1,557 matches
-
1948), până la Ana Roșculeț (1949) nimeni nu-i contesta autorului o pecete a scrisului izbitoare: talentul. În alte vremuri, originalitatea imagistică, forța narativă ar fi fost suficiente ca să impună un nume. Acum nu; îi lipsea autorului dimensiunea ideologică: dacă nu patos, măcar o orientare corectă. Și îndrumătorii literari, cu mic cu mare, s-au întrecut în a scoate în relief această gravă lipsă, negând, cvasiunanim volumul din 1948 și unanim nuvela din 1949. Cu seriozitatea-i bine cunoscută când e vorba
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
asemenea versuri banale produce o impresie penibilă, mai ales dacă te gândești că autorul este un poet de talent (...) Pe o treaptă artistică asemănătoare, se află poeziile Ziarului Scânteia, Urarea mamelor din Grecia și chiar Mesteacănul, poezii bântuite de un patos declamatoriu, sărace în idei. Elementele formaliste apar mai evident în unele din poeziile cuprinse în ciclul Eliberarea Clujului, Seară clujeană (...). Era firesc ca poezii ca acelea cuprinse în Mesteacănul să fie întâmpinate cu căldură și simpatie de critica noastră literară
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
volumul lui Rău se vădește personalitatea artistică a poetului «cu toată diversitatea tematică» (adică, probabil, în ciuda diversității tematice). În a doua coloană a articolului semnat de D. Micu se spune că «nu vom găsi la Aurel Rău versuri clocotitoare de patos, cu izbucniri violente de mânie și de indignare, nici strigăte de entuziasm nestăpânite», și că aceasta ar fi caracteristic pentru poezia tânărului clujean. Iată deci continuarea ideii neformulate direct, după care personalitatea implică existența unei singure coarde lirice. De altfel
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
poezia tânărului clujean. Iată deci continuarea ideii neformulate direct, după care personalitatea implică existența unei singure coarde lirice. De altfel, versurile din volumul lui Aurel Rău dezmint afirmația criticului. D. Micu spune că nu găsește în Mesteacănul «versuri clocotitoare de patos, cu izbucniri violente de mânie și indignare». Să vedem dacă așa stau lucrurile. Iată de pildă, poezia Defilare de 1 Mai: Dușmanu-i unu: vrea război. Din ghiara lui mai curge sânge. Vrei pace? Vino lângă noi! Pacea războiul îl va
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
îl va-nfrânge. Tu intră dar, în rând, și hai, Pe stângul bate grabnic pasul! E Unu Mai. De Unu Mai Din inimă să-ți fie glasul! Poezia aceasta se caracterizează în general prin versuri care, dacă nu clocotesc de patos, nu sunt în orice caz lipsite de el. Poetul nu își cântă discret cântecul de armindeni, ci scandează un marș hotărât. Este izolată această izbucnire de patos a lui Aurel Rău? Nu! O dovedește Cuvântul lui Blag Zenovie, o reușită
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Poezia aceasta se caracterizează în general prin versuri care, dacă nu clocotesc de patos, nu sunt în orice caz lipsite de el. Poetul nu își cântă discret cântecul de armindeni, ci scandează un marș hotărât. Este izolată această izbucnire de patos a lui Aurel Rău? Nu! O dovedește Cuvântul lui Blag Zenovie, o reușită poezie, plină de ură împotriva dușmanilor țărănimii muncitoare. Asemenea versuri se întâlnesc și în Drumul minerilor. Ciudat este că D. Micu a analizat aceste poezii, citând versuri
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Aurel Rău? Nu! O dovedește Cuvântul lui Blag Zenovie, o reușită poezie, plină de ură împotriva dușmanilor țărănimii muncitoare. Asemenea versuri se întâlnesc și în Drumul minerilor. Ciudat este că D. Micu a analizat aceste poezii, citând versuri de un patos unit cu mânia și indignarea, însușiri de care tot el se îndoia puțin înainte: N-am să uit nicicând, nicicând Focul ce le-a stat în gând, Ura ce le-a ars în ochi În acel August flămând. Scoarță neagră
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ce le-a ars în ochi În acel August flămând. Scoarță neagră-nsângerată, Martor ai să fii odată! Nu se-oprește-aicea lupta, Nu se-oprește niciodată! Cele trei cântece despre viața și moartea lui Nikos Beloianis sunt și ele elocvente pentru patosul de care e însuflețit adeseori versul lui Rău. (...) D. Micu apreciază greșit unele poezii ale lui A. Rău atunci când vorbește cu dispreț despre «întâlnirile idilice cu o iubită ucisă de nemți» (poezia Amintire). Este un dispreț nejustificat și condamnabil. O
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care mai caracterizează scrierile unor critici ai noștri, călăuziți - se vede - în munca lor nu de convingerea că au de îndeplinit o misiune precisă în cadrul luptei generale a poporului, ci de cine știe ce veleități de savant de cabinet ori de estet. (...) Patosul participării la lupta pentru o cultură nouă constitue o altă însușire fundamentală a scrisului lui Traian Șelmaru. El însuflețește fiecare rând al articolelor și studiilor sale, oglindindu-se nu numai în pasiunea argumentării, în căldura și dragostea cu care criticul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din opiniile economiștilor, pe care Marx îi comentează în text și mai ales în subsolul paginilor. Dar spre deosebire de corul din teatrul vechi, acest cor modern nu strălucește prin înțelepciune. Dimpotrivă, el are un adevărat rol parodistic, debitând cu gravitate și patos toate inepțiile pseudoștiinței economice burgheze. (...) Talentul literar al lui K. Marx e ilustrat cu o egală forță de operele sale istorice. (...) La asigurarea aceste calități arta de prozator a lui Marx a contribuit desigur într-o mare măsură. În Luptele
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
managerială. Diversele halte pe traseul activității lui profesionale sunt descrise cu maximă claritate, în termenii progresiei sau regresiei. Dacă problema succesului și a evaluării - de către sine și de către alții - sunt temele esențiale ale poveștii, activitatea lui David este descrisă cu patos, accentul este pus pe dedicare și pe implicarea personală, până la punctul de a defini unele dintre activitățile efectuate drept dependențe. Mai mult decât atât, aceleași criterii, adică progresul și succesul, sunt aplicate și organizațiilor în care David își desfășura aceste
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
activități. Frumusețea paradoxului este că tot ființa scriitorului biruiește până la urmă în pagină. Autoarea este un amestec exploziv de melancolii colerice, frondă inocentă și înțelepciune profitabilă, hrănindu-se, așadar, din propriile contrarii. Abilitate, vehemențe derutante și capitulări inexplicabile. Însă oricât patos ar cheltui în politicale și jurnalism, autoarea rămâne scriitor, astfel încât ceea ce se reține este substanța nucleului confesiv: autoscopia copilăriei și a adolescenței, malformate de obsesia „dosarul prost”, tinerețea citită „ca o abulie instinctiv premeditată”, „un somnambulism” ocrotitor în planul relațiilor
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
revenind de drept criticii. S-a rostit cu venerație despre Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu și Camil Petrescu, a respins impostura, experimentul și modernismul strident. Remarca orientarea liricii europene spre „poezia de construcție”, cerebrală și era contrariat de neglijarea „patosului”, cheie de boltă a capodoperei. Mai târziu a văzut în poezia de la „Gândirea” un ideal, iar în ortodoxism, o șansă a literaturii române; o opțiune mai mult formală, tradiționalismul său fiind, ca și la alți poeți ai vremii, o formă
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
euri”. În Europa Centrală, unde ființau câteva dintre cele mai mari comunități, se va naște mitul Golem-ului, una dintre celebrele forme ale legendei populare iudeo-kabbalistice. Cum am văzut, deja în secolul al XVI-lea, ca urmare a expulzării din Spania, „patosul mesianismului” a invadat noua Kabbală; “începutul și sfârșitul au fost legate și înțelese împreună. Catastrofa a primit o valoare răscumpărătoare: ea semnifică durerile nașterii erei mesianice”. Ghetto-ul din Praga devine și el celebru pe fondul acestor mișcări inițiatice. Golem-ul, statuia
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
1977), Poemul moldovenesc contemporan (1981). Studiul pe specii a fost completat cu studiul înrâuririlor folclorice (Poezia și folclorul: puncte de joncțiune, 1987) sau al unor circumstanțe istorice determinate (Prezenți în front, 1985). Autoarea plătește un anume tribut temelor oficiale bolșevice (Patosul patriotic și internaționalist al poeziei, 1979). A publicat studii monografice despre lirica lui G. Meniuc (1980) și Pavel Boțu (1987), în tentativa de a descifra coordonate stilistice și individualități poetice. SCRIERI: Poezia meditativă moldovenească, Chișinău, 1977; Teoria și metodica compunerii
BOTEZATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285838_a_287167]
-
internaționalist al poeziei, 1979). A publicat studii monografice despre lirica lui G. Meniuc (1980) și Pavel Boțu (1987), în tentativa de a descifra coordonate stilistice și individualități poetice. SCRIERI: Poezia meditativă moldovenească, Chișinău, 1977; Teoria și metodica compunerii, Chișinău, 1978; Patosul patriotic și internaționalist al poeziei, Chișinău, 1979; Cheile artei. Studiu asupra creației literare a lui George Meniuc, Chișinău, 1980; Poemul moldovenesc contemporan, Chișinău, 1981; Creația lui I. Canna în școală, Chișinău, 1984; Literatura moldovenească pentru copii, Chișinău, 1984; Compunerea, Chișinău
BOTEZATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285838_a_287167]
-
mai grotesc decât un Mihail Sebastian meduzat de o mare problemă”). În schimb, găsește cuvinte judicioase spre a-i evalua pe G. Ibrăileanu (spirit complex), Pompiliu Constantinescu (critic de o obiectivitate „stelară” și îndeplinind „cu onestitate și luciditate triarea fără patos a cărților”) sau pe M. Sadoveanu (definit memorabil ca „vrăjitor al singurătății” în Povestiri de vânătoare). Criticul e un devorator de cărți și se numără între cei ce vorbesc primii la noi despre Lautréamont, Joyce, Gide, Céline, Breton ș.a. Dezinvolte
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
la regina Portugaliei, București, 1979; ed. București, 2002; Zăpada de-altădată, București, 1994; Micul palat baroc, București, 1999; Străbunica Hedviga, București, 2002. Traduceri: Stefan Zweig, Maria Stuart, I-II, București, 1974-1992 (în colaborare cu Nicolae Balotă). Repere bibliografice: Platon Pardău, Patosul obiectiv, RL, 1979, 18; Ion Maxim, „Bal la regina Portugaliei”, O, 1979, 21; Radu Mareș, Un nume nou: Bianca Balotă, TR, 1979, 39; Eufrosina Alboiu, Străbunicile sunt frumoase, RMB, 1979, 10 759; Emil Manu, Bianca Balotă, „Bal la regina Portugaliei
BALOTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
ce dau un aer de fabulos unor episoade și sporesc dimensiunile epopeice ale domnitorului și ale oastei sale. Ele au darul de a crea o tensiune prevestitoare de mari evenimente. Povestirea e străbătută, în cele mai izbutite pagini, de un patos al participării la o epocă importantă din istoria țării și de bucuria de a vedea întrupate într-un singur om idealuri care sunt și ale autorului. B. are un talent neobișnuit de a anima faptele prin cele mai variate mijloace
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
cadrele parțiale, mișcările din planul secund. Scenele dinamice, alerte alternează, într-o construcție subtilă, cu altele domoale, de reflux sau de pregătire a unor noi învolburări. Asemenea cronicilor, narațiunea este presărată cu aforisme și „învățături”, scoase, bătrânește, din experiența istoriei. Patosul rapsodului cronicar dă expunerii, în momentele cruciale, un aer de legendă. Pe alocuri, însă, în pasajele excesiv exaltate, înflăcărarea, care creează o tensiune continuă, cade într-un fel de grandilocvență. Îmbinând maniera exactă și suplă a istoricului modern cu cea
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
fapt, lui Bălcescu, iar Russo numai l-a prelucrat mai târziu. Și într-un caz, și într-altul coparticiparea celor doi apare plauzibilă. Cântarea României este expresia unei anumite stări de spirit din preajma revoluției de la 1848. Tensiunea poemului, sinceritatea și patosul lui făceau din el un adevărat manifest revoluționar. Titlul, evocând străvechea Cântarea Cântărilor, tonul biblic, cât și anumite elemente mistice, la care se adaugă dispunerea în versete, dovedesc o lectură a psalmilor și prorocilor. Vechile noastre cronici, ca și lirica
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
a înfrunta destinul: „Eu fac ceva ce mi se pare mai aproape de moarte decât de eroare, de viața omului decât de limbajul lui care poate fi uneori o trădare a faptelor.” Omul trebuie să fie un Oedip etern, mistuit de patosul conștiinței, orgolios în actul său până la hybris: „Vieții îndemn de adio i-aș da / De-ar fi să îți ucizi nu tatăl / ci propria ta țeastă zdrobind-o zi cu zi / Sau fiicei tale-n pântec să-i otrăvești odorul
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
eficacitatea și duritatea izolațiilor făcute între catul doi și trei, apoi mi-am mai luat o altă ceașcă de ciocolată-cafea și m-am plimbat câteva minute prin subsol, unde le-am auzit pe Maritsu și pe Marcela certându-se cu patos. Nevrând să fiu martor la ciondăneala lor, m-am dus să-l ajut pe Corvium la descifrat hărți îngălbenite de vreme, ce erau afișate pe niște monitoare orizontale sensibile la atingere. Capitolul 24 Nemesis Ei bine, asta-i interesant... făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tăcerea cu aur. — Un cetățean de rând poate săvârși greșeli, însă un con ducător de stat se cuvine a fi deasupra oricărei bănuieli, continuă Livia. Principele cască brusc ochii la ea, suspicios. — Tu, Imperator Octavianus Caesar Augustus, rostește femeia cu patos, nu numai că nu trebuie să comiți nedreptăți, dar nici măcar să lași impresia că le comiți. Bătrânul îi aruncă din nou o privire uimită. Nu se aștepta la astfel de vorbe din partea ei. O vede răsucind între degete, cu un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sfârșit pe deapsa pe care o merită. O sfredelește pe Livia din priviri. — Bănuiesc că e cineva sus-pus în spatele lui. Încolțită, Augusta nu mai ezită. Își dă seama că pierde teren. Trece atunci la atac. Nu este calomnie, rostește cu patos, să dai în vileag o vră jitoare care se laudă că poate schimba legile naturii, o ființă care pretinde că zeii din ceruri știu și pot mult mai puțin decât cei de sub pământ. — Știu și pot la fel, că doar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]