1,641 matches
-
morbid psihopatologic. Vom analiza în continuare, modelele psiho-biografice normale și modelele psiho-biografice patologice, sau pato-biografiile. Modelele psiho-biografice normale Nu există viață lipsită de semnificație, de importanță și de originalitate. Analiza oricărei vieți omenești ne pune în față aspecte inedite, interesante, pasionale, din care se pot scoate concluzii deosebit de importante teoretic și practic pentru cunoașterea ființei umane. Sensul vieții este dat de valorile interiorizate de individ prin educație, imitația modelelor etice, familiale, școlare, cultural-spirituale, dar și de temperamentul, caracterul și dispozițiile personale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
încercând să facem o transpunere a acestora din sfera clinicii psihiatrice în cea a antropologiei psihopatologice. În sensul acesta am izolat următoarele modele de existență pato-biografice care acoperă cadrul nosologiei bolilor psihice: existența nevrotică, existența narcisică, angoasă și disperare, existența pasională, extaz și iluminare, existența dependentă și de refugiu, experiența violenței, identitate și destin, existența tragică. Vom prezenta în continuare caracteristicile fiecăreia dintre aceste modele pato-biografice. 1) Existența nevrotică Acest model de existență corespunde bolnavilor nevrotici. El este dominat de situațiile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de suicid, întrucât se corelează cu inutilitatea propriei sale persoane. Viața acestor bolnavi este percepută de ei ca un chin permanent din care nu mai pot ieși. În acest caz sinuciderea capătă semnificația unei acțiuni salvatoare, de eliberare. 4) Existența pasională Acest model de existență patologică este caracteristic persoanelor cu tulburări delirante sau delirant-halucinatorii. Existența lor se derulează diferit de cea reală. Ei trăiesc într-un univers imaginar, universul ideilor delirante și al experienței halucinatorii. Acțiunile și conduitele acestora se ordonează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vorbi în această situație despre o întreagă semiotică a negativității interpretată ca prevestind nenorociri colective: eclipse, icoane care plâng, nașterea unor monștri etc. Societatea trăiește într-o atmosferă de incertitudine subiectivă, dominată și întreținută de emoțiile colective produse de conținutul pasional al discursului colectiv. Temele acestui discurs devin probleme de dezbatere permanentă și, în final, exclusivă, favorizând prin aceasta o irupție a iraționalului în realitatea lumii posibile. În această atmosferă ideologică, populația nu se mai recunoaște pe sine și, din acest
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acțiunea sa asupra colectivităților social-umane? Două aspecte principale. Pe de o parte, modelarea unor opinii colective impuse și controlate de autoritatea statal-politică, iar pe de altă parte, crearea unei anumite stări de spirit sau a unei atitudini emoționale de factură pasională în conformitate cu conținutul ideologiei oficiale a statului, cu valoare de convingere. Realizarea acestora se face prin intermediul unor metode de propagandă sau a unor tehnici de manipulare (V. Volkoff, R.V. Joule și J.L. Beauvois, B. Ficeac). Un rol esențial revine în acest
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se pună la adăpost, să evite pericolul. De regulă acestea sunt veritabile manifestări care configurează psihozele colective, manifestate prin apariția unor noi forme religioase, ideologii soteriologice, forme de protest, sinucideri colective, grupări marginale, migrații în masă, toxicomanii și alcoolism, psihoze pasionale, ideologii social-politice, mișcări revendicative de masă etc. Și prima și cea de-a doua etapă, sunt momentele obligatorii care contribuie la configurarea unor manifestări psihopatologice colective specifice stărilor de criză psiho-socială, reprezentate prin psihozele colective. Dar psihozele colective nu sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
studiile lui E. Kretschmer, M. Dide și P. Guiraud. E. Kretschmer studiază și explică mecanismele delirului senzitiv de relație care reprezintă forma modernă a vechiului delir de posesiune. La rândul lor M. Dide și P. Guiraud, delimitează cadrul psihozelor delirante pasionale în cadrul cărora sunt incluse forme specifice tematic de paranoia: delirul mistic, delirurile reformatoare, utopice etc. Din aceste studii reținem faptul că, în cazul psihozelor colective ne găsim în fața unor forme bine delimitate de tulburări psihice cu caracter colectiv, de masă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schizoide, și ele se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele trăsături: conduite de refugiu, fenomene de regresiune, de regulă, de factură isterică, compensarea culpabilității colective prin auto-pedepsire, ritualuri cu caracter sau semnificație de acte reparatorii, manifestări de factură pasională, refugiul în alcoolism sau consumul de droguri psihotrope halucinogene etc. Din punct de vedere formal și tematic, psihozele de refugiu pot lua aspecte dintre cele mai diferite cum ar fi următoarele: grupurile Hippy, secte religioase sau pseudoreligioase, suicid colectiv, ritualuri
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asociere cu postmodernismul”94. După el, ambele sunt respinse prin „argumente retorice”. Gândirea occidentală a conservat o anumită tradiție retorică de sorginte scolastică pe care Iluminismul nu a putut-o elimina complet. Înțelegerea retorică nu este una obiectivă, ci una pasională 95. Scopul cercetării retorice nu este aflarea adevărului, ci impunerea unei anumite convingeri prin tehnici persuasive. În anii ’70, numeroși intelectuali au „resuscitat” și au folosit cultura retorică pentru a iniția dezbateri ideologice, politice, teologice. A fost un fel de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Iluminismului raționalist (ce era zguduit de gândirea postmodernistă, contestatoare a raționalismului iluminist)! La fel s-a întâmplat cu multiculturalismul. Controversele politice și educaționale din jurul acestui concept nu s-au realizat cu argumente raționale; s-a apelat la resursele persuasive și pasionale ale tradiției retorice. De aceea, în anii ’90, în SUA nu se conturase încă o teorie clară, științifică despre multiculturalism. Exista doar conceptul ca atare, foarte controversat. A-l fi folosit pentru conturarea unui curriculum multicultural părea inutil. Lucrurile au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
umorului, verva și ușurința de a povesti și imagina, folosirea cu oarecare succes a „logicii absurdului”, înțelegerea și duioșia cu care P. se apropie de cei umili și nefericiți, capacitatea de a pătrunde și reconstitui psihologia copiilor sau dramatismul conflictelor pasionale, unii comentatori au recunoscut că ar avea „ceva de spus”. Mult mai numeroase și mai persistente au fost criticile care i s-au adus, a căror vehemență mergea până la „excluderea” sa din literatură. Dincolo de orice interpretare, în favoarea prozatorului există un
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
înseamnă a exista, iar a exista însemnează a realiza adevărul prin propria ta viață și a-l răscumpăra, dacă e necesar, prin moarte.” Existențialismul apare ca un stil de viață în care fundamentală pentru împlinirea gândului e puterea voinței, dăruirea pasională - tensiune prin care se deschide calea comuniunii cu divinitatea, dialogul omului cu Dumnezeu. Filosoful putea să conchidă astfel că existențialismul ar fi mai degrabă o filosofie a mântuirii decât una a disperării. În consens cu acest crez, P. îmbrățișează fenomenul
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
îneacă pruncul în fântâna parcului („grădină a deliciilor”, metaforă a unui Occident imoral), iar duduca Adela, la rându-i, se sinucide, după ce află dedesubturile asasinării fiului său. Personajele nu au decât o psihologie sumară, interioritatea lor e bântuită de furtuni pasionale ori, dimpotrivă, de catastrofe morale care îi duc, în aceeași măsură, la gesturi extreme. Accentele lirice care împrumută ambianței naturale semnificații augurale suferă de același metaforism supraîncărcat. Autentic este limbajul personajelor, ceea ce creează identități pitorești, cum este baba-țiganca, roabă anonimă
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
temperamentul ei generos, P. a pășit încă din timpul vieții în legendă. Era o răsfățată a publicului ieșean, pe care îl electriza cu interpretări pline de nerv în roluri de primă ingenuă, mai întâi, iar în zenitul carierei, de femei pasionale, etalând o întreagă gamă de exaltări. Cu o intuiție suplă, căutând să pătrundă în tainițele sufletești ale personajelor, trecea ușor de la vodeviluri la melodrame și drame psihologice ori la partituri din repertoriul clasic și romantic. Aici, îndeosebi, se manifesta la
PRUTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
neosămănătoriștilor ori ca neoromantic, catalogat „romanțios și desuet” (Mircea Scarlat). El nu se poate despărți de o anume gesticulație teatrală, gen Victor Eftimiu, ceea ce imprimă liricii un aer artificial. În piese, cu mare impact în epocă, miza o constituie înfruntările pasionale, conflictele morale care scindează în chip spectaculos personalitatea. Bunăoară, la Ștefan cel Mare, în egală măsură dedicat rațiunii istorice, pe care o adoptă ca destin personal, și laturii sale impulsiv-senzuale, dramatica schismă interioară face din personaj o figură ambiguă, situată
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
pe care probabil că nici nu îl citise, și căruia îi reproșează ceea ce socotește a fi mecanicismul simplei asocieri de senzații, „penibilă în pretențiile ei de artă” (Noua structură...). Cea de-a doua explicație, detaliată cu voință sistemică și migală pasională de scriitorul român, îl vizează pe Marcel Proust. Adept declarat al „metodei proustiene” în literatură, P. își construiește expunerea teoretică asupra romanului prin opoziție tranșantă față de „convenționalismul realist-naturalist” al secolului al XIX-lea, a cărui preferință compulsivă pentru „tipuri”, reflectată
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
ridicole și că ei au văzut direct moartea”) - se constituie în reperele sistematice, conștiente și programate, ale unei ofensive fără întoarcere: de la delimitarea de „moda «poeziei pure»”, reprezentată de Mallarmé și Valéry (Poezia pură), și constatarea decesului „teatrului liber și pasional” antebelic (Criza teatrului românesc), P. ajunge, la capătul unui probatoriu febril, la punerea sub acuzare chiar a ideilor de „dramaticitate” și „artisticitate”, teatrologul imputându-i actriței Maria Ventura (altminteri considerată o „tragediană superioară” în Fedra lui Racine) patetismul și exterioritatea
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
García Lorca. P. e un contestatar al lui Tudor Arghezi, ale cărui operă și personalitate le-a atacat cu o vehemență nedreaptă în „Azi”, apoi în „Scânteia” (1947), anticipând campania de desființare a poetului, orchestrată oficial din 1948. Temperament ciclotimic, pasional, capabil de mari elanuri și de bruște depresii, trecut prin mai multe crize psihice (despre care mărturisesc paginile unui jurnal), P. avea cultul prieteniei ardente, dar și pe al aversiunilor paradoxale. Proza cu caracter reportericesc - Bâlci la Râureni (1964), Drumuri
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
te copilări în instinctual. Totul este aici ingenuu și elementar, pur și abject, banal și fantastic. „Personajele”, îndeosebi cele din ciclul Balade, sunt ipoteze lirice, așa cum și în dramaturgia firavă a autorului ele sunt dezvoltări, halucinatorii uneori, ale aceluiași eros pasional. Extraordinară rămâne imaginea halucinant-lunară a Vianei, al cărei dans nocturn pare a simboliza o senzualitate cosmică. Stilul voit naiv, stângaci, dar în substanță artist, absolvă o asemenea lume care nu cunoaște altă morală decât pasiunea vieții: „dincolo de rău și bun
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
sale de specialitate, dar și pe conștiința sa morală și politică, el poate propune colectivității obiective-idealuri. El are dreptul, ca oricare altă persoană, să aibă aspirații care depășesc granițele cunoștințelor sale efective. El are dreptul să greșească și să fie pasional în greșeala sa. El nu încetează să fie om de știință nici atunci când se angajează în idealuri ce depășesc limitele cunoștințelor efective, în acest sens utopice. Ceea ce îl menține însă în limitele profesiei sale esteconștiința critică a limitării cunoștințelor de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dezbaterile purtate de-a lungul timpului privind Holocaustul - este o miză a modului În care Mihai Milca tratează subiectul abordat, cartea face o diferențiere clară Între primul concept, ca desemnând mai degrabă crima colectivă generată de izbucniri de moment, Înalt pasionale, dominate de un tip special de afectivitate negativă, fie datorată unor chestiuni strict contextuale, fie grefată pe relații tensionate sau „citirea” grupului-țintă ca un pericol constant, și cel de genocid, pe care Îl asociază mai degrabă cu practicile statelor totalitare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
se dedubla și de a urmări atât în calitate de actant, cât și în cea de spectator, procesul misterios al creației. Din această perspectivă Rebreanu apare ca un „faur nocturn” care „trădează sensibilități și curiozități de poet”, Camil Petrescu drept un creator „pasional” și „demoniac”, iar Ionel Teodoreanu ca un romancier „aventurier”. Impresionante în contexul uneori arid al aglomerării de documente sunt pasajele în care O. transmite emoția apropierii de manuscrisele marilor opere în rânduri marcate de un lirism discret, ce dezvăluie resortul
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul Alte fragmente din Muzeon (1992). Cezar Ivănescu s-a impus în lirica actuală drept unul dintre poeții cei mai profunzi. Prin el s-a reîntrupat, într-un fel, imaginea de odinioară a trubadurului, a poetului pasional, deopotrivă literat și cântăreț, amplificată însă de o sensibilitate subtil-cinică și de o imaginație când voit naivă când erudită, pe care epoca lui Jaufré Rudel nu o cunoscuse. PETRU POANTĂ SCRIERI: Rod, București, 1968; Rod III, București, 1975; Rod IV
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
îndura coșmarul unei existențe fără sens. Sexualitatea, ca ispită ce duce în cele din urmă la rușine și dezgust, și iubirea proiectată în absolut, poezia îmbrățișării și beția trivială a simțurilor, extazul și sila sunt polii între care oscilează trăirile pasionale ale pictoriței Tiziana, din romanul cu un titlu riscat, Sexul de peste drum (1934). Excitația tulbure a voluptății, deliciile viciului alungă pentru o vreme fantasmele vârstei inocente. Dorindu-și să fie iubită, tânăra parcurge o serie de experiențe ce nu-i
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
o arie geografică întinsă. Ludovic Leist traduce din August Strindberg, H. Sudermann, Bret Harte, L.N. Tolstoi, Vsevolod Garșin, Jókai Mór, Alphonse Daudet, Grazia Deledda ș.a. Are căutare literatura umoristică (Mark Twain, Jerome K. Jerome, M.G. Saphir), precum și romanul foileton „emoțional”, „pasional” sau „de mare senzație” (Marchiza de Orandini, Banul și noblețea, Mister și tragedie, Romanul unei femei de J.J. Kraszewsky). Nu lipsesc nici Dostoievski, Maupassant, V. Korolenko, Bjșrnstjerne Björnson, Selma Lagerlöf, Jules Lemaitre. Ilustrațiile reproduc opere de Rubens, N. Vermont, Arthur
MINERVA LITERARA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288154_a_289483]