9,932 matches
-
intestin Înainte să-i dai drumul. Te pișai sub covorul de lîngă șemineu și așteptai pînă se usca, mirosul de urină Împuțea toată casa. Bunica ta dădea vina pe pisică și punea sub covor foi din Evening News, care aveau pete galbene. Te excita să vezi cum covorul absoarbe balta aia de pișat, Întrebîndu-te dacă o să fii sau nu depistat. PÎnă la urmă, ea a aruncat covorul, după ce a dus pisica să fie eutanasiată. Billy s-a sălbăticit, e explicat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
distracția,, se termină cu o ploaie de cuvinte murdare pe care i le aruncă hohotind de râs. Dispar În hăul metroului, derbedei descreierați ai unei Europe unite. O liniște grea, apăsătoare, cuprinde deodată orașul. Soarele pare printre norii alburii, o pată uriașă, difuză, pe o piele bolnavă. Pentru câteva clipe Antoniu e dezorientat și confuz , și creierul lui nu mai dă ordine limpezi. Însfârșit, se urnește cu greu, simțind pe sub boarfele care-i acoperă trupul slab, cum sângele se zbate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nenorocească, nu l-ar răbda pământul... A intrat iadul În casa mea spune, culegând de pe jos, din praful gălbui o țigară. Își așează oftând trupul mătăhălos pe o treaptă a farmaciei. Sânii enormi au lăsat pe bluza de bumbac două pete de transpirație rotunde, egale. Tu nu ai copii, nu știi ce-nseamnă să suferi pentru ei, să-i ferești de rele, să le dai de mâncare. -Ce proastă! Cum să nu știu? De patruzeci și șapte de ani părinții mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
compozit, din perioada interbelică și camera mare, cu spații jucate modern, este puternic. Un obiect, singurul de altfel, amintește de pasiunea proprietarului pentru vânătoare: o blană maro de urs, așezată lângă patul alb, imens, de formă rotundă,; ea pare o pată de cafea, pe o față de masă imaculată. Pianul alb este piesa forte a acestui spațiu descărcat de zorzoane și de inutilități stilistice. Capacul ridicat, și partitura rezemată de el, arată că instrumentul nu este un simplu decor, un artificiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
S-a jucat destul. În fond, ce rost are să dea niște răspunsuri dureroase, cinice, neavenite, unor Întrebări pe care nu mai vrea să și le pună nici lui Însuși? O privește pe Plăcințica, drept În ochi: Ai văzut vreodată o pată uriașă de petrol Întinzându-se În apa unei mări? Așa se Întind, pe zi ce trece, din ce În ce mai mult sărăcia, bolile, crima, În țărișoara noastră. Eu sunt doar un cerșetor anonim, un mim, un cloșard, care trage semnale de alarmă, mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe trotuarele mai puțin circulate se vedeau fâșii lungi de gheață cenușie. M-am așezat pe canapea și am început să-mi curăț pipa lovind-o de cămin. Antonia se apropie din nou. — Vezi că ai să lași aici o pată urâtă. — Acum nu mai contează. — Ba contează, Martin. Fiecare lucru, oricât de mărunt, contează. Scena mai intimă, mai restrânsă, parcă-i dădea încredere. Întinse mâna și-mi luă pipa. Se așeză lângă mine și încercă să mă ia de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Nu te mai osteni, sunt cu mașina, am răspuns. M-am îndreptat spre sticla de vin ca să-mi mai pun. Fără să-mi dau seama, am atins-o cu piciorul, iar ea s-a răsturnat fără a face zgomot. O pată mare roșie s-a întins pe covorul alb pufos. — Ei, drăcie! am exclamat. — Nu-i nimic, iubitule, o să iasă, spuse Antonia. Sări în picioare și dispăru printr-o ușiță în baia alăturată. Peste o clipă reveni cu un lighean, îngenunche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Ei, drăcie! am exclamat. — Nu-i nimic, iubitule, o să iasă, spuse Antonia. Sări în picioare și dispăru printr-o ușiță în baia alăturată. Peste o clipă reveni cu un lighean, îngenunche la picioarele mele și șterse cu apă din abundență pata de pe covor. Pata își pierdu din intensitate, devenind roz. — Și dacă n-o să iasă o să punem un covoraș peste ea, adăugă Palmer. Îți interzic categoric să te necăjești din cauza asta, Martin. Ascultă, prietene, ești sigur că ești capabil să ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
exclamat. — Nu-i nimic, iubitule, o să iasă, spuse Antonia. Sări în picioare și dispăru printr-o ușiță în baia alăturată. Peste o clipă reveni cu un lighean, îngenunche la picioarele mele și șterse cu apă din abundență pata de pe covor. Pata își pierdu din intensitate, devenind roz. — Și dacă n-o să iasă o să punem un covoraș peste ea, adăugă Palmer. Îți interzic categoric să te necăjești din cauza asta, Martin. Ascultă, prietene, ești sigur că ești capabil să ajungi acasă în nesiguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scăldat în lumina lămpilor, în atmosfera caldă, uscată și învăluitoare. Palmer era singur. Stătea întins pe canapea. Era îmbrăcat în pijama, pe deasupra avea halatul violet și în picioare papuci roșii, groși. Deși stătea cu spatele spre lumină am observat imediat pata verzuie de pe obraz, consecința ochiului învinețit. Am rămas surprins când am văzut-o, căci uitasem că l-am lovit sau poate că nici nu-mi închipuisem că și trupul lui era vulnerabil. Când am intrat, își făcea de lucru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care se întindeau în urmă, dincolo de căsătoria mea, de vârsta copilăriei, până în pântecele mamei. Faptul că el, în a cărui ființă mama trăia mai mult decât în oricine altcineva, mă jefuise, cu calm și fără pic de milă, arunca o pată ca o cicatrice asupra trecutului pe care îl crezusem inviolabil. Nu îl judecam din punct de vedere moral. Nu mă îndoiam că, într-o oarecare măsură, el s-ar fi putut „justifica”; și chiar ar fi vrut să o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încă în stare de șoc. Am observat că-mi tremură mâinile, că am frisoane și că-mi clănțăne dinții. Mi-am turnat puțin vin. Deoarece stătuse în bucătărie, la cald, era într-o stare destul de bună. Mi-am amintit de pata roșie de pe covorul lui Palmer. Dar vinul n-avea nici o vină, el nu avea amintiri. Așa și trebuia să fie. În definitiv trăiam primele momente ale unei epoci complet noi. Mi-am spus că voi reuși să supraviețuiesc, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spuse persoana care apăru, Își smulse o batistă din guler și făcu o plecăciune solemnă. Am simțit-o pe Dora Încordându-se, probabil din cauza apariției tipului. Era Înalt și bine-făcut, iar pe căpățâna sa descoperită se vedea o abundență de pete de batrânețe. Cea mai remercabilă era Însă fața omului, prea lată pentru craniul său. Avea gura lăsată pe ambele părți ale bărbiei și ochii, negri și nemișcați, erau atât de depărtați, Încât păreau să nu aibă nici o legătură unul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
una, Îmi dau seama imediat dacă cineva mi-a cotrobăit prin sertare. Fiecare Își duce viața după anumite reguli. Șosetele sunt rulate Într-un anume fel și puse În stânga sertarului. Chiloții sunt Împăturiți altfel, cu cracul spre stânga, dar dacă petele nu au fost scoase la ultima spălare, dispar pe fundul sertarului. Cămășile de noapte sunt agățate astfel Încât eticheta să vină pe partea stângă, sau În partea opusă, dacă au fost purtate. Nu-ți dai seama că respecți niște reguli decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și alte lucruri. Cum ar fi, de pildă, faptul că venele umflate se Îngroșau cu atâta dârjenie, de la rădăcina țepoasă până la marginea inferioară a glandelor, Încât mă durea chiar tare. Probabil că gluga dezvelită Începuse deja să devină albăstruie, cu pete albe chiar deasupra fâșiei unde se lega de piele. Însă, precaut, m-am abținut să verific asta. Și nu m-am lăsat nici sedus de imaginile și mișcările plăcute și cât se poate de Îndrăznețe care pluteau În apropierea conștiinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
strâmtă care-mi solicita atenția, a rupt toată vraja. Brusc, am rămas fără aer. Tulburat și dezumflat, am urmărit cât de repede se transformă cea mai independentă parte a unui corp bărbătesc Într-o bucată de carne neînsuflețită, c-o pată de umezeală lucind În crăpătura sa scorojită, ca un ochi sașiu, Înlăcrimat. Plictisit, am dat să-mi caut chiloții. Era clar, „elevația“ biologică completă era imposibilă. Nu exista sex fără imagini sau fantezii, memorii sau vise - pe scurt: fără istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-am rezolvat diferitele nevoi la baie, am țopăit Înapoi În camera lui Anton. Când m-am descoperit În oglinda ruginită, mi-am verificat fața. Ceea ce mai demult era un ochi umflat și negru se transformase Între timp Într-o pată gălbuie. În colțul de sus era o umbră verzuie, ca un fel de umbră, dar În afară de astea doar buza, Încă umflată, trăda că am fost implicat Într-o bătaie. Am Înlăturat o crustă care mi se Încurcase În păr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aia? Într-un târziu, blajină, din străfundurile sufletului ei omniscient, ea îi răspunde: — Nătărăule, e pe capul tău. Pe moment, ochii lui par să se golească de orice urmă de experiență umană și de putere de înțelegere: rămâne locului, o pată albă, un obiect, un trup plin de căcat și nimic mai mult. Apoi, conștiința îi revine - da, la urma urmei, va trebui să iasă în lume, fiindcă pălăria i-a fost, în fine, găsită, nicăieri altundeva decât pe propriul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Adică, tu ce crezi? O aventură. Tu mi-o pui doar mie, eu ți-o dau doar ție. Atâta tot? — Păi da, aproape tot. Iar eu să-ți dau o grămadă de telefoane peste zi. Așa mi se pune mie pata - nu pot să zic nici că mi se pune pata? Bine - e o pornire lăuntrică. OK? Adică nu mă pot stăpâni și pace. Adică o să te sun la birou o grămadă. Fiindcă îmi place ca toată lumea să știe că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
doar mie, eu ți-o dau doar ție. Atâta tot? — Păi da, aproape tot. Iar eu să-ți dau o grămadă de telefoane peste zi. Așa mi se pune mie pata - nu pot să zic nici că mi se pune pata? Bine - e o pornire lăuntrică. OK? Adică nu mă pot stăpâni și pace. Adică o să te sun la birou o grămadă. Fiindcă îmi place ca toată lumea să știe că sunt și eu a cuiva. Atâta am învățat și eu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
uitase cu o jumătate de oră În urmă. Acesta era primul lucru pe care Îl Împărtășea ea cu Richard John, sub tropăitul de pași, mirosul de ulei, luminile intermitente ale semnalelor, fețele Îngrijorate, clinchetul de pahare și coloanele de cifre - pata neagră din mintea casierului. Vântul se opri pentru un interval de zece secunde, iar fumul care măturase Înainte și Înapoi cheiul și pogoanele de metal În rafale repezi rămase Încremenit În aer În tot acest interval. Ca niște nomade corturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui o Înstrăinară. Ea spuse, cu serioasă suspiciune: — Unde vrei s-ajungi? Ce crezi că sunt eu? Biletul zăcea Între ei. Nimic n-o va convinge să-l ridice. Tânăra bătu din picior, iar aurul păli și deveni doar o pată galbenă pe sticlă și canapele. — Mă Întorc Înapoi la locul meu, zise ea. El spuse sfidător: — Nu la dumneata Îmi este gândul. Am alte lucruri la care să mă gândesc. Dacă nu vrei biletul, n-ai decât să-l arunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pașaportul din buzunarul lui era englezesc, iar harta din geamantan - una nemțească. Cumpărase pașaportul Într-o mică papetărie de lângă British Museum, ținută de un polonez. Îi fusese Înmânat peste măsuța de ceai, În salonul din spate, și bărbatul subțiratic, cu pete pe față, al cărui nume deja Îl uitase, se scuzase pentru preț. „Cheltuielile e foarte grele“ se plânse el și, În timp ce-și ajuta clientul să-și pună haina, Întrebase mecanic și fără undă de interes: „Cum merg operațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Josef, și când ea ajunse lângă el, Îi spuse În șoaptă: Ai ceva cremă? Ea Îi Înmână un borcănaș de cremă de față din geantă și el Întinse crema Într-un strat gros peste broasca ușii, lăsând doar o mică pată uscată. Începu să râdă ușor, pentru sine, și se aplecă aproape la nouăzeci de grade, cu ochii la Încuietoare. Ce mai broască, jubilă el În șoaptă, ce mai broască! — De ce ai nevoie de cremă? — Liniște, spuse el. E ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
jucători de crichet englezi. Hobbs, de exemplu, a fost primul jucător englez de crichet Înnobilat, devenind sir John Berry Hobbs (1882-1963). Joc de cuvinte intraductibil. Pentru budinca de orez cu stafide se folosește În englezește expresia spotted dog - câine cu pete, dalmațian. Publicație săptămânală ieftină care apare În perioada 1894-1957, În care femeile găseau informații despre igienă, nutriție și Îngrijirea copiilor mici. Nu vorbesc englezește (germ.). Attlee, Clement, viconte de Althamstow (1883-1967), lider al Partidului Laburist (1935-1955) și prim-ministru (1945-1951
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]