1,084 matches
-
catastrofele, iluziile ființei vulnerabile care vrea să Înțeleagă ce Înseamnă a trăi În lume. O somație precipitată. Un vârtej magic de fosforescențe. O săgeată În rana unui trandafir de carne și vis. Un vis treaz, o confesiune de o termicitate paroxistică: treceri fulgerătoare de la incandescența pasională ultimă la glacialitatea translucidă. Întâmplările pe care le narează „hiper-realitatea”, revelată brusc de necunoscutul autor, sunt simple și teribile. Imaginea unui perete privit Îndelung până la delirul singurătății. Un mic orășel. Vecinătatea hipnotică a lucrurilor. Grotescul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
e ca rolul acela clasic de comedie: băiatul vagabond care se crede director. Întrupat: să ne gândim la autoscopie și la experiența decorporalizării. Cercetătorii în neuroștiințe din Geneva au ajuns la concluzia că aceste evenimente sunt rezultatul unor disfuncții cerebrale paroxistice de la nivelul conexiunii temporoparietale. Puțin curent electric aplicat în locul potrivit, pe cortexul parietal drept, și oricine poate pluti până-n tavan de unde-și poate privi corpul părăsit. Continuu: acest fir stătea să plesnească la cea mai mică presiune. Derealizarea și depersonalizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
generând În cazul În speță anxietate, cu izvorul În teama permanentă de a nu pierde obiectul, persoană, familie, neam sau o idee abstractă supravalorizată. Mecanismele Eului au o evoluție favorabilă. Umanizarea activă, de tip masculin, a sexualității. Senzualitatea de tip paroxistic cu faze de descărcare și reacumulare. Trăsături accentuate pe tipologia Leonhardt: Exaltat, Anxios, Ciclotim, Hiperexact, Distimic. Într-un fel, un profil psihologic caracteristic mediei populației. Dinclo de oglindă Începu să ningă cu fulgi mari, o ninsoare deasă În care alunecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
galbene, violete, mov, În așteptarea luminii de Paști. Și, tot mâine, clinchetul soneriei Îți va mai scoate Încă o dată inima din piept. Gaetana, o iubire nemărturisită, o iubire ascunsă, o iubire inventată, o iubire uitată, o iubire regăsită. Disperarea e paroxistică. Tu căsătorit, ea căsătorită. La radio, unduită de cârâitul bruiajelor, emisiunea „Teze și antiteze la Paris”. La microfon, Monica Lovinescu. Aceeași disperare venind de departe și În kilometri și În timp. Poporul În slujba propriilor sale idealuri, poporul la cârma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
indicații scenice, considerînd că regizorul își va crea oricum cadrul și mișcarea care-i convin. Este de presupus că regizorul și actorii vor ști să completeze replicile cu gesturi care să dea scenelor o gradație firească de la normalitate la demență paroxistică și invers. Vor trebui să apară și momente de joc fără text. Un decor interesant și o muzică adecvată vor fi de mare ajutor. JENI: Domnule ministru, trebuie să depuneți o coroană de flori. MINISTRUL: Unde, dragă? JENI: Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-ne Doamne, cu puterea Ta cea mare... Bucăți mari de cărămidă spartă încep să cadă din tavan. Dintr-un colț al beciului se ridică un geamăt. Brusc și intens, bebelușul începe să plângă până ce scâncetele lui ajung la o intensitate paroxistică. Oamenii se îngrămădesc îngroziți unii în alții. Praf înecăcios intră prin nări și gură, zgâriind dureros gâtul. Marius încearcă să scuipe, dar gura uscată nu mai are salivă. "Ăsta să fie sfârșitul? Îngropat de viu ca un șobolan neputincios?". Val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-le flori și brățări aurii. Mai era și Dansul Caierelor, ținut În primăvară, când se roteau - numai fetele - În jurul unui stâlp de Armindeni. Mai erau și Întâlnirile confesive bilunare „Inimă-pentru-Inimi“ organizate de capelanul școlii, care se terminau invariabil cu Îmbrățișări paroxistice și Înlăcrimate. Cu toate acestea, etosul școlii rămânea militant heterosexual. E drept, colegele mele de clasă se mai pisiceau În timpul zilei, dar băieții erau activitatea numărul unu În afara orelor. Orice fată bănuită că ar fi atrasă de alte fete era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mă înfioară ochii pe care-i zăresc. (Egalii cu zero) Dramatic este momentul când se sparge oglinda pentru că, evident, se înmulțesc imaginile și, deci, posibilitățile de interiorizare: Și caii aceia năprasnici oglinzile praf le-au făcut. (Oglinzile) Aceste posibilități multiple, paroxistice, duc la perceperea divinității drept o imagine la în-ceput puțin veridică, improbabilă, cameleonică, dar care se limpezește, strecurată prin oglinzi: În apa oglinzilor, Doamne, Cameleone, spală-te, îneacă-te, limpezit, strecurat ca un aur preacurat. (Iluzoria) Prezența incredibilă, neașteptată, induce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
celor doi eroi neasemuiți și, totodată, o Mărturie despre Căpitan, text ce va vedea lumina tiparului În anii ’90. La un an și jumătate după aceea, În timpul prea sângeroasei dictaturi regale, În cursul căreia hăituirea și uciderea legionarilor ating cote paroxistice, ca În vremea Împăraților Caligula și Nero, la exterminarea creștinilor, temerarul adolescent Petre Hossu devine șeful Frățiilor de Cruce din Liceul de Băieți George Barițiu, organizație de educație creștină și naționalistă, interzisă de păgânii guvernanți carliști. În mai 1938, când
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mea. Mă suceam și mă-nvîrteam, rânjind tuturor celor care rânjeau la mine. Sunetul trecea în culoare și culoarea în sunet, timpul se lungea și se comprima, fețele treceau brusc dintr-una într-alta, își amestecau trăsăturile. Deși eram în mijlocul hoardei paroxistice, mă simțeam cumva singur, totul era îndepărtat și rarefiat, de aceea aveam sentimentul că pot face orice, ca și când aș fi fost pe un câmp pustiu. Am început să recit versuri în gura mare, căci mintea mea nu era decât un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înainte nu va mai fi niciodată în stare să se uite în ochii oamenilor. Cu siguranță că povestea avea să se răspândească, iar ea va fi cunoscută drept femeia al cărei soț o luase razna... Cuprinsă de un nou acces paroxistic de stânjeneală, Eva își îngropă capul în pernă și izbucni în plâns. — Ei bine, cu chestia asta petrecerea a fost în mod sigur una de pomină, zise Gaskell. Un tip i-o trage unei păpuși gonflabile în baie și toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
acasă cu iubiții lor și aruncîndu-și pe jos rochiile însîngerate, pătate ca niște pansamente de substanță cenușie și lichid ocular. Dar Ruletistul sui pe lada îmbrăcată în brocart roșu, își duse pistolul la tâmplă și, cu aceeași expresie de spaimă paroxistică pe figură, smuci de trăgaci. Apoi, în tăcerea care suspendă totul timp de câteva secunde, se auzi doar bufnitura corpului său pe podea. După câteva zile de delir la spital, Ruletistul își reluă viața obișnuită. Mi-e greu să uit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
orelor de educație fizică, ore „de sport” le numeam noi, când eram cu gândul mai mult la mingea de fotbal, decât la pașii de unu cu unu și doi cu doi. Apropierea spectacolelor o găsea pe bunica într-o stare paroxistică de agitație, ocupându-se de procurarea costumului popular format din: cizme din piele, ițari, cămașă de tort, chimir cusut cu mărgele, bundiță cu dihor și căciulă de astrahan, toate împrumutate de la o rudă apropiată, Nelucu lui Arcadie Baltag, un băietan
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fost impus: umilința de a fi conștient, de a fi bărbat sau femeie, de a mă fi născut în cutare secol și în cutare loc. Pentru că vrea să decidă în privința lui "a fi" și "a nu fi", sinuciderea este expresia paroxistică a orgoliului nemăsurat. Cel ce se sinucide aduce în spațiul umilinței orice decizie care-l privește și în privința căreia nu a fost consultat. În felul acesta el pune în discuție însăși condiția libertății gravitaționale: capacitatea mea de a mă hotărî
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai mult de realitățile lui lăuntrice și descoperă moartea în subiectivitatea lui proprie. Un proces de interiorizare înaintează până în centrul substanțial al subiectivității, depășind toate formele sociale care o îmbracă pe aceasta. Odată depășit și acel centru, interiorizarea progresivă și paroxistică descoperă o regiune unde viața se îmbină cu moartea, unde omul nu s-a desprins prin individualizare de sursele primare ale existenței și unde ritmul nebun și demonic al lumii activează în deplina lui iraționalitate. Pentru un depresiv, senzația imanenței
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în grație, multă puritate aeriană, care însă niciodată nu poate atinge marile purificări de pe culmi, unde se realizează sublimul. Experiențele zilnice și formele comune de trăire nu duc niciodată viața până acolo unde ea ar cunoaște nebunia absolută a tensiunii paroxistice sau a vârtejului interior, precum nu realizează nici o emancipare de sub greutate, o trecere vremelnică peste forța gravitațională, care uneori poate fi un simbol al morții. Grația este o emancipare de sub greutate, o emancipare de sub presiunea atracțiilor subterane, o evadare din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
partea cealaltă a străzii. Mă duc acolo să văd ce e, Împingându-i din drum pe hoții de cadavre uluiți și văd un bărbat În jur de patrușcinci de ani, bine Îmbrăcat, zvârcolindu-se pe jos Într-o criză nasoală paroxistică, cu un braț țeapăn și ținându-se de o parte. Băiatul se Învinețește la față, iar o femeie urlă: — COLIN! COLIN! VĂ ROG AJUTAȚI-NE! VĂ ROG! Mă pun În genunchi lângă silueta Întinsă pe pământ. — Ce are? țip eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ura. În plus, tinerii musulmani occidentalizați - și, astfel, cu mari șanse de a deveni fundamentaliști din resentiment și frustrare, nu din credință - au avut un vehicul: vechea-nouă dogmă a martiriului. A apărut deci un mod de a reacționa la frustrare paroxistic, exploziv - la figurat, dar și la propriu -, un mod folosit în situații-limită, de criză terminală, reală sau percepută - ceea ce e în fond totuna. Teroriștii, dacă încercăm să intrăm în “logica” lor, nu s-au mai lăsat pur și simplu copleșiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
mai demnă de semnalat în discuție. Începea o idee și se dispersa, începea o alta și o abandona. Ar fi vrut să scânteieze prin noutatea deducțiilor, să epateze, să atragă atenția și insuccesele sale îi produceau în interior descărcări nervoase paroxistice, adevărate biciuiri, suportate cu stoicism, dar și cu o oarecare plăcere. Mimica îi era controlată la maximum și doar cineva foarte atent ar fi putut să observe, dincolo de masca meditativ surâzătoare, atrofierea pupilelor, împietrirea articulațiilor, paliditatea epidermei. Dar în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trebuia să renunțe la ideea că ceea ce susținuse ar putea fi întemeiat, sau să accepte că pot exista două opinii la fel de valabile, chiar dacă se contrazic una pe alta. Purtarea lui Alexe irita, stârnea orgolii, când discuția ajungea către o tensiune paroxistică, Alexe se tempera dintr-odată, își controla sarcasmele, se retrăgea puțin câte puțin de pe poziții, cu bună știință, ceda, accepta pe ici pe colo spusele celuilalt. Din colțul ei Nina savura această înfrângere simulată, ochii ei aruncau fulgere vesele, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
muzicală a unui rimbaldianism organic, refuzându-și însă coordonata vizionară pentru a îmbrățișa, aproape fără rezerve, o pernicioasă doctrină a extincției. Inițial, aceasta viza doar dereglarea puternică a vieții interioare, cu prelungiri în praxis, sperându-se astfel atingerea unei stări paroxistice, de catharsis ritmic. Treptat, mesajul și-a pierdut aproape orice semnificație psihologică, fiind propulsat în sfera socialului: adolescenții punk s-au trezit că vor nici mai mult, nici mai puțin decât distrugerea organizării sociale. În paralel, cei mai abili dintre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
simțea liber pentru moarte, dar nu și pentru despărțire. Și atunci nu ceda, nu voia să cedeze. Știa, numai cu mintea, despre seninătatea stoică a filosofului. Simțirea lui refuza asta. Intuia că ar fi urmat angoasa, dusă la o formă paroxistică. Și atunci nu voia să cedeze. Într-o dimineață, Ioana Sandi i-a spus să înceteze s-o mai aștepte și s-o mai pândească. „Nu te pândesc.“ „Bine. Dar nu vreau să mai vii. Îmi face rău. Nici măcar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lor majoritate, persoanele care ajung să desfășoare activități cu caracter sexual la nivel profesional, au avut parte de un climat familial neadecvat, marcat de nevoi materiale, vicii, nivel moral și educativ deficitar, violență verbală și fizică, Împinsă uneori până la cote paroxistice. Toți acești factori se repercutează negativ asupra potențialului de adaptare socială a individului astfel format, asupra Încrederii sale În propria persoană și, implicit, asupra orizontului aspirațional În sfera evoluției profesionale. Atunci când acestor „ingrediente” li se adaugă abuzul sexual (cu atât
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
atunci pe cap o coroană de flori. Nu sentimentul copilăriei paradisiace a stat la baza acestei scene, ci nostalgia identificării finale cu elementele lumii. Există apoi o altă scenă în care neliniștea stârnită de pierderea acestei seninătăți ia o formă paroxistică. Eroul întreabă patru preoți, care știu multe despre viață și moarte, de ce ne mai naștem... dacă trebuie să murim. Ambele scene sânt ficțiuni, sentimentele însă au fost reale. În schimb următoarea scenă reală îmi vine abia acum în minte, dar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ar fi ficțiune, că nu se poate altfel. E cel mult o ficțiune în urma distilării memoriei. Expoziția Time Exposure spune o poveste (nouă) alcătuită din opt zile selectate din ani diferiți. Criteriul de selecție a fost aici intensitatea maximă aproape paroxistică. Zilele expuse la Praga, pe care Ioana a ales să le facă vizibile de așa manieră că parcă le-ar fi înmormântat, sunt dintre acele zile care întâi au fost percepute ca pozitive, dar apoi s-au dovedit negative sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]