3,522 matches
-
Burana. Cariera sa a fost, practic, propulsată de cantata scenică prezentată în 1937 în cadrul unui bal al partidului nazist. Devenit faimos peste noapte, el a câștigat în asemena măsură încrederea oficialității, încât i s-a propus să scrie o nouă partitură muzicală pentru Visul unei nopți de vară, deoarece varianta lui Mendelssohn nu mai putea fi jucată din cauza originii evreiești a compozitorului. În 1943, cel mai apropiat prieten al lui, Kurt Huber, este arestat de Gestapo, torturat și ulterior spânzurat în
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
să-ți lungească urechile după eufonii dospite undeva în depărtare. Într-un fel tot politică face, îmbrățișând și servind o anume ideologie. Într-alt fel are chiar veleități de traseist, fluctuând între programe și proiecte doctrinare în funcție de particularitățile stilistice ale partiturilor pe care le abordează. Nimic ostentativ, de paradă în conduita sa. Ca și cum vanitatea nu s-ar îmbrăca niciodată în haine de sărbătoare, ci în zdrențe menite să alunge insolența ori pe acel uzurpator barbar, care pretinde totul, ne iertând nimic
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
ci este totodată și întemeietorul muzicii, eliberatorul ei, îngrijindu-se de stabilirea tempoului și schimbărilor lui pe parcursul lucrării, de mobilitatea nuanțelor în funcție de anumite legi acustice ori indicații ale compozitorului, de prezervarea rigorii ritmice, de stabilirea perspectivei sonore, precum și de însuflețirea partiturii printr-o dicție subliniată și prin crearea unei anvelope timbrale turnată după norme și cutume stilistice clar definite. Din gesturile, grima și, mai ales, harul lui Voicu Enăchescu s-au întrupat atât nestematele renascentiste precum O, primavera de Claudio Monteverdi
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
adevărat importante care ne definesc. Acestea nu sunt tehnologia, oricît de avansată ar fi ea, ci calitatea umană a fiecăruia dintre noi expusă în film dintr-un unghi insolit. Interesant este că regizorul, care a "scris" și scenariul, a redus partitura roboțeilor la cîteva sunete și două nume, , în rest, comunicarea se redimensionează în cuprinsul a ceea ce am putea numi body language. Geniul celor de la studiourile Pixar nedezmințit pînă acum - să ne amintim fie și numai de Ratatouille (2007) al lui
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
integrat într-o Ťarmonieť artificială, caricaturizînd ordinea domestică a burghezului. Povestitoarele sunt îmbrăcate corect, chiar cu distincție, ca și acești gentlemani sadieni, aluzie a respectabilității burgheze conlucrînd la desfășurarea monstruozității. Distrugerea se face cu artă, poveștile pornografice sunt însoțite de partitura pianului, povestitoarele ușor fanate apelează și la coregrafie, iar cenaclul scatologic este punctat de intervențiile și comentariile celor patru dezaxați care se reunesc și în particular pentru a filozofa pe marginea operei lor. Principiul de funcționare al confreriei este simplu
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
ei nelipsită, purtată parcă de o rafală de vânt când într o parte când în alta, Coca Bloos a ilustrat perfect posibilitățile de expresie ale mișcării unui actor. N-am regretat decât un singur lucru: că nu a avut o partitură mai întinsă. Și astfel, atât expoziția Dancing with Mazilu cât și spectacolul Block Bach au conturat din fărâme o lume întreagă, cu toată frumusețea și cu tot dramatismul ei.
O lume închegată din fărâme by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9637_a_10962]
-
alături. Dar demonstrația efectuată pe text (s.a.), cu citarea exemplului comentat, prezintă avantaje incontestabile. De la textul analizat până la textul schematizat se intercalează o altă etapă - textele comparate (la J. N. David). Faza finală ar fi obținerea unei imagini globale asupra partiturii, prin analiză și schemă grafică" (pag. 235). Semnalând metodele de analiză ale lui W. Graeser (Bach Kunst der Fuge) și M.-A. Souchay (Das Thema in der Fuge Bachs), Dan Voiculescu oferă o manieră de investigație aflată în siajul celor
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
la Paris, are toate datele mai sus menționate, făcând parte dintr-o suită de balete romantice reluate din când în când de marile companii de balet. După perioada pariziană, spectacolul a căpătat forma lui cea mai complexă, prin adăugarea unor partituri muzicale de Riccardo Drigo (spectaculosul pas de deux), de Alois Louis Mincus și de Cezare Pugni, între 1868 și 1899, pe scena Teatrului Maryinsky din Sankt Petersburg, în versiunile datorate celebrului coregraf Marius Petipa. În varianta care înglobează muzica lui
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
actului al treilea este foarte bine venită pentru pregătirea lor profesională. Ei s-au integrat cerințelor spectacolului, bine modelați de coregraf și de profesoara lor Ana Caraianopol. Dar de aici începe seria rezervelor. Pentru ochiul spectatorului de astăzi, obișnuit cu partituri de dans clasic sau neoclasic epurate de încărcătura greoaie a pantomimei, excesul de pantomimă din baletul Corsarul devine obositor și, în același timp, nu limpezește cursul acțiunii, ci, din contră, îl încâlcește. Prin comparație, ce "curate" sunt alte două balete
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
este acela al țesăturii lor coregrafice, de o frumusețe antologică în ultimele două (nu comentăm posibilitatea regândirii lor în alte viziuni coregrafice) și mult mai puțin inspirată, simplistă chiar, în Corsarul. Coregraful Vasily Medvedev nu a dorit să intervină în partitura coregrafică, așa cum a făcut, de exemplu, Nureiev când a reluat Cenușăreasa, neieșind din canonul clasic, dar folosindu-se de vocabularul lui cu maximă fantezie. Medvedev semnează totuși regia și coregrafia recentei premiere a Corsarului, cu mențiunea: după Marius Petipa. În
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
compania nu se va putea menține la verva și strălucirea de la recenta premieră, căci exigența maximă este singura soluție în această profesiune, în care instrumentul-corp trebuie continuu acordat. Revenind la interpreții spectacolului, fiecare solist, în parte, și-a dansat excelent partitura, ca rigoare tehnică, adăugându-i, după puteri, câte ceva din propria lui personalitate plastică. Este îmbucurător în primul rând faptul că de mult nu am mai întâlnit într-un spectacol de balet de pe scena Operei o serie de soliști balerini de
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
vădind îndelungata sa experiență și pasiunea pentru dans. Vlad Toader, în rolul lui Ali, și-a pus și el în valoare stilul său clasic echilibrat, delicat și săritura remarcabilă. Și solistele balerine și-au dansat cu dezinvoltură și limpezime tehnică partiturile ce le-au fost încredițate. Remarcabilă este în acest sens Gabriela Popovici, în rolul Gülnarei, care stăpânește în mod egal și cu egală siguranță toate vocabulele clasice, atât pe drepta, cât și pe stânga, fapt rar, nefiind însă, din păcate
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
toate vocabulele clasice, atât pe drepta, cât și pe stânga, fapt rar, nefiind însă, din păcate, interesată și de interpretare. Dar cine a strălucit cu adevărat pe tot parcursul spectacolului a fost Corina Dumitrescu, în rolul Medorei. A dansat mult, partituri coregrafice dificile, depășind orice dificultate cu brio. Înaintea unui pas de deux, de abia terminase un dans băiețesc, în travesti. Incandescentă, inepuizabilă, dând fiecărui gest o vibrare anume care aparține personalității sale, ea este în acest moment prima balerină absolută
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
muzica al cărui tumult ține sub presiune fiecare scenă și emoțiile. Ele ne vorbesc direct, fără traducători. Regizorul găsește acest acord intim între sentimentul de tristețe, culoare și muzică, într-un film sinestezic are cărui planuri se asamblează asemeni unei partituri, partitura concertului pentru unificarea Europei, al defunctului compozitor Patrice, soțul lui Julie (Juliette Binoche). Aceasta își pierde soțul și fiica (Anna) într-un accident de mașină, la care asistă un singur martor ocular, un tînăr, cel care păstrează în memorie
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
al cărui tumult ține sub presiune fiecare scenă și emoțiile. Ele ne vorbesc direct, fără traducători. Regizorul găsește acest acord intim între sentimentul de tristețe, culoare și muzică, într-un film sinestezic are cărui planuri se asamblează asemeni unei partituri, partitura concertului pentru unificarea Europei, al defunctului compozitor Patrice, soțul lui Julie (Juliette Binoche). Aceasta își pierde soțul și fiica (Anna) într-un accident de mașină, la care asistă un singur martor ocular, un tînăr, cel care păstrează în memorie și
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
ceea ce face echivalează simbolic unei morți asumate, unei dureri care nu poate fi stăpînită. Gesturile ei au o duritate care reclamă deopotrivă sensibilitatea exacerbată pînă la cruzime, dar tocmai datorită acestei sensibilități contrariate putem vedea prin ochii lui Julie adevărata partitură a existenței, fără edulcorări, fără compromisuri, fără speranță. Tot ceea ce se întîmplă cu ea se reflectă în muzica soțului, mai ales intervențiile corale de o mare frumusețe tragică, catartică, muzica irumpe în prezentul Juliei aducînd cu ea trecutul, suferința, dar
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
sublim îl regăsim în electroșocul actului de creație. Julie se decide să reconstituie concertul ajutîndu-l pe Olivier și reconstituind în memoria afectivă armonia tumultoasă a muzicii compuse de bărbatul iubit. Una din scenele minunate ale filmului, Julie plimbă degetul pe partitură și sunetele devin muzică, așa cum în fresca lui Michelangelo, Dumnezeu ține în-- tr-un deget creația sa, pe Adam, și îi dă viață. Dacă inițial muzica intervine ca un dezacord dureros, ca o împunsătură de pumnal pentru a sfîșia vălul uitării
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
pumn pe asperitățile unui zid de piatră, expresie a unei suferințe atît de mari, încît are nevoie de un debușeu fizic imediat, - în final, degetul magic al muzicii, al creației o însuflețește și pe Julie, îi redă sensul existenței. Cealaltă partitură magică aparține culorii, fotografiate pe chipul lui Julie cu sensibilitatea unui Nadar și care are propriul său rol dramaturgic. Kieslowski nu folosește culoare într-un sens estetizant, somptuos ca la, spre exemplu, Peter Greenaway, ci într-un sens muzical, impresionist
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
aduce pe Euridike din Infern, cea care poate unifica Europa. În ciuda unei pierderi irecuperabile, Julie poate continua alături de Olivier, redîndu-se vieții, recuperînd prin artă bucuria de a trăi. Ultimele scene din film o demonstrează, este partea climactică a intervenției corului - partitură pe care Julie o aruncase inițial într-o mașină de gunoi - și un racourci impresionant, un montaj bizar, neașteptat de imagini disparate care acum converg într-un crescendo dramatic către un sens unificator. Rupturile de ritm, pauzele de respirație, sincopele
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
contrapunctic. Credința nu e întotdeauna netedă, extazul nu e fără pauze, adorația nu e scutită de nodulozități contradictorii. Dacă adevărata credință ar fi doar, cum s-a afirmat, cea testată de îndoială, Paul Aretzu confirmă o atare observație prin umanizarea partiturii sale care se umple de semne profane. E adevărat că un asemenea joc de umbre scoate în liric relief stările strălucitoare ale pietății, însă el rămîne și ca o semnificație a factorului - s-o spunem deschis - luciferic, sare ce dă
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
nota alături. Dar demonstrația efectuată pe text (s.a.), cu citarea exemplului comentat, prezintă avantaje incontestabile. De la textul analizat până la textul schematizat se intercalează o altă etapă - textele comparate (la J.N. David). Faza finală ar fi obținerea unei imagini globale asupra partiturii, prin analiza și schema grafică" (pag. 235). Semnalând metodele de analiză ale lui W. Graeser (Bachs Kunst der Fuge) și M.-A. Souchay (Das Thema in der Fuge Bachs), Dan Voiculescu oferă o manieră de investigație aflată în siajul celor
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
proștii care să îl creadă, să îl urmeze, să îl privească la TV, să îl voteze. [...] Dacă oamenii ar fi fost într-adevăr atât de revoltați sau dezgustați pe cât pretind, ar fi boicotat liga 1 până când, de nevoie cluburile schimbau partitura. Dar, la fel cum fac în general, românii se plâng, dar nu iau nicio măsură pentru a schimba ceva. Că doar merge și așa, nu?! Până la urmă nu e el satana care corupe o societate, ci este produsul societății românești
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
public nu se manifestă doar în presă. Urmăriți cu atenție disputa dintre Marius Oprea și Vladimir Tismăneanu. Este prelungirea dezbaterii pe tema înregimentării politice a intelectualilor. Noutatea ar fi că nimeni nu mai joacă acum farsa independenței. Cum sună însă partitura înregimentării? Bobby Păunescu: „Asta nu înseamnă, de exemplu, în cazul nostru de orientare centru-dreapta, că nu-i susții pe cei de la PSD atunci când au o idee care merge în direcția asta sau atunci când susțin niște idei care merg în direcția
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
afară?».“ 7) Metoda firmelor de consultanță. Unii ziariști care apar în emisiuni de dezbateri încheie așa-numite contracte de consultanță cu anumiți politicieni. În baza lor, politicienii apar sau nu la unele emisiuni, iar ziariștii, la rândul lor, recită o partitură sau alta; 8) Metoda cash. Alte televiziuni încasează bani cash, la valiză. Primitivă și mai puțin uzitată, e tot o metodă ilegală din simplul motiv că banii nu sunt fiscalizați. A nu se înțelege că afacerile televiziunilor cu statul sau
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
vine-n continuarea Mașinăriei Cehov. Cum am mai spus, cu altă ocazie, cele două texte cuceresc omul de teatru și, În general, pe iubitorul de Cehov. Au imagini ...regizorale excepționale, emoționează, reîncarcă biografiile cehoviene cu posibile Întîmplări și reconsiderări, oferă partituri minunate unor actori, dar, vai!, repet, nu cred că au și un succes de public; ca dovadă, după cunoașterea noastră, Nina...nu a fost reprezentată În România, deși piesa e publicată Încă din 2008...(tot așa cum Mașinăria...a fost jucată
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]