888 matches
-
traduceri ale lui Paisie din greacă în slavonă. Acestea încep să circule în toată Rusia, ba chiar în tot spațiul creștin ortodox și devin nu numai temelie teoretică în fundamentarea tradiției Bisericii Răsăritene, dar și reper de acuratețe în traducerile patristice ulterioare. Prin activitatea tipografică de la Optina, faima lui Paisie s-a însutit, ajungând să influențeze și gânditori laici celebri, precum: L. N. Tolstoi, F. M. Dostoievski, N. V. Gogol, I. V. Kireievski, K. Leontiev, Homiakov și alții. O altă modalitate de contact
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
mie de ani de creștinism rus) și de către Biserica Ortodoxă Română, în 1992. El este considerat un inegalabil trăitor și reînnoitor al isihasmului, un păstor de vocație, un traducător aflat sub har, care a sfărâmat bariere lingvistice pentru atâtea scrieri patristice. Prea puțin însă, este semnalat ca model uman, un model uman de desăvârșire. Visat de el, încă din adolescență, acest model a fost întrupat de el însuși prin toată viața sa. Paisie Velicikovski a fost, în primul rând, un om
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
sfârșitul vieții sale, în 1646, Mitropolitul Petru Movilă a dus o continuă luptă de păstrare nealterată a învățăturii și tradiției ortodoxe autentic bizantine, pe care a încercat să le păzească și să le transmită neschimbate urmașilor, prin traduceri de texte patristice din greacă în slavonă, prin tipărirea și răspândirea lor în tot estul Europei, trimiterea de tiparnițe și meșteri tipografi la Târgoviște (1635) și la Iași (1642), prin scrierea „Mărturisirii Ortodoxe”, adevărat program dogmatic al spațiului comun ortodox, dar mai cu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
viață, de căutări, de formare a sa ca monah, păstor de suflete și lingvist, și se va face pregătirea în mintea și sufletul său pentru marea sa operă de mai târziu. Va învăța greacă bizantină, va descoperi texte ale tradiției patristice în bibliotecile mănăstirilor athonite și va deveni călugăr cu numele de Paisie și hirotonit preot, în 1758, având în jurul său o obște de șaizeci și patru de monahi. Aflat cu ucenicii săi în Schitul Sfântului Ilie, pe un teritoriu supus
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
viețuire la Dragomirna (1763-1775) și Secu (1775-1779), va culmina cu organizarea obștii de peste opt sute de suflete de la mănăstirea Neamț (1779-1794) și cu prolifica Școală de Traducători. Aceasta, sub îndrumarea starețului Paisie, a dăruit lumii creștin-ortodoxe sute de traduceri din textele patristice bizantine, traduceri în slavonă și română, care s-au răspândit pe tot teritoriul Bisericii de Răsărit și nu numai. Încununarea operei de traducere a starețului însuși, traducerea a douăzeci și patru din cele treizeci și șase de capete ale Filocaliei din greacă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
care își trecea ziua rugându-se, citind psalmi și meșterind tot felul de obiecte de folos din coajă de tei. Lui i se adaugă ieromonahul Rafail, care, trăind în completă izolare, se ocupa ziua întreagă de copierea cărților cu scrieri patristice, din această muncă de copist câștigându-și și cele necesare traiului zilnic. Alții doi, Dositei și Timothei ne sunt prezentați ca trăind retrași, undeva între munți, unde își poartă de grijă complet singuri, îngrijind de propria grădină de legume și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
veac înaintea lui Tolstoi), școlit în Kiev, înduhovnicit între isihaștii din Muntenia, devenit ieromonah, stareț și păstor de suflete la Athos, retras apoi în mănăstirile din Moldova pentru desăvârșirea operei sale uriașe de traducere din greacă în slavonă, a textelor patristice și mai cu seamă a Filocaliei, rămăsese în memoria recentă a Bisericii, ca un chip de reformator și înnoitor al tradiției și trăirii ortodoxe. În mai puțin de zece ani (1845-1853), stareții Makarie și Ambrozie de la Optina publică cele mai
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
încât este peste putință ca frumusețea stilului să se atribuie întâmplării și nu talentului scriitorului și dezvoltării limbii". Poetului nostru nu-i rămâne necunoscută nici fascinanta operă a lui Antim Ivireanul pentru a înțelege filozofia și universul de imagini al patristicei, nici problematica evlaviei populare slavo-bizantine. Cunoașterea acestei literaturi avea să pregătească terenul prin care Eminescu a ajuns mai târziu la poezia și filozofia romantismului german cât și la gândirea orientală. Pentru a rămâne încă la stadiul lecturilor "autohtone", să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
admiteau în principiu că nimic nu e sigur; neagă posibilitatea cunoașterii de către om a lumii existente și a adevărului obiectiv 38. scolasticism = curent filozofic dominant în Europa Occidentală creștină medievală; îmbina dogmele religioase cu tradiția mistică și intuitivă a filozofiei patristice, iar mai târziu cu aristotelismul pregătirea teologică și filozofică în școlile universităților medievale; a constat în studiul „Bibliei”, al scrierilor Sf. Părinți (îndeosebi Augustin); sec. 11-12 (Anselm, Abelard, Petrus Lombardus) a contribuit la dezvoltarea metodei dialectice și a pus problema
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
India, în legătură cu mizele teoretice ale comparatismului religios și rolul jucat de prelatul suedez în dialogul interreligios 1. Această poziție îi va permite formarea câtorva generații de istorici ai religiilor, ale căror cercetări, de indianistică, iranistică sau egiptologie, studii vetero-testamentare și patristice, asupra religiilor Greciei antice și islamism, Tor Andræ, Jan Bergman, Carl-Martin Edsman, Erland Ehnmark, Ivan Engnell, Martin Nilsson, H.S. Nyberg, Harald Riesenfeld, Helmer Ringgren, Geo Widengren, rămân pentru Eliade în mod constant, atât înainte de război, dar mai ales după aceea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
18 decembrie 1928, și Poonamallee, 26 decembrie 1928, cf. Europa, Asia, America..., pp. 249 și 251. 5. Ca și în Le baptême de feu, în Ignis divinis, 1949 (lucrarea la care se referă Wikander), Edsman utilizează cu precădere materiale gnostice, patristice, doar fragmentar documente iraniene, de unde, foarte probabil, și critica „specializată” a lui Wikander. În Făurari și alchimiști, Eliade citează, bunăoară, după Edsman (Ignis divinis), o legendă europeană avându-l ca protagonist pe Iisus camuflat în făurar - vezi „Făurari,războinici, maeștri
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o anume nerăbdare să apară acel tânăr critic care să le cerceteze. În comparație cu acei dintre poeții europeni moderni sau mai puțin europeni care au „îndrăznit” să treacă de barierele splendide, fascinante ale mimesisului, ale „realului”, până la poeții mistici, la textele patristice, deoarece prin acest „ton”, prin această „abordare” abia, creatorul român, cred eu, va putea atinge universalitatea, ieșirea decisă din spațiul nostru istoric și idiomatic. Sigur, cum se repetă adesea, și printr-o artă a „specificului în formă universală”! Dar eu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
D. Cantemir”. CAPITOLUL XIII 2001 Ginta Latină spre orizontul european tradițional Pentru români mișcarea europenistă nu este o noțiune nouă. Situarea geografică și circulația curentelor spirituale conferă României statutul de netăgăduit de țară europeană dintotdeauna. Încă din epoca străromână scrierile patristice au contribuit la crearea conștiinței latinității. Deteriorarea legăturilor cu occidentul a Început după sciziunea care a Împărțit Europa În două culturi aparent antagonice. Separarea sa accentuat prin pătrunderea limbii slavone În biserică apoi În cancelarii și administrație. Până la Începutul secolului
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
-i asigura salvarea. Oíkonomía devine astfel o noțiune solidară cu destinul uman, pentru a cărui organizare, în vederea împlinirii promisiunii christice, folosește toate mijloacele discursive (text, imagine, ritual) și instituționale. Este evidentă diferența ce rezidă în textele patristice dintre teologie și oíkonomía, mai exact diferența dintre discursul care vorbește despre divin și discursul care se situează chiar în planul de gestionare a imaginii divinului. Teologia așează umanul într-un raport de discontinuitate față de sacru
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și pe diverse suporturi (icoane, fresce, mozaicuri). Complexitatea semantică îi asigură statutul de concept-tutelar în exercitarea puterii creștine, în strânsă relație cu manifestările sale cu caracter spiritual, simbolic, precum și cu cele materiale. Poate fi înțeles, în continuarea viziunii apostolice și patristice, drept: 1. manifestarea deplină în istorie a spiritului divinității, prin transfigurările sale; 2. diseminarea cuvântului sacru în rândul umanității, salvate prin sacrificiul christic; 3. dispunerea în spațiu, taxonomică, a exemplarității creștine; 4. administrarea bunurilor materiale și simbolice proprii ecclesiei și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
219). Comentatorii actuali au reperat în polemica isihasmului, tratată ca ultima mare dispută teologică de dinainte de 1453, două probleme majore: 1. o înfruntare între, pe de o parte, gândirea neotomistă occidentală de influență aristotelică și, pe de altă parte, neoplatonismul patristic reinterpretat, combinat la rândul lui cu tradiția monahală ascetică (în scrierile lui Grigorie Sinaitul și ale lui Grigorie Palamas); 2. o polemică între partida unionistă (reprezentată de Varlaam, trimisul instituțiilor constantinopolitane la curtea papală de la Avignon și viitor ierarh al
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
finalizate tragic pentru unii protagoniști (cu întemnițare și condamnare la moarte), s-au decantat următoarele aspecte în plan teologic și teocratic: 1. Victoria iconodulilor și a teologiei icoanei, în secolul VIII, a impus doctrina iconologică, în baza tradițiilor apostolice și patristice, ele însele situate la confluența dintre filosofia antică a imaginii, interpretarea sa iudeo-creștină și iconografia religioasă, bazată pe epifaniile divine; 2. Prin textele vehemente ale patriarhului Nichifor, s-a ajuns la reinterpretarea conceptului de oikonomie creștină, în toată complexitatea sa
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și la integrarea prin citare (dacă nu chiar citire), cu numirea sau nu, a fundamentelor ei: filosofia platoniciană, iudeo-creștinismul, patristica și scrierile iconodule din secolele VIII-XI. Studierea filosofiei însemna pentru cărturarii români din secolele XIV-XVI în primul rând cercetarea operei patristice, alcătuită din texte în care construcțiile abstracte abundă. Contactul cu gândirea antică ... se înfăptuia astfel atât prin intermediul numitelor texte - compuneri ale unor autori nutriți direct la sursele filosofiei eline -, care vehiculau concepte antice "încreștinate", cât și prin consultarea nemijlocită a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
filosof în Bizanț, în vol. Basile Tatakis, Filosofia bizantină, traducere din limba franceză de Eduard Florin Tudor, studiu introductiv și postfață de Vasile Adrian Carabă, prefață de Émile Bréhier, Editura Nemira, București, 2010, p. 15. 21 Claudio Moreschini, Istoria filosofiei patristice, traducere de Alexandra Cheșcu, Mihai-Silviu Chirilă și Doina Cernica, Editura Polirom, Iași, 2009, pp. 98-101. 22 Claudio Moreschini, op. cit., p. 127. 23 Vasile Adrian Carabă, op. cit., pp. 14-26. 24 Idem, pp. 20-21. 25 Claudio Moreschini, op. cit., pp. 176-179. 26 Dimitrie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
filosof în Bizanț, în vol. Basile Tatakis, Filosofia bizantină, traducere din limba franceză de Eduard Florin Tudor, studiu introductiv și postfață de Vasile Adrian Carabă, prefață de Émile Bréhier, Editura Nemira, București, 2010, p. 15. 183 Claudio Moreschini, Istoria filosofiei patristice, traducere de Alexandra Cheșcu, Mihai-Silviu Chirilă și Doina Cernica, Editura Polirom, Iași, 2009, p. 98-101. 184 Claudio Moreschini, op. cit., p. 127. 185 Vasile Adrian Carabă, op. cit., p. 14-26. 186 Idem, p. 20-21. 187 Claudio Moreschini, op. cit., p. 176-179. 188 Dimitrie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nașterii și creșterii în viața cea nouă în Hristos, tot așa nici legământului de la Oaste nu i se poate nega autenticitatea și valabilitatea ortodoxă. Atât Sf. Grigorie de Nyssa, cât și Sf. Serafim de Sarov susțin cu temeiuri biblice și patristice necesitatea hotărârii adică a legământului în viața de credință. Hotărârea este un act conștient al voinței noastre de a ne schimba. Dacă la Botez mărturiseau nașii pentru noi, răspunzând în locul nostru la „lepădările“ de satan, acum, la nașterea din nou
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
și Cultelor la capitolul 59.01 "Cultură, religie și acțiuni privind activitatea sportivă și de tineret", titlul "Transferuri", cu suma de 5 miliarde lei din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului pe anul 2004, pentru construirea Centrului de studii patristice și ecumenice de la Mănăstirea Nicula, județul Cluj, Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului și Clujului. Articolul 2 Se autorizează Ministerul Finanțelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat și în volumul și
HOTĂRÂRE nr. 1.857 din 4 noiembrie 2004 privind suplimentarea bugetului Ministerului Culturii şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului pe anul 2004, pentru construirea Centrului de studii patristice şi ecumenice de la Mănăstirea Nicula, judeţul Cluj, Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/162371_a_163700]
-
intermediară a ființei, între trup și divinitate. Ficino s-a identificat chiar cu Orfeu, compunând după propriile spuse imnuri orfice și acompaniindu-se la un instrument asemănător cu lira. Unul din precursorii empirismului, Francis Bacon, prețuiește la Orfeu după modelul patristic capacitatea de a stăpâni natura. Trăsăturile sacerdotale ale eroului trac se contopesc cu cele ale unui maestru stăpân pe arta sa în capitolul „Orpheus, or Philosophy” din opera sa din 1607, "De sapientia veterum". Arta cântului este astfel interpretată ca
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Dionysos, dar sunt invocate în afară de aceasta puterea sa de a domoli natura (după tipul Bunului Păstor), precum și cântul ca simbol al mesajului lui Hristos. Coborârea în infern este văzută pe deasupra ca analogie a coborârii Mântuitorului în limb. În pofida acestor izvoare patristice, analogia cu Isus rămâne în arta creștină sporadică. Puține sunt în epoca romanică și reprezentările lui Orfeu în ipostaza muzicianului sau cea a oratorului elocvent, având vioara ca atribut, precum în scena unui capitel din catedrala din Geneva, sau lira
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
religioasă care se bazează pe credința în (contrar binitarianismului și unitarianismului bazate pe credința într-un Dumnezeu în două ipostaze și respectiv o ipostază). Această credință este acceptată de multe din mișcările creștine contemporane. Teofil al Antiohiei este primul autor patristic care folosește termenul de „Treime”. Primele două concilii ecumenice (Niceea - 325 și Constantinopol - 381) au statornicit definitiv învățătura de credință a Bisericii, inclusiv dogma Sfintei Treimi, astfel că din secolul al IV-lea după Hristos se poate vorbi de o
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]