai multe date de gen: în America Latină García Márquez (care face, în romanul Dragoste în vremea holerei, și o parodie a genului atât de popular care e telenovela, atât prin întindere, cât și prin exagerata soluționare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
conform indicațiilor aproape regizorale ale auctorelui din ceea ce el numește Îndrumar de lectură 339), Carlos Fuentes și alții; în Italia Italo Calvino și Umberto Eco; în Marea Britanie, John Fowles, Michel Tournier în Franța (caz special, pentru că majoritatea romanelor sale funcționează parodic) sau așa-numiții scriitori "extrateritoriali" de calibrul lui Milan Kundera. 4.2.1. Parodia ca formație: cazul romancierilor postmoderni Dar au acești romancieri și altceva în comun, în afară de aderența lor la un curent (postmodernismul) sau la o identitate generică (parodia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lucru ideea că textele postmoderniste se folosesc în mod clar de anumite convenții, tehnici și procedee structurale și stilistice recurente, chiar dacă, luate separat, intențiile, implicațiile și rezultatele lor estetice pot fi foarte diferite". Detaliind, vom observa că un prim procedeu parodic rezultă dintr-o "nouă utilizare existențială sau ontologică a perspectivismului narativ, diferită de cea mai degrabă psihologică pe care o regăseam în modernism"341. Un dosar complet ni-l oferă scriitorul politic E.L. Doctorow 342, în modul de construcție a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
scrisori sau intertext biblic. De aici și "amestecul generic al formelor de jurnal, istorie, teză și ficțiune" care o îndreptățeau pe Linda Hutcheon să încadreze romanul în categoria metaficțiunilor istoriografice. Însă raportarea la aceste forme se face și ea întotdeauna parodic: intertextul biblic funcționează ca un pretext pentru a sugera lucrurile ce nu pot fi afirmate răspicat, adevărurile ce nu pot fi rostite cu glas tare. "Chipul de aur" echivalează aici cu societatea capitalistă aurită, unde, ironic, evreii acestei povești nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de aur" echivalează aici cu societatea capitalistă aurită, unde, ironic, evreii acestei povești nu vor supraviețui vechiului climat antisemitic și rigorilor Războiului Rece, așa cum se arată în "VERDICT"-ul oficial, "citat" de romancier, nu însă altfel decât tot în cheie parodică, fiindcă multiplică motivația culpei până acolo încât îi acuză pe oficiali de a fi inventat-o: "Isaacsonii sunt condamnați pentru a fi conspirat să dezvăluie secretaul bombei atomice Uniunii Sovietice. Ba nu secretul bombei cu hidrogen. Sau este vorba de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
condamnat la moartea prin ardere de vii într-un cuptor pe supușii biblici ia înfățișarea justiției dictatoriale care îi condamnă pe părinții lui Daniel la moarte prin arderea pe scaunul electric. De asemenea, imaginea focului infernal este folosită și ea parodic, re-contextualizată în modelul centralei termice a clădirii unde familia Isaacson locuiește (a se citi, printre rânduri, imaginea cuptoarelor naziste). De altfel, îngrijitorul (care nu putea fi decât o persoană de culoare, pentru a accentua simbolistica "neguroasă" a episodului) centralei termice
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cuptoarelor naziste). De altfel, îngrijitorul (care nu putea fi decât o persoană de culoare, pentru a accentua simbolistica "neguroasă" a episodului) centralei termice este cel dintâi care-i anunță pe copiii Isaacson de acuzațiile aduse părinților lor. Revenind la procedeele parodice amintite mai sus, o importanță deosebită o au, credem noi, dublarea și/ sau multiplicarea începuturilor, finalurilor sau a acțiunilor narate. Dubla codificare din domeniul arhitectural se transferă, în zona literarului, în termenii narațiunii dialogice mare parte din textele postmoderne "dialoghează
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
așa cum o face Ulysse a lui Joyce cu Odiseea lui Homer și ai intertextualității. Estetica postmodernismului literar e, ca și cea arhitecturală, esențialmente "citaționistă"; un roman precum Cartea lui Daniel al lui E.L. Doctorow folosește o paletă largă de intertexte parodice. Chiar titlul trimite la cartea din Biblie cu același nume, în timp ce destinul evreilor din timpurile moderne reia, situațional, fatalitatea strămoșilor lor. Intertext se face aici și la propriu: romanul se deschide citînd, în primul epigraf, chiar fragmentul biblic din Daniel
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o putem numi așa), care nu este semnată (așadar presupunem că i-ar aparține lui Umberto Eco, auctorele), ci doar datată ("5 ianuarie 1980") și intitulată Firește, un manuscris (dar care face parte tot din corpul cărții, în buna strategie parodică a romancierului postmodern), o Notă (care face precizările necesare cu privire la "manuscrisul lui Adso, împărțit în șapte zile și fiecare zi în perioadele care corespund orelor liturgice"), urmată de un Prolog ce aruncă lămuriri cum altfel decât ironice 345 asupra ideii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
un manuscris din secolul al IV-lea, găsit, la rândul său, în mănăstirea din Melk, de marele erudit al secolului al șaptesprezecelea, căruia i se datorează atît de mult în privința istoriei ordinului benedictin". Grija pentru exactitatea detaliului științific e, evident, parodică, întrucât realitatea palpabilă a textului nu poate fi confirmată, ci doar trucată. Iar rolul autorului Umberto Eco e și el trucat, tot parodic, unul modest, de simplu scrib care transcrie "din pură plăcere fabulatorie". Parodic este și incipitul propriu-zis al
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
i se datorează atît de mult în privința istoriei ordinului benedictin". Grija pentru exactitatea detaliului științific e, evident, parodică, întrucât realitatea palpabilă a textului nu poate fi confirmată, ci doar trucată. Iar rolul autorului Umberto Eco e și el trucat, tot parodic, unul modest, de simplu scrib care transcrie "din pură plăcere fabulatorie". Parodic este și incipitul propriu-zis al romanului, care face trimiteri intertextuale la Biblie pentru a ne arunca mai apoi în "cea mai neagră" confuzie. După un intertext solemn ("La
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
exactitatea detaliului științific e, evident, parodică, întrucât realitatea palpabilă a textului nu poate fi confirmată, ci doar trucată. Iar rolul autorului Umberto Eco e și el trucat, tot parodic, unul modest, de simplu scrib care transcrie "din pură plăcere fabulatorie". Parodic este și incipitul propriu-zis al romanului, care face trimiteri intertextuale la Biblie pentru a ne arunca mai apoi în "cea mai neagră" confuzie. După un intertext solemn ("La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cunoscute, în nouă dintre cele douăsprezece capitole se consemnează vise stranii și viziuni care de secole îi nedumeresc pe cititori". Nu sunt puține cazurile în care care strategia romancierilor postmoderni se bazează și pe triada de procedee alcătuită din tematizarea parodică a autorului (aceasta constă, altfel spus, în apariția instantanee a autorului, devenit brusc enervant, "sâcâitor și manipulator"352, dar și dispus să se autoironizeze la maxim), tematizarea, implicită, a cititorului (mai deconcertantă, dar nu mai puțin parodică) și tratarea pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
alcătuită din tematizarea parodică a autorului (aceasta constă, altfel spus, în apariția instantanee a autorului, devenit brusc enervant, "sâcâitor și manipulator"352, dar și dispus să se autoironizeze la maxim), tematizarea, implicită, a cititorului (mai deconcertantă, dar nu mai puțin parodică) și tratarea pe picior de egalitate a acțiunii și a ficțiunii, a realității și mitului, a adevărului și minciunii, a originalului și imitației (ca mijloace de accentuare a impreciziei datelor, de unde și efectul scontat comic al tipurilor de romane ce
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
va rămâne neîntinată chiar și după încercările de seducție zădărnicite ale înfocatei văduve Priscilla, pe care încearcă s-o "convertească" la romantism, îndepărtând-o de plăcerile carnale) și există, pur și simplu, prin puterea voinței. Calvino introduce și ideea cuplului parodic de personaje, în cazul de față alcătuit din Agilulf și scutierul său, Gurdulú, cel înzestrat cu mimetica însușire de a se confunda cu obiectele pe care pune mâna sau cu locurile și ființele pe lângă care trece (dacă mănâncă ciorbă, devine
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]