2,639 matches
-
autentică este reprezentată de I.C. Vissarion, cu Le e amorțită limba și Probe prezumtive, și de Artur Gorovei, cu o amintire de la începuturile sale ca magistrat, Moș Coroiu, cinci sute, unde apare ca personaj și avocatul Alexandru Sadoveanu, tatăl prozatorului. Parodia La ministrul..., după La steaua... lui Mihai Eminescu, dedicată împreună cu o epigramă lui Istrate Micescu, și articolul Rezolvarea chestiunii feminine și a funcționarismului, de susținere a drepturilor femeilor, epuizează materialul citabil din cele patru numere apărute. Alți colaboratori: Șt. Marinescu-Bolintin
URLATOAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290380_a_291709]
-
în periodice atacuri violente, nedrepte, la adresa lui Lazăr Șăineanu, care își au sursa nu atât în competența lexicografică a lui U., autor al unui dicționar francez-român (1897), cât în porniri șovine. Într-o suită de cronici, notițe umoristice, portrete caricaturale și parodii, U. se arată un observator care, într-un crochiu vioi, dezinhibat, surprinde ridicolul unor personaje și situații ale zilei. Anomalii de tot felul, puzderie de subiecte îi sunt oferite de experiența omului de lume și a medicului. Sancțiunea vine de
URECHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
arată un observator care, într-un crochiu vioi, dezinhibat, surprinde ridicolul unor personaje și situații ale zilei. Anomalii de tot felul, puzderie de subiecte îi sunt oferite de experiența omului de lume și a medicului. Sancțiunea vine de obicei prin intermediul parodiei. Umoristul înscenează simulând seriozitatea, exploatează cu fantezie asociativă, dar nu o dată excesiv, calamburul, efectul burlesc, împins până la absurd. Astfel ridiculizează reclamele năstrușnice (Pilulele Pink), stilul gazetăresc, maniera exaltată a reportajelor de senzație (O crimă oribilă) etc. U. scrie în cheie
URECHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
Din zona dolarului”, „Penultima oră”, „Răbojul Urzicii”, „Epigrame și epitafuri”, „Lampa lui Aladin”, „Cronica rimată”. Se publică versuri satirice, fabule, cronici rimate, epigrame, monologuri, poezii pe rimă dată, semnate de Aurel Baranga (minifabule și alte stihuri), Camil Baltazar, Mircea Micu (parodii), Nichita Stănescu (Venus, Cu pământu-n jurul soarelui, Cu Topîrceanu în iarnă), Sașa Pană, Al. Andrițoiu, Cicerone Theodorescu, Veronica Porumbacu, Zaharia Stancu, Nina Cassian, Demostene Botez, Mioara Cremene, Virgil Carianopol, Aurel Felea, Negoiță Irimie, Mircea Pavelescu, Nicolae Țațomir, Ștefan Tita ș.a.
URZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]
-
Sântimbreanu ș.a. Frecvent apar scenete, scenarii și cuplete revuistice, avându-i ca autori pe Tudor Mușatescu, Sadi Rudeanu, I. Avian, Mircea Crișan, Marius Mircu, Ion Băieșu ș.a. Periodic, mai ales cu ocazia unor aniversări - centenare etc. -, sunt reluate versuri comice, parodii, schițe, satire, fragmente în proză din literatura lui I.L. Caragiale, V. Alecsandri, N.T. Orășanu, G. Topîrceanu, N.D. Cocea. Pentru a-și diversifica aria colaboratorilor și a subiectelor, U. deschide concursuri în colaborare cu Secția de satiră și umor a Uniunii
URZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]
-
După 1989 revista, de o relevanță literară mult redusă și cu un număr restrâns de colaboratori, continuă să publice povestiri și schițe vesele (Bogdan Ulmu, Viorel Cacoveanu, Ananie Gagniuc, Mircea Horia Simionescu, Valentin Silvestru, Iosif Naghiu, Dumitru Solomon, Viorel Cacoveanu), parodii și anecdote, epigrame (N. Crevedia), versuri hazlii (Andrei Ciurunga, Varujan Vosganian), catrene satirice (Al. Clenciu), caricaturi și desene (Ciosu, Adrian Andronic, A. Poch, Silvan), articole acide, inspirate din actualitatea politică (Florin Mihai Ionescu), umor străin. Alți colaboratori: Marcel Breslașu, Stelian
URZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]
-
de aventuri. Prozatorii de la U. sunt George Missail, Gr. H. Grandea, D. Stăncescu, D. Teleor, V.A. Urechia, Th. D. Speranția, Ion Gorun, Sofia Nădejde, Smara (Smaranda Gârbea) și Laura Vampa. Teleor și Marion întrețin o rubrică de umor, cu parodii, cronici rimate, schițe, anecdote, ale căror subiecte sunt alese din viața pitorească a mahalalei bucureștene. Cu nuvele a mai colaborat Al. Vlahuță. Din 27 septembrie 1899 începe să scrie la U. I. L. Caragiale, atras de contractul avantajos propus de Cazzavillan
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
și teoriile scientiste, în dauna esteticii calofil-emoționale. Ce e drept, însăși poezia lui Emil Botta era o suculentă invitație la baroc, la ambiguitate, la extaze, ratări, alcooluri ludic folclorizante, la histrionism, bufonade tragice, lirică a rolurilor și ipostazierilor, la grotesc, parodie, degradare, la ecorșeuri (termen drag autoarei) de tot felul și la „stadiul estetic” kierkegaardian. Formele teatralității și analiza bahtiană a sărbătorescului se contrapun cu folos tragicului carnavalesc și morbideții consumate cu grație de funambul, iar Emil Botta iese mult sporit
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
receptată prin intermediul poeziei neogrecești, ceea ce nu se confundă totuși cu încercarea de artă barocă, străină lui. Imaginea măștii, în Satiră, specifică barocului, are la V. numai un sens demascator, ce l-ar apropia de J.-J. Rousseau și de preromantism. Parodia (Tatăl nostru parodiat), gen foarte răspândit în iluminism, și acrostihurile grecești sunt nu numai virtuozitate, ci și plăcere de a construi și de a decora. Jalba către vodă Hangerli arată, și ea, o frază bine stăpânită, cu perioade echilibrate, deși închide
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
Petru Poantă, „Cenușa verde”, ST, 1969, 10; Nicolae Manolescu, „Cenușa verde”, CNT, 1970, 10; Ov.S. Crohmălniceanu, „Ospățul lui Trimalchio”, RL, 1970, 23; Nicolae Manolescu, „Ospățul lui Trimalchio”, RL, 1970, 23; Valentin Tașcu, „Ospățul lui Trimalchio” , TR, 1970, 24; Adrian Marino, Parodia eseului, RL, 1970, 25; Mircea Iorgulescu, „Sextil Pușcariu, critic și istoric literar”, LCF, 1972, 44; Dorin Tudoran, „Marginea lacrimei”, LCF, 1974, 23; Dumitru Micu, Periplu, București, 1974, 343-347; Paul Dugneanu, Blaga în perspectivă comparatistă, LCF, 1975, 21; Cornel Moraru, Blaga
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
toate timpurile și, mai mult decât atât, cu producția scriptică a umanității. E cel mai straniu dintre autorii români, precursor pe plan mondial al (anti)literaturii structurate de principiul absurdului. La un prim strat de semnificație, proza urmuziană e o parodie radicală a ceea ce azi se numește „limbaj de lemn”. Fraze impecabil construite, în conformitate cu normele gramaticii și ale limbii literare, coerente și logice în aspectul strict denotativ, sunt lipsite de orice sens și de orice conținut imediat accesibil. Ele constituie un
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
cu vocație de birocrat („ascuțit bine la ambele capete”) și de huligan naționalist (el „poartă pe umărul drept un susținător de armă” și vrea „transilvăneni fără Transilvania”). O chestiune finală ar fi aceea dacă totul în Pagini bizare e numai parodie, dacă nu cumva sensul e mai adânc. Existând „comedie tragică”, tragicul se poate disimula sub învelișul parodicului și al absurdului. Parodiind vorbirea în formule, U. semnalează implicit tragedia limbajului. Nu se poate vorbi eludând orice convenții, iar convenția devine, inevitabil
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
Goldiș” din Oradea. Primește în 1992 Premiul revistei „Poesis”, în 1994 Mențiunea de Onoare a Asociației Internaționale de Haiku, iar în 1995 Premiul Orion, acordat de Centrul Cultural „Ionel Perlea” din Slobozia. Peregrin prin suflete (1995) este o colecție de parodii în care V. nu doar glumește amabil pe seama creației lirice a unor confrați, ci încearcă să o reinterpreteze. Dar adevărata sa vocație este dificilul gen al haiku-ului, ca și toate celelalte subspecii ale poeziei japoneze tradiționale, pe care le
VASILIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
va fi manipulat în diverse scopuri și va eșua, practic autosacrificându-se. U. surprinde adevărul istoric, conectându-l cu ezotericul („Cutremură-te pentru misterele ce le porți fără să știi și fii puternic pentru a le putea desluși”). Mierea e o parodie a literaturii șablon, roman politic la limita dintre vis și realitate, construit pe schema ficțiune - nonficțiune, folosită și în următoarele cărți inspirate din contemporaneitate. Nichifor Goreac se întoarce în orașul său, unde totul e „nou” și mereu poate interveni „ceva
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
cel mai agreabil adecvat, să asigure cât mai ademenitoare coperți, să ornamenteze paginile, copios, cu ilustrații splendide, să procure, pentru imprimarea textelor, cerneluri speciale, de culori diferite. Inspirația e livrescă prin excelență. [...] Unele sunt parafraze, pastișe, rezumate, comentarii, adnotări, glose, parodii. În conținut, versurile sunt, adeseori, clasice stricto sensu, cuminți, însă clasicismul este mistificat în permanență prin neologizări, ce introduc o notă de parodie subțire (cam de felul celei călinesciene) sau, mai rar, coborât în zona anecdoticului. [...] Estet de maxim rafinament
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
speciale, de culori diferite. Inspirația e livrescă prin excelență. [...] Unele sunt parafraze, pastișe, rezumate, comentarii, adnotări, glose, parodii. În conținut, versurile sunt, adeseori, clasice stricto sensu, cuminți, însă clasicismul este mistificat în permanență prin neologizări, ce introduc o notă de parodie subțire (cam de felul celei călinesciene) sau, mai rar, coborât în zona anecdoticului. [...] Estet de maxim rafinament, dar de un rafinament perfect „sănătos”, fără „perversități”, Romulus Vulpescu identifică arta cu meșteșugul. Cel mai elegant și mai reprezentativ volum al său
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
scrie Homer și opera sa în „Istoriile” lui Herodot (1980), iar C. Săndulescu despre Cicero și Homer (1970). Și operei lui Plaut îi sunt dedicate câteva studii: Valoarea și funcțiile elementului narativ în comedia plautiană de Nicolae-Șerban Tanașoca (1962), Vocabularul parodiilor plautiene ca document al stilurilor parodiate de Maria Francisca Băltăceanu (1966), Structuri metaforice și univers saturnalic în comedia lui Plautus de Traian Diaconescu (1980), Structura dramatică a comediei plautiene de Doina Filimon (1983). Contribuții privitoare la Vergiliu publică Gh. Guțu
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
renunțând la construcțiile compozite și dinamice de până acum, cărora le preferă poemul eleat, interiorizat, de idei. Teme moderniste - timpul, memoria, moartea, identitatea, ființa (uneori cu majusculă), raportul dintre gândire, cuvinte, simțuri și realitate etc. - sunt abordate cu instrumente postmoderne: parodia, jocul lingvistic și intertextual, construcția hibridă a poemului și a imaginii, desfacerea (textualistă) a mecanismelor limbajului. Uneori tocmai această metafizică în registru ludic constituie farmecul poemelor (Odă, Prolog), alteori combinarea lor nu se articulează într-un discurs viabil poetic, ca
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
și a sfâșierii eului liric e prezentă în Grota, Vers, Locul de trecere, acesta din urmă unul din cele mai originale poeme ale sale. Cu Ruleta rusească (1993) livrescul revine într-o nouă formă: ciclul Ediție critică propune imitații și parodii după și cu versuri din lirica românească de pe la 1860 (poate fi aici și o influență a Levantului cărtărescian). Acest volum, oarecum de „tranziție”, mai cuprinde pagini (textualiste) despre poem și poezii (moderniste) despre timp. Odată cu Desfacerea (1994), titlu care reia
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
RL, 1994, 9; Virgil Mihaiu, Poet debordând de umanitate, ST, 1994, 6; Dinu Pătulea, Locuri și vești, CC, 1994, 12; Negoițescu, Scriitori contemporani, 428-432; Ioan Moldovan, „Ruleta rusească”, F, 1995, 3; Eugenia Tudor-Anton, „Desfacerea”, LCF, 1995, 26; Octavian Soviany, Fețele parodiei, CNT, 1996, 3; Regman, Dinspre Cercul Literar, 120-126; Letiția Ilea, De partea poeziei, APF, 1999, 2; Octavian Soviany, Cimitirul de semne, LCF, 1999, 39; Marin Mincu, Ruleta poeziei, CNT, 1999, 43; Victoria Luță, Esențe rare, RL, 1999, 50; Marian Victor
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
cu teza Insolitul ca energie creatoare. Membru corespondent (1991) și membru titular (1992) al Academiei Române, va fi desemnat ministru al Culturii (noiembrie 1993-mai 1995). În 1957 debutează cu epigrame în „Viața studențească”, iar în 1964 editorial cu un volum de parodii, Singur printre poeți (Premiul Uniunii Scriitorilor). Ca dramaturg, se impune încă de la prima piesă, Iona (1968; Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei Române). În afară de poezie și de dramaturgie, mai publică două romane - Trei dinți din față (1977) și Viziunea vizuinii (1982) -, versuri
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
totdeauna (și cum e normal să se întâmple), le spiritualizează și prin urmare le amplifică. LUCIAN RAICU Probabil că elementul comun (sau, în orice caz, unul mai general) al versurilor lui Marin Sorescu îl constituie depoetizarea. El era anunțat de parodiile din Singur printre poeți, care, imitând cu umor maniera de a scrie a unor confrați, strecurau și o umbră de îndoială cu privire la efectul pe care ar mai putea să-l aibă asupra cititorului de azi o poezie care își ia
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
București, 1999; Încoronarea, îngr. Mihaela Constantinescu-Podocea și Virginia Sorescu, București, 2000; Versuri inedite, îngr. și introd. George Sorescu, Craiova, 2001; Opere, I-III, îngr. Mihaela Constantinescu-Podocea, pref. Eugen Simion, București, 2002-2003; Săgeți postume, îngr. și introd. George Sorescu, București, 2002; Parodii. Fabule. Epigrame, îngr. și introd. George Sorescu, Craiova, 2003; Proză scurtă, îngr. și introd. George Sorescu, Craiova, 2003. Ediții: Vasile Cârlova, Ruinurile Târgoviștii, pref. edit., Craiova, 1975; George Magheru, Cântece la marginea nopții, pref. edit., Craiova, 1982. Traduceri: Lisandro Otero
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
197-210; Maria-Ana Tupan, Discursul postmodern, București, 2002, passim; Vasile, Poezia, 240-242; Ilie Constantin, Marin Sorescu, poet tragic, RL, 2003, 37; Firan, Profiluri, II, 253-263; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003, 158-160; Maria Ionică, Marin Sorescu - între parodie și solitudine necesară, Craiova, 2003; Gheorghe Boris Lungu, Marin Sorescu. Biobibliografie, pref. Dan Mănucă, Craiova, 2003; Constantin M. Popa, Brațul de la Lepanto, Craiova, 2003, 40-42, 74-78; Zamfirescu, Istorie, II, 392-405. M. S., M. I.
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
Autorii satirizează hermeneutica și criticismul ca metode preferate ale postmoderniștilor. Wilson se folosește de această satiră antipostmodernistă a lui Hlynka și Yeaman pentru a minimaliza demersurile gândirii postmoderne. „Demersul tetrafazic al bunului postmodernist” nu este o metodă reală, ci o parodie menită să discrediteze pluralismul hermeneutic al demersurilor folosite în cercetarea postmodernă. Wilson își dovedește lipsa de bună-credință în valorizarea autentică a acestor demersuri. Dacă și-ar fi dorit să concilieze designul instrucțional modern cu gândirea postmodernă, ar fi putut prezenta
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]