933 matches
-
ce qu’ils font”; DM „la Science de Dieu s’étend à toutes leurs actions”; YA „Compasses round about all that they do”; Arb „God encompasses the things they do”, expresie explicitată de v. 65, 12, ce cuprinde nu un participiu, ci verbul ’a≤"”a la perfect: ...All"h qad ’a≤"”a bi-kulli šay’în ‘ilman: „Dumnezeu cuprinde toate cu știința să.” - ’Inna Allah bi-kulli šay’în mu≤” (4, 126; 41, 54): „Dumnezeu le cuprinde pe toate.” (SOI) - wa All"h
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sau pedepsirii). 2.1.8.7. (al-)Șam SOI „cel ce aude”; ASM „Cel care Aude Totul”; GG „Auzitorul”; Marr „Auditor”; RB „l’Audient”; DM „celui qui entend parfaitement”; YA „Thou hearest all things”; Arb „the All-Hearing”. Cu forma de participiu activ intensiv, apare urmat de nume cu aceeași formă care îi întăresc semnificația, ce se referă tot la cunoaștere: e însoțit fie de (al)-‘Alm (30 de ocurente) sau de (al)-Baœr (10 ocurente). În alte contexte însă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cel care aude și cunoaște tot. 2.1.8.8. al-Baœr: SOI „cel ce vede”; ASM „Cel care Vede Totul”; GG „Văzătorul”; Marr „Inspector”/„intuens”; RB „le Clairvoyant”; DM „Celui qui voit parfaitement”; Arb „the All-seeing”. Cu forma de participiu activ intensiv, este o metaforă universală ce se referă tot la cunoaștere. În afară de asocierea cu Șam‘ mai apare precedat de ‚abr (17, 17/18.30/32.96/98; 35, 31/28; 42, 27/26), dar și în sintagme similare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Iblis) nu are împuternicire asupra lor decât că Noi să-l cunoaștem pe cel care crede în Viața de Apoi și pe cel care se îndoiește. Domnul tău asupra tuturor este Păzitor.” (GG) În Coran sunt atestate ambele forme de participiu activ, cea neutră (≤"fið) și cea cu valoare de intensiv (≤afð). Lista lui Sufyan îl menționează doar pe acestă de-al doilea. Datorită celor două contexte în care apare, ≤afð a fost înțeles de majoritatea comentatorilor că un
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Walid îl conține pe Muntaqim și nici una pe 9ó al-intiq"m. Motivul este evident: nu este un „nume frumos” cu care omul să-l invoce pe Dumnezeu. Este totuși un nume divin atestat în mod incontestabil - în această formă, de participiu activ, la plural (’inn" muntaqimóna: 32, 22; 43, 41/40; 44, 16/15) și în expresia 9ó al-intiq"m (5, 95/96, 39, 37/38). Se referă la faptul ca Dumnezeu pedepsește necredința, perseverarea în râu. Este cealaltă fațetă a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
alte două versete se spune despre El că „răspunde” când este invocat (27, 62/63 și 40, 60/ 62). Qušayr și Ghaz"l spun că All"h dăruiește slujitorilor săi ceea ce voiesc chiar inainte de a fi rugat 150. Acest participiu activ de la verbul ’am"ba nu poate fi tradus în limba română cu vreo formă nominală și de aceea traducătorii nu au avut decât două opțiuni: fie verb la indicativ prezent, fie propoziție. Traducerea ASM a ales a doua variantă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care uită slăbiciunile, iartă greșelile, este indulgent cu erorile”) și Hatt"b (acela care dăruiește binefacerile sale oamenilor și totodată le iartă păcatele). 2.2. Observații gramaticaletc " 2.2. Observații gramaticale" Se observă că, între toate aceste nume, multe sunt participii active (’asm"’ al-f"‘îl) ale formei de bază a verbului (17) și ale altor forme derivate, convențional numite de orientaliști formă a IV-a (8), forma a II-a (1), a V-a (1), a VI-a (1) și a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
adesea în limba arabă că adevărate substantive sau adjective ce arată o stare, o calitate sau o acțiune permanentă 159. Și mai frecvente sunt însă adjectivele derivate de la forma de bază a verbului, descrise de gramaticii arabi că „asemănătoare cu participiul activ sau pasiv” (œf"t mušabbaha bi-’asm"’ al-f"‘îl wa-l-maf‘ól): cele de tip fă‘l (31), fă‘ól (6) și fă‘l"n (1: Ra≤m"n), toate cu sens intensiv. Apropiată că sens de acestea este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
l wa al-’ikr"m 9ó al-”awl și 9ó al-Quwwa, alcătuite dintr-un pronume demonstrativ ce are întotdeauna sens de posesor (:ó) în anexiune cu un substantiv ce numește calitatea posedata, ori expresia Q"bil al-Tawb, alcătuită dintr-un participiu activ și un substantiv verbal sau chiar propoziția L" il"ha ’ill" huwa. În afară de All"h, care este aproape întotdeauna subiect, toate numele se întâlnesc cel mai adesea că predicat de propoziție nominală în care subiectul este All"h, ori
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
inadecvat stilistic, deoarece acest nume este întotdeauna asociat cu altul și e important să se perceapă acest lucru. În limba română, „Mulțumitor” este perceput mai degrabă ca un sinonim al lui „satisfăcător”; acest fapt împiedica în mare măsură perceperea semnificației participiului activ Š"kir și a formei intensive Šakór. Pentru claritate, le-am putea echivala cu „Recunoscător”, însă am riscă să adăugăm o conotație ce ar constitui chiar o erezie în context coranic: recunoscător este cineva care a primit o binefacere
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
altă opțiune. Multe limbi însă pot traduce literal expresia ebraica păstrându-i toată polisemia și conotația de mister. În orice caz, limba noastră o poate face. Deși patru dintre traducerile românești au pornit de la versiunea Septuagintei, ele diferă în transferarea participiului prezent ho Àn. Iar cele care au pornit de la originalul ebraic au avut probabil în vedere lectură liturgica atunci când au inserat înainte de al doilea „Eu sunt” adăugirea „Cel ce se numeste...”. Semnificații de bază: există și e activ în istorie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
-o” (BVA); „Dumnezeu ascuns” (G-R, BS); „un Dumnezeu care te ascunzi” (C); sØ gàr ež theós, kaì ouk eidemen (LXX); „deus absconditus” (Vg); „un dieu qui se cache” (BJ); „a God who hidest thyself” (RSV). Alcătuit din numele generic și participiul hiÖepa‘el de la s"Öar, „a ascunde”, cu semnificația „cel care se ascunde cu totul”, acest nume apare o singură dată în Is 45,15, ca predicat al pronumelui ’att"h, descriind divinitatea: ’"kQn ’att"h ’Ql misetattQr ’ElohQy Yiœer
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
heruvimi” (Blaj); „Cel ce sade pe heruvimi” (BVA, G-R, BS); „care sade între heruvimi” (C); kathemenos cheroubim (LXX); „sedens super cherubim” (Vg); „Celui qui siège sur leș cherubins” (BJ); „who is enthroned on the cherubim”. Acest nume e format din participiul activ al verbului y"ša>, „a ședea”, „a rămâne”, „a locui” și substantivul plural articulat hakkeru>m - locul șederii, al locuirii permanente a lui Dumnezeu. Este vorba de heruvimii de pe capacul chivotului legământului, tronul lui YHWH pe pământ, echivalentul cerescului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aceste cuvinte: nÄr"’ hó’ ‘al kol ’elohm („mai de temut decât toți zeii”). Mimmizeraƒ šemeš ‘a: me>Ä’Ä mehull"l ŠQm YHWH (Ps 113,3): „De la răsăritul soarelui până la apus, prealăudat sfieț Numele Domnului!” (t.n.) Acest nume, participiul formei verbale pu‘al, pasiv al intensivului pi‘el, poate fi tradus prin „prealăudat” sau „vrednic de laudă”201. Semnificație de bază: cel care merită și suscita laudă. 3.1.6.9. ’Addr: „dumnezeii cei mai tari/puternici” (1Sam
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
gunoi îl scoate pe cel sârman, ca să-l așeze cu cei de frunte și scaun de mărire să-i dea. Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului și a așezat deasupra lor lumea.” (t.n.) Această expresie bipolară ce alătura două participii active se află doar în versetul citat. Însă verbele respective legate prin conjuncție apar și în alte locuri, ideea fiind întotdeauna întărită de alte expresii bipolare: cf. 2Rg 5,7): „Înțelegeți că Eu, Eu sunt și nu există dumnezei alături de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sfredelești” (Iov 7,20a), „le-a dat tuturor suflare” (Prov 24,12)210 (BVA); „Păzitorul” (G-R, BS, C); ho epistámenos (Iov 7,20) (LXX); „custos”, „servator” (Vg); „l’observateur attentif” (BJ); „watcher”, „keeps watch” (RSV). Doar în două contexte noțQr, participiul activ al verbului n"ț"r, „a păzi, a-și ține privirea ațintita asupra”, referit la Dumnezeu, are sensul de „cel care ia seama”, nu scapă din priviri faptele omului: ‚"”"’Ö m" ’epe‘al l"k NoțQr h"’a:"m
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care ești un judecător drept, care cercetezi rărunchii și inimile: șfă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor...ț (C) ... boƒQn libbÄÖ ó-kel"yÄÖ, ’Elohm țaddq (Ps 7,10c): „Tu, care cercetezi inimile și rărunchii, Dumnezeule drepte!” (C) Acest participiu prezent al verbului b"ƒan, „a examina, a cerceta, a pune la încercare”, referit la Dumnezeu, face parte din câmpul semantic „Știutor” numai când este folosit ca metaforă antropomorfizantă: Dumnezeu ar cunoaște în urma unui proces de cercetare și examinare, al
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pătrund” (BS); etázÄn (LXX); „scrutans” (Vg); „je scrute” (BJ); „I search” (RSV). Este, în contextul lui Ier 17,10a (vezi primul exemplu de la 3.1.9.4.), unde apare aplicat lui Dumnezeu, un sinonim al lui boƒQn, fiind tot un participiu prezent - de la verbul ƒ"qar, „a cerceta amănunțit, a explora”. Apare mult mai des că verb la un mod personal avându-l ca subiect pe YHWH. De pildă, el dă tonul întregului Psalm 139, în care psalmistul recunoaște că este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Prov 21,2), „cunoaște” (Prov 24,12) (BVA); „ispitește” (Prov 16,2), „cântărește” (G-R); „Cel ce cercetează” (Prov 16,2), „Cel ce cântărește” (BS, C); LXX a parafrazat evitând să traducă numele; „ponderator” (Vg); „pese” (BJ); „weighs” (RSV). Și acest participiu prezent de la verbul Ö"kan, „a măsura, a evalua”, când se referă la Dumnezeu, este sinonim cu boƒQn și cu ƒoqQr și apare în același tip de expresii: ÖokQn róƒÄÖ (Prov 16,2), „Cel care cântărește duhurile” și ÖokQn libbÄÖ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bază: Cel care singur evaluează corect, spre a judeca (+ metaforă antropomorfizantă). 3.1.9.7. Ro’Qh: „cunoști” (SC, Blaj); „pătrunzi cu privirea” (G-R); „pătrunzi” (BVA, BS, C); suníÄn (LXX); „qui vides” (Vg); „qui vois” (BJ); „who seest” (RSV). Acest participiu activ de la r"'"h, „a vedea”, metaforă universală pentru cunoaștere, în contextul citat mai sus (3.1.9.4. - Ier 20,12), întregește seria celor trei anterioare, fiind de același tip. Semnificație de bază: cel care știe totul, spre a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cel care știe totul, spre a judeca (+ metaforă antropomorfizantă). Caracterul concret al limbii ebraice biblice se manifestă vizibil la numele din acest câmp: în afară de primul menționat, un hapax (’Pl dQ‘ÄÖ), toate celelalte sunt metafore antropomorfizante, dintre care majoritatea sunt participii prezente, ce exprimă de fapt modalități de a ajunge la cunoaștere și doar implicit posesia ei. 3.1.10. Creator 3.1.10.1. BÄrQ’: „au făcut”, „Cel ce te-au zidit” (SC); „au făcut”, „Făcătoriul” (Blaj); „Cel ce ște-ța
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și amurgul și pășește peste înălțimile pământului: Domnul Dumnezeul oștirilor este numele său.” (t.n.) ó-zekor ’ eÖ BÄr’Qk" bmQy beƒórotQk"... (Qoh 12,1a): „Adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale...” (t.n.) Acest nume este participiul prezent de la verbul b"r"’, care nu-l poate avea drept subiect decât pe Dumnezeu. Spre deosebire de om, care „face” (‘oœQh) lucruri din materiale preexistențe, Dumnezeu a creat (b"r"’) din nimic cerul și pământul (Gen 1,1; 2,3; Is
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Is 43,1), „a întocmit” (Am 4,13), „zidește” (Zah 12,1) (BS); „a întocmit” (C); ho katadeíxas (Is), stereÄÎn (Am) (LXX); „formavit” (Vg); „a modélé” (Is), „forme” (Am) (BJ); „formed” (RSV). Genul de texte în care apare acest nume, participiu prezent de la y"țar („a modela”, „a da formă”), este, în parte, ilustrat la numele precedent. Este un nume metaforic, antropomorfizant, întrucat verbul desemnează o acțiune concretă prin excelență (ca prim sens, denumește acțiunea olarului). Este verbul folosit în relatarea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ha-lo’ yabb” (Ps 94,9): „Cel ce a sădit urechea oare nu aude? Cel ce a plăsmuit ochiul oare nu vede?” (t.n.) De aceea, într-o serie sinonimica, nu e corect să fie tradus prin „creator”, ci printr-un participiu sau verb la mod personal care să semnifice acțiunea concretă („a plămădi”, „a plăsmui”), pentru a nu sacrifică metaforă. Cât despre cuvintele din sfera lui „a zidi”, nici acestea nu constituie o alegere fericită în anumite contexte: de pildă, exemplul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
forma (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.10.3. YÄsQd: „au întemeiat” (SC, Blaj); „a întemeiat” (BVA, C); „a întemeiat”, „așterne temeliile” (G-R); „a întemeiat”, „pune temelie” (BS); themeliÄÎn, themeliÀsas (LXX); „fundavit”/ „fundat” (Vg); „a fondé” (BJ); „founded” (RSV). Și acest nume, participiu activ de la y"sa:, „a întemeia”, este metaforic și satisface nevoia de sinonimie pentru realizarea paralelismului poetic. Sugerează începutul absolut al acțiunii creatoare. Contexte: ... YHWH ‘OœQk" NÄ”Qh š"mayim we-YosQ: ’"reț... (Is 51,13): Domnul, care te-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]